Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 113/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.113/2010-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul cu domiciliul ales în S M,-, județul S M, recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,- - 14, sector 5, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM cu sediul în B,- - 14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr. 12, județul B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, str. -, nr. 8, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, județul S M, intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 398/D din 22.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 16.11.2009, întâmpinare formulată de recurenta pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.398/D din 22 aprilie 2009, TRIBUNALUL SATU MAREaa dmis acțiunea reclamanților, formulată împotriva pârâților: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, în consecință:
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților, a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 02.02. 2007- până la zi și pe viitor, actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
A obligat pârâții la plata în favoarea reclamantei a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 01.03. 2007- până la zi și pe viitor, actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
A admis acțiunea reclamantei având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru luna februarie 2007.
A respins ca fiind nefondată acțiunea reclamantului având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada februarie 2007-septembrie 2007 și octombrie 2007-la zi și pe viitor.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și a obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamanții îndeplinesc funcția de procuror, personal auxiliar de specialitate și personal conex la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul teritorial Satu Mare.
Sporul de 50 % pentru suprasolicitare neuropsihică și risc prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu a mai fost acordat reclamanților după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, ca urmare a abrogării textului de lege.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Prima instanță a reținut că, art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Întrucât, decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu face referire și la personalul conex din cadrul parchetelor, Tribunalul a considerat neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Față de cele de mai sus, instanța de fond în baza art. 283 și art. 284 Codul muncii raportat la art. 166 Codul munciia admis acțiunea reclamanților -procuror și personal auxiliar de specialitate, astfel cum a fost formulată, și a respins acțiunea reclamantului - personal conex.
Tribunalul a admis și cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice, obligând chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului, motivat de faptul că, Ministerul Finanțelor Publice, potrivit Legii nr.500/2002 și G nr.208/2005, coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume până la data plății efective, Tribunalul a considerat-o întemeiată, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs: reclamantul, pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, DIICOT, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, fiecare solicitând modificarea sentinței recurate.
Astfel, reclamantul a solicitat admiterea recursului său și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și în ceea ce-l privește, întrucât chiar instanța de fond a recunoscut îndreptățirea lui la sporul de risc și suprasolicitare pentru perioada 1 ianuarie 2005-1 februarie 2007, astfel că și în continuare acest drept odată recunoscut trebuie să i se acorde, spre a nu exista discriminări față de alți colegi de la alte instanțe care au hotărâri judecătorești irevocabile în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Bas olicitat admiterea recursului său și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, respectiv ca lipsit de obiect cel vizând plata pe viitor a acestor drepturi.
În motivarea recursului se arată că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul brut de încadrare, conform deciziei nr.21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite, se poate acorda doar până la abrogarea expresă a Legii nr.50/1996, prin nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr.247 din 12 iulie 2007, obligarea la plata pe viitor după această dată reprezentând o adăugare la lege și o ingerință gravă a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive, cu consecința încălcării dispozițiilor constituționale privind separația puterilor în stat. Pe de altă parte acest spot, potrivit Ordinelor nr.525 și 526 din 3 martie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție se acordă procurorilor și personalului auxiliar de specialitate începând cu 1 martie 2009, ceea ce face ca acest capăt de cerere privind plata lui și pe viitor să fie lipsit de obiect.
De asemenea, se arată că în mod nelegal instanța de fond a dispus plata acestor drepturi actualizat cu rata inflației în condițiile în care MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat putându-se face numai conform destinației și în limitele prevăzute în legea bugetului de stat. Cum legea bugetului de stat nr.18/27 februarie 2009 nu prevede un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate de instanță, recurentul este pus în fața unei obligații imposibil de executat, fapt pentru care această obligație este neântemeiată și nejustificată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Recurentul DIICOT Bas olicitat admiterea recursului său și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii pentru perioada 1.03.2009-până în prezent, ca lipsită de obiect, respectiv ca inadmisibile a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a sporului de risc și suprasolicitare, respectiv acordarea lui pe viitor.
