Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.116/2010-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O, strada -, nr.7, - 193,.A,.2,.9, județul B, împotriva sentinței civile nr.436/LM din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator -personal, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
La întrebarea instanței, intimatul contestator -personal, precizează că a primit deja pensia mărită, care este în valoare de 1227 lei, a solicitat punerea în executare a sentinței instanței de fond, la recalcularea pensiei s-a luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator -personal, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.436/LM din 25 februarie 2009, Tribunalul Bihora admis în parte contestația formulata de contestatorul, in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B si in consecință:
A obligat intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A respins restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, rin p. decizia nr.-/20.11.2003 contestatorul a fost înscris la pensie limita de vârsta in temeiul prevederilor Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani si 3 luni, conform legii nr.19/2000.
S-a mai apreciat de instanța de fond că, întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, prima instanță a reținut că, funcția si locul contestatorului, de montator, funcție ce concura la siguranța circulației se încadrează în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare fiind astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006 fapt ce reiese din actele depuse in probațiune respectiv dosarul de pensionare al contestatorului.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Instanța de fond a reținut ca,intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, intimatul a fost înscris la pensie în baza Legii nr.19/2000, greșit s-a făcut aplicarea Legii nr.226/2006 câtă vreme locul de muncă al intimatului nu se regăsește în anexa 1 și nici unitatea angajatoare în anexa 2, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite.
S-a substituit instanța instituției angajatoare, făcând încadrarea locului de muncă în condiții speciale.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, Legea nr.19/2000.
Intimatul contestator, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Actul normativ în vigoare la data la care recurentului i s-a deschis dreptul la pensie a fost Legea nr.19/2000 iar, prin Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, s-a stabilit că, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale, locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La art.2 alin.2 s-a stabilit că, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare, în grupa I de muncă.
Intimatul contestator, anterior pensionării în anul 2003, lucrat peste 28 de ani în grupa I de muncă, în funcția de montator la Depozitul de O, activitate ce conform Ordinului nr.447/2003 pentru aprobarea instrucțiilor privind examinarea medicală a personalului din transporturi, cu responsabilități în siguranța circulației, se încadrează la punctul 27 din anexa 2 acestui ordin, ca funcție cu responsabilitate în siguranța circulației. Legea nr.226/2006 a prevăzut în anexa nr.1 la punctul 7, doar cu titlu exemplificativ nu limitativ, care sunt activitățile care au legătură cu siguranța circulației, astfel că, raportat la cele expuse, criticile recurentei sunt nefondate.
Faptul că angajatorul nu se regăsește în anexa 2 Legii nr.226/2006, nu-i este imputabil intimatului contestator care a lucrat în condiții speciale, iar aplicarea acestor dispoziții, a art.3, 5, utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, nu este de natură decât a face o aplicare corectă a spiritului actelor normative invocate, nu doar a literei acestora.
În măsura în care instanța ar fi dispus altfel, acest aspect însemna o încălcare a practicii constante în materie a Curții de Apel Oradea, instituită în cauze similare în zeci de dosare- deciziile civile nr.777/2009, 704/2009, 706/2009. și în care a dispus referitor la aceiași categorie de persoane, cărora li s-a deschis dreptul la pensie în baza Legii nr.19/2000, conform actualelor dispoziții speciale -Legea nr.226/2006- în măsura în care au lucrat în condiții speciale, mai mult, s-ar crea discriminare, o inechitate, ceea ce înseamnă implicit o încălcare a art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare în situații similare, analoage, a protocolului nr.12, nr.1, deoarece la data introducerii contestației, intimatul avea o speranță legitimă de dobândire a unui bun, raportat la practica constantă în materie a acestei Curți- cauzele /României, soluționate de Curtea Europeană de Drepturilor Omului, fiind astfel incidente.
Ca urmare, întrucât recurentul a lucrat în grupa I de muncă ca montator, activitate regăsită la punctul 7 din anexa 1 Legii nr.226/2006, având legătură directă cu activitățile desfășurate în siguranța circulației, în mod corect s-a admis contestația, cererea de aplicare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, conform art.5, criticile fiind nefondate, drepturile urmând a-i fi acordate, conform art.6 din Legea nr.226/2006 coroborat cu art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000 din luna următoare solicitării recalculării, respectiv din 1.07.2008, acțiunea fiind înregistrată la 11.06.2008.
Luând în considerare cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată, ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată, că intimatul contestator nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 436/LM din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:22.01.2010
Jud.fond /
Dact.
Data:26.01.2010
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
