Obligație de a face. Decizia 1136/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1136
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Aurelia
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 204/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, dosarul este oprit spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 204/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta " EXPERT" Reșița, împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Reșița.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în urma încheierii contractului individual de muncă între societatea reclamantă și salariata, reclamanta a solicitat Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S încheierea convenției prevăzută de dispozițiile art.52 alin.1 din nr.HG174/2002 modificată pentru a putea beneficia de subvenția prevăzută de dispozițiile art.80 din Legea nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
S-a arătat că la momentul depunerii documentației respective de către reclamantă, respectiv 10.10.2008, pârâta angajase întreaga sumă alocată prin bugetul anului 2008, iar potrivit dispozițiilor art.4 și 71 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și a dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr.1792/2002 pentru aplicarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, ordonatorii de credite pot angaja cheltuieli doar în limita bugetului aprobat iar angajarea de cheltuieli peste limita bugetului aprobat constituie infracțiune.
În baza celor arătate mai sus tribunalul a arătat că nu se poate reține vreo culpă în seama pârâtei pentru neîncheierea convenției prevăzute de dispozițiile art.52 alin.1 din nr.HG174/2002 modificată, cu societatea reclamantă, la data de 10.10.2008.
S-a mai reținut că pârâtei i-au fost repartizate ulterior noi fonduri bugetare, astfel încât a fost încheiată convenția solicitată de către reclamantă, cu nr.6686/21.11.2008, aceasta beneficiind de prevederile art.80 din Legea nr.76/2002 actualizată începând cu data semnării convenției respective.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, hotărârea este criticată pentru nelegalitate, în sensul următoarelor:
Reclamanta a depus documentația necesară încheierii convenției prevăzută de art. 80 din Legea privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă la data de 10.10.2008. Conform art. 52 alin. 1 din HG nr. 174/2002, angajatorul beneficiază de sumele prevăzute în același articol de lege. Pârâta nu a răspuns în nici un fel acestei solicitări și abia la introducerea acțiunii în justiție a decis să încheie convenția modificând și data cu care convenția a fost înregistrată.
Referitor la aplicarea legii, se arată că în speță încheierea convenției era urmată de depunerea documentației iar executarea ei urma ulterior, condiționat de alocarea fondurilor.
Depășirea fondurilor alocate este un laitmotiv pe care pârâta îl tot invocă ca prioritate la încheierea convențiilor.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că societatea a angajat o absolventă și nici de faptul că aceasta primește salariul la timp, indiferent de data cu care instituția îi semnează convenția.
De asemenea, recurenta solicită aplicarea în speță a principiului tempus regit actum prin obligarea pârâtei la executarea obligațiilor prevăzute de art. 80 din Legea nr. 76/2006 și nu a OUG nr. 126/2008.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nelegal, invocând în motive excepția lipsei competenței materiale a instanței raportat la obiectul cauzei care îl constituie recunoașterea unui drept și repararea pagubei de către o instituție publică, încadrându-se în prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, care atrage competența Secției de contencios administrativ și fiscal.
În fond, intimata arată că împrejurările de fapt privind imposibilitatea încheierii convenției până în momentul alocării fondurilor necesare i-au fost aduse la cunoștință recurentei, astfel că în mod temeinic instanța de fond a constatat lipsa culpei pârâtei la încheierea convenției la data de 21.11.2008.
dreptului la acordarea subvenției în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2002 are loc la data semnării convenției conform art. 54 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr. 175/2002.
Analizând cu prioritate excepția de necompetență materială a instanței de recurs invocată de către intimată, se constată că este nefondată, având în vedere natura litigiului care rezultă din obiectul acțiunii dedusă judecății.
Astfel, litigiul de față reprezintă un conflict de drepturi existent între două instituții, izvorât dintr-un raport de muncă în baza căruia reclamanta solicită pârâtei încheierea unei convenții și drept consecință, plata drepturilor care se în baza acelei convenții.
În consecință, competența de soluționare a cauzei aparține în mod legal, conform Codului muncii și a Legii nr. 168/1999 instanței de litigii de muncă și asigurări sociale, cu participarea asistenților judiciari, astfel cum s-a judecat în primă instanță, urmând același curs și în instanța de recurs.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor și a dispozițiilor legale invocate, Curtea apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
În baza contractului individual de muncă încheiat între reclamantă și salariata, reclamanta a solicitat pârâtei încheierea convenției prevăzută de dispozițiile art. 52 alin. 1 din HG nr. 174/2002 în vederea obținerii subvenției prevăzută de art. 80 din Legea nr. 76/2002.
Imposibilitatea încheierii convenției solicitată de către reclamantă cu data de 10.10.2008 nu are la bază culpa pârâtei în neîncheierea convenției, iar lipsa fondurilor a fost adusă la cunoștință reclamantei și a constitui cauza reală și licită pentru amânarea încheierii convenției.
Motivele de recurs referitoare la aplicarea legii civile în timp sunt neîntemeiate, întrucât în speță nu se pune problema încheierii raportului juridic sub legea în vigoare la data nașterii acestuia, legea în speță fiind aceiași atât la data solicitării de către reclamantă a se încheia convenția respectivă, cât și la data pentru care s-a amânat semnarea convenției.
Îndeplinirea condițiilor legale pentru încheiere convenției de către reclamantă nu poate constitui o condiție esențială și nici legală pentru încheierea convenției la data de 10.10.2008, o astfel de obligație nerezultând din conținutul dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 76/2006.
În considerarea celor de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 204/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /10.09. 2009
Tehnored / 10.09.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul C-
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Aurelia
