Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 888/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 888
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorii, și intervenienta împotriva deciziei civile nr. 137 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații, și C, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții contestatori, și intervenienta, reprezentați de avocat, lipsind intimații, și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenții contestatori, și intervenienta, arată că nu au fost respectate îndrumările date de Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr. 1293/27.11.2007, punând concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii contestației la titlu așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 08.02.2007, contestatorii, și, în contradictoriu cu intimații, și C, au formulat contestație la executare, prin care au solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 66/11.02.2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 577/CIV/2004 și suspendarea executării până la soluționarea prezentei contestații, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în temeiul deciziei civile menționate, rămasă definitivă și irevocabilă, intimații au format dosarul de executare nr. 6/E/2007, la BEJ și, solicitând punerea în executare a acestei decizii.
Au mai susținut că executarea nu se poate realiza în mod echitabil și cu respectarea drepturilor părților, în acest sens fiind necesară o lămurire a înțelesului, întinderii și modului de aplicare a celor dispuse de către instanță, prin decizia ce constituie titlu executoriu.
Astfel, prin varianta trei a raportului de expertiză, variantă omologată prin decizia ce constituie titlul executoriu, se dispune ieșirea din indiviziune în următoarea modalitate: contestatorii împreună primesc în indiviziune suprafața totală de 310 mp și intimații primesc suprafața de 207 mp.
Conform raportului de expertiză, imobilul în litigiu are o singură intrare comună, iar conform aceleiași variante de lotizare, în această modalitate de ieșire din indiviziune, reclamanților nu le rămâne nimic din intrarea comună, întregul teren fiind ocupat de către pârâți.
Au apreciat că modul în care instanța a soluționat cauza, astfel cum acesta s-a materializat prin dispozitivul hotărârii, nu este de natură a delimita cu exactitate întinderea drepturilor părților, precum și modul în care aceștia își vor exercita dreptul de proprietate asupra imobilelor atribuite, ci, dimpotrivă, punerea în executare ar transforma imobilul atribuit contestatorilor într-un loc înfundat, aspect inadmisibil ieșirii din indiviziune, astfel că se impune lămurirea înțelesului dispozitivului, în sensul că instanța de judecată va trebui să se pronunțe și cu privire la accesul contestatorilor către propriul imobil.
Prin decizia civilă nr. 217 din 07.05.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, s- respins contestației la executare formulată de către contestatori, reținându-se că dispozitivul deciziei de partaj este clar, explicit și că a elucidat toate raporturile juridice dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții, și, solicitând casarea ei ca nelegală, cu trimitere pentru rejudecare.
Recurenții au apreciat că dispozitivul sentinței de partaj este neclar, el nu poate fi executat silit și mai mult decât atât, nu cuprinde în lotizare toate bunurile supuse partajului și nici nu lămurește toate raporturile dintre părți în urma lotizării.
Prin decizia civilă nr. 1293 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de contestatorii -, și, împotriva deciziei civile nr. 217 din 7 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj,în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, C, a fost schimbată decizia atacată, în sensul că s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii -, și și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 399 Cod pr. civilă, se poate face contestația la executare și în cazul în care sunt necesare lămuriri privind înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu.
Examinând conținutul titlului executoriu, Curtea a reținut că prin decizia civilă nr. 66/2005 a Tribunalului Dolj, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, privind imobilul situat în C,-, prin omologarea raportului de expertiză în varianta a III-a de lotizare și atribuire, dar instanța a omis să menționeze în conținutul dispozitivului care sunt loturile, cărei părți îi sunt atribuite, care este terenul atribuit și dacă se plătesc sulte în compensare.
S-a apreciat că trimiterea directă prin dispozitiv la varianta expertului este insuficientă și incompletă, dat fiind că titlul executoriu nu poate fi constituit de către conținutul expertizei, că expertiza nu poate fi investită cu titlu executoriu și nici nu poate constitui baza unei executări silite sau a unei intabulări, notarea în CF putându-se face numai după conținutul hotărârii judecătorești.
În același sens, s-a apreciat că schița expertului poate avea, cel mult, un caracter accesoriu dispozitivului, dar că acest dispozitiv trebuie să conțină el toate elementele necesare pentru realizarea partajului, descrierea loturilor, precum și elucidarea tuturor aspectelor legate de folosința acestor loturi.
