Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1242/2009-
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, strada--14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA -cu sediul în O,-, județul B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant cu.ales în S M,-, județul S M și intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.32 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect:litigiu de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, recurentul pârât, prin registratura instanței, la data de 10.06.2009 a depus concluzii scrise, iar prin înscrisul de la fila 18, dosar recurs, s-a comunicat răspunsul solicitat de către instanță, intimatul reclamant, prin registratura instanței, în data de 24.09.2009 a depus note de ședință, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.32 din 29 septembrie 2008, Curtea de APEL ORADEAa admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, în sensul că:
A obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE să plătească reclamantului diferența de retribuție de 50 % din salariul brut de încadrare reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 15 mai 2005 până în octombrie 2006 calculată cu rata inflației la data plății, cu actualizarea sumelor restante cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE să efectueze mențiunile în cartea de muncă a reclamantului.
A admis acțiunea reclamantului cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Public și față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR pe care l-a obligat să asigure suma necesară plății de mai sus prin includerea ei în buget.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, prima instanță a constat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Așa fiind, prima instanță a admis acțiunea în sensul că a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE să plătească reclamantului sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 15 mai 2005 până în octombrie 2006 reactualizată cu data inflației de la data plății și a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, s-a reținut de instanța de fond că drepturile salariale solicitate de către reclamant nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora.
Așadar, s-a apreciat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantului, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamant ci, avându-se în vedere că, acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia, sens în care a fost admisă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Public.
S-a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE solicitând admiterea lui și casarea sentinței recurate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că pentru perioada 14 ianuarie 2005-3 februarie 2007 acțiunea era inadmisibilă, instanța de fond adăugând la lege și depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești. Reclamantul intimat, în calitate de șofer, a fost asimilat personalului auxiliar de specialitate doar prin Legea nr.247/2007, până atunci fiind personal contractual salarizat conform nr.OUG24/2000.
De asemenea în mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești actualizată cu rata inflației, întrucât MINISTERUL PUBLIC ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, potrivit dispozițiilor art.14 alin.2, art.29 alin.3 și art.47 din Legea nr.500/2002, astfel că s-a stabilit în sarcina recurentei o obligație imposibilă. Plata sumelor reprezentând indicele de inflație s-ar putea face numai prin intervenția legiuitorului, în lipsa acestei intervenții obligația nu este întemeiată, nu are bază legală și nu se justifică.
În fine, privitor la operarea mențiunilor corespunzătoare drepturilor câștigate în carnetul de muncă este și ea nefondată întrucât potrivit dispozițiilor art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, singura categorie de drepturi bănești ce se pot înscrie în carnetele de muncă sunt cele care se includ în retribuția tarifară de încadrare, ori drepturile acordate de instanța de fond nu se includ în retribuție ci se adaugă la aceasta.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant, prin notele de ședință depuse la dosar solicită respingerea recursului și admiterea acțiunii sale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
Referitor la perioada 14 ianuarie 2005-3 februarie 2007, într-adevăr reclamantul în calitate de șofer făcea parte din categoria personalului contractual și era salarizat în baza prevederilor nr.OUG24/2000, nefiind asimilat personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Însă, prin Legea nr.17 din 11 ianuarie 2006 de modificare a Legii nr.567/2004 s-a prevăzut expres că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de le lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer (art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004).
Așa fiind, abia din ianuarie 2006 reclamantul putea beneficia de drepturile solicitate, până la acea dată el nefiind asimilat personalului auxiliar și deci neputând beneficia de drepturi recunoscute acestei categorii.
Ca atare, critica recurenților este întemeiată în parte și deci recursul lor va fi admis în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând a fi modificată în parte sentința în sensul că doar pe perioada ianuarie 2006-octombrie 2006 reclamantului i se va plăti drepturile, actualizat cu indicele de inflație.
În privința actualizării sumelor acordate cu indicele de inflație, ca de altfel și obligarea la plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare de 50% din indemnizația de încadrare pe perioada ianuarie 2006-octombrie 2006, criticile formulate sunt nefondate.
Actualizarea cu indicele de inflație nu reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului obligației, cum greșit apreciază recurenții, ci doar o echivalare a valorii sumei ce nu a fost plătită la momentul corespunzător, cu valoarea sa din momentul plății efective, dată fiind inflația în continuă creștere în economia românească, așa încât în mod corect instanța de fond a stabilit obligația de plată cu aplicarea indicelui de inflație.
Apărările recurenților că nici o plată nu se poate efectua fără o bază legală și doar pentru destinația și scopul prevăzut în buget și că doar în cazul intervenției legislativului cu o reglementare specială în acest sens ar face posibilă executarea obligației stabilite prin sentința recurată, sunt nefondate și vor fi respinse. Baza legală o reprezintă tocmai hotărârea judecătorească care putere de lege din momentul în care este executorie și ca atare trebuie prevăzute în buget și astfel de categorii de cheltuieli, la orice instituție bugetară, Oricum, această apărare vizează aspecte de executare a hotărârii și nu de nelegalitate ori de netemeinicie, ce pot fi invocate conform art.304, 312 Cod procedură civilă.
În fine, în privința înscrierii mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, sintagma referitoare la faptul că înscrierile în carnetul de muncă pot viza doar "retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta" iar dreptul recunoscut reclamantului nu se include în retribuție, ci se adaugă la ea, trebuie interpretată în sens juridic, respectiv "alte drepturi ce se includ în aceasta " înseamnă alte drepturi cu caracter permanent ce au legătură cu retribuția și care pot diferi ca natură sau cuantum pentru fiecare persoană în parte.
Ca atare, nici această din urmă critică nu este fondată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, strada--14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA -cu sediul în O,-, județul B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M în contradictoriu cu intimatul reclamant cu.ales în S M,-, județul S M și intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.32 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o modifică în parte în sensul că dreptul recunoscut urmează a fi acordat începând cu data de 11 ianuarie 2006.
restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:12.10.2009
Jud.fond /-
Dact.
Data:14.10.2009
7 ex.
5 com.
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
