Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1137/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1137
Ședința publică din 16 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul și pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului împotriva sentinței civile nr. 455 pronunțată la 16 martie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor la dezbateri.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la 15 octombrie 2008 sub nr. 4259/108, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la acordarea sporului de mobilitate de 20% din salariul de bază pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 1 octombrie 2006, sumă actualizată cu dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR diminuat cu 20% de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective; să oblige pârâta la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare și încordare psihică de 15% din salariul de bază, pentru perioada 1 martie 2006 - 31 decembrie 2006 inclusiv, sumă actualizată cu dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României diminuat cu 20% de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective; să oblige pârâta la decontarea sumei de 362 lei, sumă actualizată cu dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR diminuat cu 20% de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective, reprezentând cheltuieli pentru înscrierea în Colegiul Consilierilor Juridici A; să oblige pârâta la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
In motivarea acțiunii arată că sporul de mobilitate a fost acordat tuturor consilierilor juridici, mai puțin lui; că prin buletinul de expertizare nr. 21/6 decembrie 2005 au fost determinate condițiile vătămătoare și de încordare psihică în care își desfășoară activitatea; că este îndreptățit la decontarea cheltuielilor efectuate pentru înscrierea în Colegiul consilierilor juridici.
In drept invoca dispozițiile art. 57 alin. 2 și 3, art. 60 din Statutul consilierului juridic, contractul colectiv de muncă înregistrat la DGASPC A cu nr. 3752/25 februarie 2005 încheiat la nivel de unitate pe anul 2005; acordul - contract de muncă înregistrat la DGASPC A cu nr. 2987/13 februarie 2006 încheiat la nivel de unitate pentru anul 2006, art. 8 lit. a și b din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, Decretul nr. 92/1976, Codul Muncii, Ordonanța nr. 9/2000.
Prin sentința civilă nr. 455 pronunțată la 16 martie 2009, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 362 lei, reprezentând cheltuieli pentru înscrierea reclamantului în Colegiul consilierilor juridici, precum și dobânda legală aferentă acestei sume cu începere de la data înregistrării acțiunii (15 octombrie 2008) până la achitarea efectivă a datoriei, a respins în rest pretențiile reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul a fost angajat în perioada 1 noiembrie 2005 - 31 decembrie 2006 la Serviciul de consiliere și intervenție în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat - Telefonul copilului A în calitate de consilier juridic, iar din data de 3 ianuarie 2007 fost numit consilier juridic, funcție publică.
A reținut că fișa postului reclamantului reflectă atribuțiile acestuia care se înscriu în sfera juridică a serviciului de consiliere și intervenție în regim de urgență a copilului abuzat, neglijat și exploatat, iar nu în cea a îngrijirii și educării lor și că art. 8 din HG nr. 281/1993 nu-i este aplicabil reclamantului, care nu se numără printre categoriile de personal beneficiare ale acestui spor.
A mai reținut că prin contractul individual de muncă, reclamantul nu a negociat clauza de mobilitate, astfel că pârâta nu are obligația acordării sporului aferent acestei clauze, deoarece potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale și că reclamantul trebuia să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic coroborat cu art. 25 Codul Muncii.