În cauză, acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât expertul lăsase instanței prin conținutul expertizei, modalitatea de soluționare a folosinței terenului și a accesului la imobilele atribuite și a menționat explicit că în situația alegerii variantei a III-a, reclamanților și intervenientei nu le-ar mai rămâne nimic din intrarea comună, terenul fiind ocupat de pârât, așa încât instanța avea obligația ca în momentul redactării minutei și a atribuirii loturilor să dispună asupra modalității de acces pentru lotul rămas fără intrare.
Acest fapt nu a fost rezolvat prin expertiză și nici nu putea fi rezolvat de expert, ci numai de către instanța de judecată, fiind rezultatul unui proces de deliberare, astfel încât rezolvarea partajului printr-o simplă trimitere la varianta expertului, face ca dispozitivul să fie incomplet și lipsit de finalitate juridică.
Prin decizia civilă nr.137/17 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 66 din 11.02.2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 587/CIV/2004, în sensul că loturile atribuite părților conform variantei a III-a din raportul de expertiză omologat sunt următoarele:
Lotul I - lot atribuit reclamanților și intervenientei se compune din:
- 160, 57 mp - teren liber pe care s-a aflat construcția C1;
- 73 mp - teren în indiviziune forțată cu pârâții aflat sub construcția C2;
- 70 mp - teren aflat sub construcția demolată înainte de vânzarea proprietății către reclamanți;
- 6,43 mp - din terenul ce a constituit curtea imobilului, în suprafață de 140,43 mp.
Lotul II este atribuit pârâților și se compune din:
- 73 mp teren în indiviziune forțată cu reclamanții, aflat sub construcția C2;
- 134 mp din curtea imobilului, înainte de demolare, în suprafață de 140,34 mp.
Terenurile atribuite părților sunt identificate prin dimensiuni și vecinătăți prin anexa 4 (fila 55) din raportul de expertiză întocmit de expert, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În motivarea deciziei s-a reținut că prin decizia civilă nr.66 din 11 februarie 2005, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea de ieșire din indiviziune formulată de reclamanții și, împotriva pârâților, C și terțul intervenient, cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, așa cum a fost precizată ulterior, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în C,- și s-a analizat raportul de expertiză întocmit în cauză în varianta a III-a de lotizare și atribuire; a fost respins capătul de cerere în obligație de a face și realizare drept de servitute.
Decizia a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamanți, prin decizia civilă nr.1179 din 16 martie 2006.
S-a apreciat că, raportat la dispozițiile art. 399 alin. 1 Teza finală Cod pr. civilă, se impune stabilirea loturilor și individualizarea suprafețelor de teren, conform variantei raportului de expertiză omologat de instanță.
În ceea ce privește susținerea contestatorilor, în sensul că prin punerea în executare a deciziei menționate, imobilul acestora s-ar transforma într-un loc înfundat și că în consecință, se impune lămurirea înțelesului dispozitivului deciziei cu privire la accesul contestatorilor către propriul imobil, s-a apreciat că această cerere excede obiectului contestației la titlu, fiind inadmisibilă, prin contestația la titlu neputându-se dispune completarea sau modificarea dispozitivului hotărârii.
Că, prin modalitatea prin care se solicită lămurirea dispozitivului hotărârii, practic, se solicită constituirea unui drept de servitute pe terenul ce a revenit în lot pârâților, cerere ce nu se poate formula în cadrul unei contestații la titlu.
S-a mai reținut că nu se poate pune problema completării dispozitivului hotărârii, ca urmare a omisiunii instanței de a se pronunța asupra modalității de acces la imobil, din moment ce o astfel de cerere nu a fost formulată de către reclamanți la fond și, de altfel, chiar în ipoteza formulării în fața tribunalului, se ridică problema admisibilității sale, în raport de dispozițiile art. 294 Cod pr. civilă.
În același timp s-a reținut că modalitatea accesului contestatorilor la imobilul atribuit în lot, va putea fi stabilită pe calea unei acțiuni separate.