Obligarea la plata pe viitor a acestui spor presupune adăugarea la legea specială de salarizare a magistraților și personalului auxiliar, ceea ce nu intră în atribuțiile și competența instanțelor judecătorești și în consecință este inadmisibil.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 martie 2009, cererile reclamanților sunt lipsite de obiect și se impune a fi respinse ca atare întrucât prin Ordinele nr.525 și 526 Procurorului General, începând cu data de 1 martie 2009 se acordă atât procurorilor cât și personalului de specialitate juridică asimilat acest spor.
Obligarea la plata sporului actualizat cu indicii de inflație este nelegală, întrucât DIICOT, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală, ori baza legală nu o poate acorda decât legiuitorul printr-o eventuală intervenție a sa, astfel recurentul se află în fața unei obligații imposibil de executat, neavând la dispoziție surse de finanțare a altor plăți decât a celor alocați prin lege.
Mai mult, aplicarea indicelui de inflație reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului obligației de a-și îndeplini obligația, ceea ce înseamnă că obligarea la plată în favoarea reclamanților a sumelor reprezentând actualizarea este lipsită de cauză juridică și nu se justifică.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă.
Recurenții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, au solicitat admiterea recursului lor și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de ei ca fiind introduse față de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, întrucât reclamanții sunt angajații Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, DIICOT -Biroul teritorial Satu Mare și nu ai Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA ori de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, așa încât nu au nici un raport procesual cu reclamanții.
Pe fondul litigiului s-a reiterat aceleași motive și critici pe care le-a invocat și ceilalți recurenți pârâți.
Recurenta pârâtă DIICOT, prin întâmpinarea formulată față de recursul reclamantului, a solicitat respingerea acestuia, cu motivarea că prima instanță în mod corect a respins acțiunea acestuia, reținând că recurentul reclamant nu are calitate de personal auxiliar de specialitate în accepțiunea Legii nr.50/1996 și prin urmare, nu poate beneficia de sporul prevăzut de art.47 din această lege.
Ceilalți intimați, deși legal citați nu și-au comunicat poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
În privința recurentului reclamant, într-adevăr recursul este fondat. Câtă vreme printr-o hotărâre irevocabilă acestuia i s-a recunoscut îndreptățirea la sporul de risc și suprasolicitare și nu au fost învederate și probate că s-ar fi schimbat condițiile care au determinat recunoașterea și acordarea acestui spor cât și spre a nu exista discriminări față de același gen de angajați de la alte instanțe sau Parchete cărora li se acordă și pe viitor acest drept, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea lui. Dreptul odată recunoscut constituie un bun în sensul protocolului adițional la CEDO, iar lipsirea de acest bun se poate face doar justificat, ceea ce în cazul din speță nu s-a dovedit, motiv pentru care acțiunea reclamantului trebuia admisă și ea, sens în care va fi modificată sentința în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă ca urmare a admiterii recursului.
În schimb, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților față de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, în condițiile în care reclamanții au învederat chiar din acțiunea introductivă că sunt angajații Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, DIICOT și deci nu au nici un fel de raport de muncă cu Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE. Ca atare și acest recurs este fondat și va fi admis cu consecința modificării sentinței recurate sub aspectul respingerii acțiunii față de acești doi pârâți recurenți, pentru lipsa calității lor procesuale pasive.
În ceea ce privește recursurile formulate de ceilalți doi pârâți și care invocă fiecare aceleași motive de recurs și aceleași critici la adresa sentinței instanței de fond, instanța le va respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În primul rând se invocă faptul că după abrogarea Legii nr.50/1996 prin nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr.247/12 iulie 2007, reclamanții n-ar mai fi îndreptățiți la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât nu ar mai exista temei legal și că în lipsa unui act normativ care să stipuleze acest drept, hotărârea dată încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat și constituie o ingerință gravă în atribuțiile puterilor legislativă și executivă. Această critică nu este fondată deoarece sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică acordat prin Legea nr.50/1996 reclamanților, constituie un bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, bun ce nu poate fi luat decât în cazuri temeinic justificate. Ori, abrogarea acestui spor s-a făcut fără nici o justificare, deoarece atât riscul cât și suprasolicitarea neuropsihică au continuat să existe ba chiar să crească odată cu creșterea continuă a volumului de muncă chiar și după abrogarea lui, fapt ce s-a reflectat și în majorarea salariilor în justiție ulterior abrogării sporului. Ca atare, lipsirea reclamanților de acest bun s-a făcut nejustificat, fapt ce deschide dreptul la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul suferit, despăgubiri echivalente cu sporul de risc și suprasolicitare de care au fost vitregiți.