In ce privește pretențiile de achitare a sumei de 362 lei, a reținut că potrivit art. 57 alin. 2 și 3 din Statutul profesiei de consilier juridic prevăd obligația beneficiarilor serviciilor profesionale ale consilierilor juridici de a suporta cheltuielile pentru reorganizarea profesiei ocazionate de înscrierea în colegiu, achiziționarea robei, a legitimației de consilier juridic, a insignei, ștampilelor profesionale, precum și a tuturor registrelor de evidență profesională, astfel că acesta are dreptul la decontarea cheltuielilor avansate, ocazionate de reorganizarea profesiei, de către autoritatea sau instituția publică ori de către persoana juridică în favoarea căreia acesta exercită profesia.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamantul și pârâta DGASPC A, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, reclamantul solicită modificarea în parte a sentinței recurate și obligarea pârâtei la acordarea sporului de mobilitate de 20% din salariul de bază pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 1 octombrie 2006, sumă actualizată cu dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR diminuat cu 20% de la data nașterii dreptului până la data plății efective; să oblige pârâta la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare și încordare psihică de 15% din salariul de bază pentru perioada 1 martie 2006 - 31 decembrie 2006 inclusiv, sumă actualizată cu dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR diminuat cu 20% de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective; să oblige pârâta la decontarea sumei de 362 lei, sumă actualizată cu dobânda legală stabilită la nivelul dobânzii de referință a BNR diminuat cu 20% de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective, reprezentând cheltuieli pentru înscrierea în Colegiul consilierilor juridici A, să oblige pârâta la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
Arată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că sporul de mobilitate trebuia negociat în contractul individual de muncă pentru ca pârâta să poată fi obligată la plata acestui spor, deoarece chiar dacă în contractul individual de muncă nu a fost prevăzut acest spor, el a fost negociat și acordat tuturor consilierilor juridici numiți în funcție, potrivit contractului colectiv de muncă înregistrat la DGASPC A cu nr. 3752/25.02.2005 încheiat la nivel de unitate pentru anul 2005, precum și a acordului cadru - contract de muncă înregistrat la DGASPC A cu nr. 2987/13.02.2006 încheiat la nivel de unitate pentru anul 2006 și că în mod abuziv nu i s-a acordat acest spor; că se ignoră motivarea din decizia nr. 78 din 5 noiembrie 2007 ICCJ - Secțiile Unite; că nepropunerea lui de către șefii ierarhici nu poate constitui temei pentru neacordarea sporului.
Mai arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 8 din HG nr. 281/1993 lit. a, sporul putându-se acorda fie pentru condiții periculoase sau condiții vătămătoare; că locul de muncă din serviciul din care a făcut parte în perioada 1 octombrie 2005-31 decembrie 2006 fost expertizat de către Direcția de Sănătate Publică A care a încheiat Buletinul de determinare prin expertizare nr. 21/6 decembrie 2005 și înregistrat la pârâtă cu nr. 10900/7 decembrie 2005; că instanța nu are competența de a stabili și aprecia specificul muncii în considerarea acesteia ca fiind desfășurat în condiții vătămătoare sau nu; că instanța a nesocotit dispozițiile art. 17 din Ordonanța nr. 3/2006.
In ce privește actualizarea sumei de 362 lei, apreciază că în mod greșit a reținut instanța de fond că actualizarea curge de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data emiterii facturii cu care a fost achitată această sumă.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299-316 cod procedură civilă.
Prin recursul declarat, pârâta DGASPC Aas olicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041coroborat cu art. 312 alin. 2 cod procedură civilă.
Arata ca art. 57 din Statutul profesiei de consilier juridic/2004 nu obligă în mod expres persoanele juridice în cadrul cărora își desfășoară activitatea consilierul juridic, să aprobe și să plătească sume în acest sens și că pentru nici unul din cei 10 consilieri juridici ai DGASPC A nu a plătit sau decontat, nici în trecut și nici în prezent, suma reprezentând cheltuieli pentru înscrierea în Colegiul Consilierilor Juridici
Totodată, a depus la dosar întâmpinare la recursul reclamantului prin care a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Arata ca in mod corect prima instanță a respins cererea reclamantului de acordare a sporului de mobilitate, deoarece șeful serviciului de consiliere și intervenție în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat, cât și serviciul resurse umane- salarizare nu au propus către conducerea instituției acordarea sporului de mobilitate; că în perioada delegării la compartimentul juridic s-a formulat o cerere către conducerea instituției pentru a se acorda și reclamantului sporul, dar cererea nu fost aprobată; că art. 60 alin. 2 din Statutul consilierilor juridici nu prevede expres acordarea acestui spor, ci prevede doar că, consilierul juridic poate negocia cu persoana juridică în cadrul căreia își desfășoară activitatea profesională, prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate.
