Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1244/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1244/2009-
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, strada--14 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -i DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE -cu sediul în B,--81, sector 1, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu.ales în S M, B-dul -- 21,județul S M și intimat pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.948/D din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect:litigiu de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, constatându-se că se solicită judecarea cauzei și în lipsă în baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.948/D din 28 mai 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A admis excepția prescripției pentru perioada 01.07.2004 - 01.03.2005.
A admis în parte acțiunea reclamanților și cu domiciliul procedural ales în S M, B-dul -, - 21, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B--14, PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE cu sediul în B, sector 1--81 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,- și, în consecință:
A obligat pârâții să plătească fiecăruia dintre reclamanți drepturile salariale reprezentând sporul de suprasolicitare și risc în procent de 50 % lunar, pentru perioada 01.03.2005-01.02.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
1. Instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. Art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, invocat în susținerea excepției, nu este incident în cauză întrucât este o dispoziție specială care se referă la alt tip de litigii, având ca obiect drepturile salariale stabilite exclusiv în temeiul acestui act normativ. În cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie de competență în soluționarea conflictelor de drepturi, respectiv cele ale art. 284 Codul muncii care dau în competența tribunalului aceste litigii.
2. fost însă, admisă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamanților invocată de același pârât, pentru perioada 01.07.2004 - 01.03.2005, întrucât excede termenului de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decret nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
3. Pe fond, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, pentru perioada 01.03.2005 - 01.02.2007, întrucât prin Decizia nr. XXI, dată în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Art. 329 alin. 3 fraza a II-a Cod procedură civilă dispune că "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe". În consecință, având în vedere Decizia nr. XXI și dispozițiile art. 329.proc.civ. menționate, acțiunea reclamanților va fi admisă.
Întrucât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a căzut în pretenții în calitate de pârât, au fost respinse cererile de chemare în garanție a acestuia.
Împotriva acestei sentințe, scutite de la plata taxelor de timbru au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B -DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE.
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B -prin motivele de recurs formulate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competență soluționare la Curtea de Apel București și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin motivele de recurs MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE Bai nvocat că, hotărârea judecătorească a instanței de fond este nelegală, deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
Apreciază că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea Ministerului Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 1 martie 2005-1 februarie 2007, în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
Referitor la fondul cauzei, arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, textul de lege -art.47 din Legea nr.50/1996-pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea s-a aflat în vigoare până la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă Ordonanța de Guvern nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
În mod nelegal, instanța de fond a dispus actualizarea drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică cu indicele de inflație la data plății efective, aplicarea indicelui apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată, astfel, pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate fi ținut să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestuia la plata sumelor conform indicelui de inflație, fiind lipsită de cauză juridică.
Apreciază că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamanților, în cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, republicată-privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În drept a invocat dispozițiile art.299 din Codul d e procedură civilă.
Direcția Națională Anticorupție, prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea ca neântemeiată a cererii reclamanților.
Prin motivele de recurs, Direcția Națională Anticorupție a invocat că inițial sporul de 50% de solicitare neuropsihică nu era prevăzut în Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, abia prin nr.OG9 din 28 iulie 1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a menționat acordarea acestui spor.
La 29 august 2000, articolul 47 din Legea nr.50/1996 a fost expres abrogat prin punctul 42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel nu are nici o relevanță susținerile reclamanților în sensul că OUG nr.27/2006 abrogă expres doar OUG nr.177/2002 nu și Legea nr.50/1996, întrucât acea prevedere referitoare la sporul de 50%, regăsită în art.47 a Legii nr.50/1996 republicată, era deja abrogată prinO.nr.83/2000, atât în ceea ce privește magistrații, cât și în ceea ce privește personalul auxiliar.
Pe de altă parte, recurenta precizează că trebuie ținut cont de faptul că la 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia XXI în dosarul nr.5/2008 asupra recursului în interesul legii promovat de Procurorul General cu privire la acordarea sporului de 50%, statuându-se îndreptățirea la acordarea acestui spor.
Referitor la respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Direcția Națională Anticorupție, precizează că, această instituție nu poate avea calitatea procesuală pasivă raportat la reclamanți, ci doar raportat la relațiile Ministerului Finanțelor cu MINISTERUL PUBLIC, care este ordonator principal de credite și DNA -ordonator secundar de credite, prin aceea că, Ministerul Economiei și Finanțelor este obligat să asigure fondurile bugetare necesare desfășurării în bune condiții și deplină legalitate a activității acestor structuri ale statului, așa încât soluția legală care ar fi trebuit să fie pronunțată de instanța de fond era aceea de admitere a cererilor de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de pârâți.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Sporul de suprasolicitare și risc de 50% din salariul de bază brut lunar, a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești, în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Această dispoziție legală a fost abrogată prin nr.OG83/2000, art.I pct.42 care a modificat și completat Legea nr.50/1996 aprobată fiind de Legea nr.334/2001, însă, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pronunțându-se în cadrul unui recurs în interesul legii conform art.329 Cod procedură civilă a interpretat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți, personalului auxiliar de specialitate și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, dezlegarea dată problemei de drept judecată, fiind conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțe, astfel că sub aspectul fondului litigiului recursurile sunt nefondate și vor fi respinse.
În privința respingerii cererilor de chemare în garanție instanța de fond a arătat că Ministerul Finanțelor a fost obligat ca pârât la plata drepturilor acordate reclamanților astfel încât nu se mai impunea obligarea lui și în calitate de chemat în garanție, acest lucru devenind superfluu.
În consecință, recursurile sunt nefondate și vor fi respinse în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, cu sediul în B, sector 5, strada--14 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE -cu sediul în B,--81, sector 1, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu.ales în S M, B-dul -- 21,județul S M și intimat pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.948/D din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:12.10.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:21.10.2009
7 ex.
5 com.
Data:
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