Așa fiind, în mod corect instanța a dispus obligarea pârâților, angajatori ai reclamanților la plata acestor drepturi, fiind încălcate prevederile art.1 al Protocolului adițional nr.1 al CEDO, prevederi ce-și găsesc aplicarea cu prioritate față de orice alte reglementări interne contrare CEDO (acte normative, decizii obligatorii ale Curții Constituționale etc.) în temeiul prevăzut de art.20 alin.2 din Constituția României.
Sigur că într-o economie inflaționistă neplata unei sume de bani la termen, la scadență impune cu necesitate, ca odată cu obligarea la plată a acelor sume, să se aplice și actualizarea cu indicii de inflație, deoarece numai în acest fel se poate asigura repararea integrală a prejudiciului suferit; actualizarea nu înseamnă nicidecum un mijloc de constrângere a debitorului obligației, cum insinuează recurenții, ci reprezintă o echivalare a puterii banilor la momentul plății efective față de puterea lor la momentul când ar fi fost scadenți, așa încât nici această critică nu este fondată.
De altfel deși susține pe de-o parte că reclamanții n-ar fi îndreptățiți la sporul de risc și suprasolicitare după abrogarea Legii nr.50/1996, aceeași recurenți arată că începând cu 1 martie 2009 acest spor se acordă prin Ordinele nr.525 și 526 al Procurorului General, deci sunt îndreptățiți la plata sporului. că pe perioada pe care acest spor este plătit nimeni nu-l mai poate solicita încă odată la plată, dar din momentul în care iar nu se acordă, obligarea la plata lui este pe deplin justificată așa cum s-a arătat mai sus.
Sub aspectul faptului că nici o plată nu se poate face fără temei legal și fără să fi fost prevăzută în buget cu acea destinație, nici această critică nu este fondată, mai ales că vizează aspecte de executare a sentinței și nu de fond. Odată ce prin hotărâri irevocabile se stabilește obligația de plată în sarcina ordinatorului de credite, el trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea hotărârii. Oricum, instanțele nu hotărăsc în funcție de starea de solvabilitate a debitorului, așa că nu se pune problema de stabilirea unei obligații imposibil de executat. Există pârghii economice și financiare prin care pârâții recurenți să asigure executarea obligației ce le incumbă și pe toată perioada vizată, fără a încălca dispozițiile legale privitoare la plata sumelor de bani conform destinației și în limitele prevăzute.
În concluzie, criticile acestor doi pârâți recurenți nu sunt fondate, ele vor fi respinse, urmând a se dispune conform celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile civile introduse de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr. 12, județul B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, str. -, nr. 8, județul S M și cu domiciliul ales în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 398/D din 22.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o modifică în parte, în sensul că:
ADMITE și acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în S M,-, județul SMî mpotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,- - 14, sector 5, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM cu sediul în B,- - 14, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, pe care îi obligă la plata sporului de 50% risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu luna februarie 2007 la zi și în continuare.
Respinge acțiunea reclamanților, față de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr. 12, județul B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, str. -, nr. 8, județul S M, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Respinge ca nefondate recursurile MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,- - 14, sector 5 și a DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM cu sediul în B,- - 14, sector 5, împotriva aceleași sentințe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:02.02.2010
Jud.fond / /
Dact.
Data:3.02.2010
11 ex.
9 com.
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