In ce privește sporul pentru condiții grele și încordare psihică arată că șeful serviciului în care și-a desfășurat activitatea nu a propus conducerii instituției acordarea sporului și reclamantului, alături de ceilalți angajați; că reclamantul nu putea beneficia de acest spor, deoarece nu deținea o funcție de specialitate în asistență socială, sociologie sau psihologie; că acesta nu a desfășurat activitate direct cu copilul; că dat fiind caracterul nefondat al acestor pretenții nu se impune efectuarea niciunei operațiuni în carnetul de muncă.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul reclamantului întemeiat, iar al pârâtei neîntemeiat, pentru următoarele motive:
In perioada 1 noiembrie 2005 - 31 decembrie 2006, reclamantul a fost angajatul pârâtei la Serviciul de consiliere și intervenție în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat - telefonul copilului din cadrul DGASPC A, în calitate de consilier juridic, iar începând cu 1 ianuarie 2007 consilier juridic contencios din cadrul DGASPC
In perioada 1 noiembrie 2005 - 1 octombrie 2006, reclamantul nu beneficiat de sporul de mobilitate de 20%, iar în perioada 1 martie 2006 - 31 decembrie 2006, nici de sporul pentru condiții vătămătoare și încordare psihică.
Susținerile pârâtei conform cărora reclamantul nu a beneficiat de spor deoarece nu a fost propus de șeful serviciului în care și-a desfășurat activitatea nu poate fi primită, deoarece relevant este îndrituirea la acordarea sporului conform dispozițiilor legale, iar nu dacă a fost propus sau nu.
Conform acordului - contract colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei și înregistrat la DGASPC sub nr. 2987/13 februarie 2006, aplicabil și reclamantului, consilierii juridici beneficiază pentru activitatea profesională de "clauza de mobilitate" ce reprezintă o prestație suplimentară în bani din partea angajatorului potrivit Statutului consilierilor juridici, clauza de mobilitate acordându-se lunar și fiind stabilită la 20% din salariul de bază.
Împrejurarea că prin contractul individual de muncă al reclamantului nu a fost negociată clauza de mobilitate nu este de natură a-l priva de acest drept, câtă vreme acest drept a fost negociat prin acordul - CCM și stabilit la 20% din salariu.
Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu sunt incidente în speță, atâta timp cât art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic/2004 prevede acordarea sporului de mobilitate, această clauză fiind aplicabilă și reclamantului.
Prin buletinul de determinare prin expertizare nr. 21/6 decembrie 2005 încheiat pentru DGASPC au fost stabilite locurile de muncă cu condiții grele, vătămătoare, printre aceste locuri fiind și Serviciul de consiliere și intervenție în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat, loc de muncă în care și reclamantul și-a desfășurat activitatea.
In aceste condiții, date fiind atribuțiile de serviciu pe care le-a avut reclamantul, și acesta era îndreptățit la acordarea sporului de 15% prevăzut de art. 8 din HG nr. 281/1993.
Pe cale de consecință, reclamantul este îndreptățit și la înscrierea acestor sporuri în carnetul de muncă.
Conform prevederilor art. 57 alin. 2 și 3 din statutul profesiei de consilier juridic, cheltuielile pentru înscrierea în Colegiul consilierilor juridici A se suportă de către beneficiarul serviciilor profesionale a consilierilor juridici, respectiv persoana juridică în favoarea căreia acesta exercită profesia de consilier juridic.
Având în vedere această dispoziție legală, care prevede expres cine suportă aceste cheltuieli, în mod corect a procedat prima instanță la obligarea pârâtei să suporte costul cheltuielilor cu înscrierea reclamantului în Colegiul Consilierilor juridici
In mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data introducerii acțiunii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1088 cod civil.
Față de cel de mai sus, va respinge recursul pârâtei, va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii și a capetelor de cerere privind sporul de mobilitate de 20% și sporul pentru condiții grele, vătămătoare și încordare psihică de 15% și la înscrierea lor în carnetul de muncă.
PENRTU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului împotriva sentinței civile nr. 455 pronunțată la 16 martie 2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de către reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în totalitate acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei DGASPC
Obligă pârâta să plătească reclamantului sporul de mobilitate de 20% din salariul de bază pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 1 octombrie 2006, cu dobândă legală de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului sporul pentru condiții vătămătoare și încordare psihică de 15% din salariul de bază pentru perioada 1 martie 2006 - 1 decembrie 2006 inclusiv, cu dobândă legală de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Obligă pârâta să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului aceste sporuri.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 16 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
13.11.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Arad
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Aurelia