S-a apreciat că în cadrul contestației la titlu nu se poate dispune nici modificarea dispozitivului deciziei pronunțate prin alegerea unei alte variante de lotizare dintre cele propuse de expert, fără să se aducă atingere principiului autorității de lucru judecat, neputându-se crea alte drepturi și obligații pentru părți, cum ar fi un drept de servitute în favoarea reclamanților și o sarcină asupra terenului atribuit în lot intimaților.
Referitor la faptul că instanța nu a făcut nici o referire la atribuirea pivniței, s-a reținut că prin neincluderea acesteia între imobilele supuse partajării, s-a pronunțat implicit cu privire la regimul său juridic, apreciind că asupra ei nu există o stare de indiviziune și că pivnița este proprietatea exclusivă a uneia dintre părți, fapt ce rezultă din considerentele deciziei pronunțate, iar o eventuală critică privind regimul juridic al acesteia, putea fi valorificată numai în cadrul căii de atac.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs contestatorii, și, criticând-o ca nelegală -art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că prin modul de soluționare a contestației la titlu, care nu cuprinde mențiunea dacă aceasta a fost admisă sau respinsă, instanța nu s-a pronunțat asupra cauzei.
S-a invocat că hotărârea pronunțată s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă, deoarece prin hotărârea de casare s-a dispus că instanța avea obligația ca în momentul redactării minutei și atribuirii loturilor să dispună asupra modalității de acces pentru lotul rămas fără intrare, iar instanța a calificat această cerere ca inadmisibilă în cadrul contestației la titlu.
Că, prin contestația la titlu nu s-a solicitat recunoașterea unui drept de trecere pe terenul proprietatea intimaților, ci s-a solicitat lămurirea titlului executoriu cu privire la calea de acces a recurenților, în condițiile în care, în considerentele deciziei contestate se face mențiunea că recurenții ar avea o cale de acces separată.
S-a arătat că, în condițiile în care instanța de recurs s-a pronunțat asupra legalității și admisibilității tuturor criticilor aduse prin conținutul contestației, instanța în rejudecare, nu se mai putea pronunța asupra admisibilității acestei critici.
S-a criticat decizia și în ceea ce privește nelămurirea situației juridice a pivniței, care a făcut obiectul acțiunii de partaj, dar care nu a fost inclusă în loturile formate și atribuite.
Recursul nu este fondat.
Este nefondată critica că instanța nu s-a pronunțat asupra contestației, deoarece din dispozitivul hotărârii nu rezultă dacă aceasta a fost admisă sau respinsă.
Instanța s-a pronunțat pe fondul contestației la titlu, urmare deciziei nr.1293/2007 a Curții de APEL CRAIOVA, prin care s-a admis recursul, s-a schimbat decizia atacată, s-a admis contestația la executare și s-a trimis cauza la Tribunalul Dolj, instanța lămurind dispozitivul deciziei, conform variantei din raportul de expertiză omologat.
Nefondată este și critica privind greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 315 Cod pr. civilă.
Dispozițiile art.315 Cod pr. civilă, limitează însă obligativitatea deciziei de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
Prin urmare, modul de interpretate a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept în condițiile determinate de instanța de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului, starea de fapt a procesului se stabilește însă definitiv, numai de către instanța de trimitere.
Se constată că prin decizia de casare s-a rezolvat numai problema de drept a admisibilității contestației la titlu, în condițiile în care prin dispozitivul hotărârii nu s-au individualizat loturile, ci s-a făcut doar o simplă trimitere la varianta expertului, dispozitivul fiind incomplet, instanța de recurs reținând că în cauză contestația la titlu este fondată.
Instanța a avut în vedere și recomandările instanței de recurs de a analiza și celelalte aspecte privind accesul contestatorilor și atribuirea pivniței, și în mod fondat și legal a reținut că prin modalitatea prin care se solicită lămurirea dispozitivului hotărârii, practic, se solicită constituirea unui drept de servitute pe terenul ce a revenit în lot pârâților și se critică, calificarea dată de către instanță regimului juridic al pivniței, cereri care nu pot face obiectul analizei în cadrul unei contestații la titlu, deoarece s-ar aduce atingere principiului autorității de lucru judecat și se tinde la completarea și modificarea dispozitivului hotărârii.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii, și intervenienta, împotriva deciziei civile nr. 137 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
26.11.2008
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Maria Cumpănașu
