Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1134/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1134/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
- - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN B împotriva sentinței civile nr.943/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 29 mai 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 13 octombrie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 943/29.05.2009 Tribunalul Brașova respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei februarie 2004 - 08 aprilie 2005 invocată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, invocată de către acest pârât prin întâmpinare.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție pentru perioada cât reclamanții au avut calitatea de auditori de justiție, invocată de acest pârât prin întâmpinare.
A admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții: -, și cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov -- în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cu sediul în B,-; Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, cu sediul în B,-; Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5; Consiliul Superior al Magistraturii cu sediul în B, Calea nr.41 B, sector 6 și Institutul Superior al Magistraturii cu sediul în B,-, sector 5.
A obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare și a sporului de confidențialitate de 15% după cum urmează: pentru reclamanții - și de la data de 15.08.2007, pentru reclamantul de la data de 01.08.2007 și pentru reclamantul de la data de 01.09.2007 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor.
A obligat pe aceeași pârâți să plătească sumele respective actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
A obligat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A respins pretențiile reclamanților pe perioada februarie 2004 - 08 aprilie 2005 ca fiind prescrise.
A respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Institutul Superior al Magistraturii pe perioada cât reclamanții au avut calitatea de auditori în justiție.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de DGFP B.
A respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție pentru perioada cât reclamanții au avut calitatea de auditori de justiție ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP
În dezvoltarea recursului înaintat în cuprinsul aceluiași memoriu primii trei recurenți arată că prin decizia nr. 821 din 3 iulie 3008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2007 și în consecință acțiunea reclamanților care are ca obiect constatarea discriminării nu poate fi primită de către instanță.
Se apreciază că s-a dispus nelegal plata și pentru viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, de asemenea s-a dispus nelegal plata drepturilor bănești actualizate cu rata inflației și dobânda legală, înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și s-a respins nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
La soluționarea pe fond a cauzei se solicită a se avea în vedere și deciziile în interesul legii pronunțate în această materie de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ministerul Finanțelor Publice reiterează în memoriu de recurs excepția lipsei calității sale procesuale pasive și critică pe fond sentința arătând că sporurile nu sunt prevăzute în actele normative care se referă la salarizarea magistraților, iar aplicarea coeficientului de inflație și actualizarea cu dobânda legală sunt nelegale.
Recursurile sunt nefondate.
În baza prevederilor art. 137 Cod procedură civilă curtea va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor publice.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța constată că potrivit art.15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cu privire la celelalte motive de recurs, care sunt comune pentru cele toate recurentele, curtea constată următoarele:
În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor legale cuprinse în OUG nr. 137/2000, prin mai multe decizii Curtea Constituțională a considerat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în speța de față, soluția instanței s-a bazat pe dispozițiile deciziei nr. 21/10.03.2008 și a deciziei nr. 46/15.12.2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul uno9r recursuri în interesul legii.
Așa fiind, instanța nu a anulat sau a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ci luând în considerare dispozițiile art. 329 alin. 3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă care prevăd obligativitatea pentru instanțele judecătorești de a urma dezlegările de drept date de instanța supremă, a făcut aplicarea acestor dispoziții legale.
De altfel, instanța supremă a motivat amplu considerentele pentru care a reținut existența discriminării, făcând referire la dispozițiile cuprinse în decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, iar aplicarea înțelesului sintagmei de "discriminare" este supusă normelor europene, Constituția României, prin dispozițiile art. 20 alin. 2, prevăzând principiul aplicării directe și imediate ale dispozițiilor Convenției, astfel cum acestea sunt interpretate de
În ceea ce privește critica din recurs cu privire la acordarea și pentru viitor a sporului de 50% și de 15%, Curtea, în accepțiunea deciziilor de recurs în interesul legii, ținând cont și de caracterul raportului obligațional dintre părți care echivalează cu un raport juridic de muncă atipic ce intră sub incidența art. 291 Cod procedură civilă și 110 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a reține că în baza dispozițiilor legale mai sus invocate pretențiile reclamanților reprezintă prestații periodice cu executare succesivă și se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unor prestații periodice.
Criticile recurenților cu privire la acordarea simultană atât a ratei inflației cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu rata inflației.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește obligarea pârâtelor 1-3 de a face cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă dispoziția primei instanțe este în concordanță cu chiar textul invocat în motivarea recursului pentru că art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 obligă angajatorul să consemneze în carnetul de muncă nu numai retribuția tarifară, adică în accepțiunea actuală salariul de bază, ci și alte drepturi care se includ în acesta, aceste alte drepturi fiind sporurile de care beneficiază reclamanții, între care se includ și cele două solicitate prin prezenta acțiune.
Referitor la respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice soluția primei instanțe este legală având în vedere că reclamanții au chemat în judecată chiar ei MFP pentru alocarea fondurilor necesare plății. În aceste condiții nu mai putea fi primită și cererea de chemare în garanție.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.943/M/29.05.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - - - -
GREFIER,
Red. /21.10.2009
Dact. /02.11.2009
- 13 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
