Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Sentința 128/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 128
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă formulată de reclamanții, TA, -, -, -, G, cu moștenitorii, - și toți cu domiciliul ales la în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că s-a solicitat de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, TA, -, -, -, G, cu moștenitorii, - și au chemat în judecată pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BACĂU și TRIBUNALUL BACĂU, pentru a se constata discriminarea acestora cauzată de prevederile OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, în raport de art. 2 lit. e pct. i și ale art. 27 din OUG nr. 137/2000 republicată și pentru a se anula situația creată prin acordarea unor despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând primele de concediu actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu obligarea Curții de APEL BACĂU și a Tribunalului Bacău să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut, în esență că, au avut calitatea de judecători și deși acordarea primelor de concediu de odihnă la care aveau dreptul a fost abrogată prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, există o discriminare vădită lor în raport de celelalte categorii de personal inclusiv personalul auxiliar, tratamentul discriminatoriu aplicat nefiind justificat în mod obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a acestuia este inadecvată.
Susține reclamanții că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține constant în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din că reprezintă o încălcare acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără a justificare obiectivă și rezonabilă.
Mai arată reclamanții că au vocație la acest drept, respectiv prima de concediu, întrucât prin art. 241din OUG nr.27/2006 s-a reintrodus această primă de concediu și că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune câtă vreme OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă, suspendat în perioada 2001 - 2006 în raport de art. 2 lit. e pct.(1) și ale art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată a recunoscut dreptul întrerupând prescripția.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale, întrucât nu are calitate de pârât, neputând fi obligat la" a face ceva" în favoarea reclamanților.
Ministerul justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin Decizia nr. XXIII pronunțată în dosarul nr. 31/2005 aas tabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, mai invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât dreptul la acțiune pentru calculul și plata primelor de concediu s-a născut la data de 1 ianuarie 2003.
La termenul din 19 martie 2008, în cauză au fost introduși moștenitorii reclamantului,care a decedat la data de 21 ianuarie 2008, respectiv, - și.
Reclamantul G la data de 29 aprilie 2008 formulat precizări la acțiune, solicitând plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2002 - 2004.
Examinând cauza sub aspectul excepțiilor invocate și motivelor acțiunii formulate, curtea de apel reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD se va aprecia că nu este fondată, urmând a fi respinsă întrucât dispozițiile art. 27 al.1 și 3 din OG nr. 137/2006 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri ( de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie ) Consiliul Național pentru Combatarea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Privitor la prescripția dreptului la acțiune, sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 conform căruia, în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Fiind vorba așadar de prestații periodice,pentru fiecare dintre acestea curge un termen distinct de prescripție și având în vedere durata acestuia de 3 ani ( conform art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 ) urmează a fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 21 ianuarie 2005.
În raport de cele menționate urmează a fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 21 ianuarie 2005și se va respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei se va aprecia că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au avut calitatea de judecători la Curtea de APEL BACĂU, respectiv la TRIBUNALUL BACĂU și în prezent sunt pensionați, și au solicitat plata de despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând primele de concediu pentru perioada 2003 - 2006, invocând discriminarea cauzată de dispozițiile OUG nr. 146/2007 în raport de personalul auxiliar și celelalte categorii de personal vizate de acest act normativ.
OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006 stabilește doar modalitatea efectivă de plată a primelor de concediu pentru personalul din sectorul bugetar care nu a primit această primă în perioada 2001 - 2006.
La art. 1 alin.2 din acest act normativ se precizează și personalul căruia îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 146/2007, respectiv funcționarii publici, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, și altor categorii de personal care beneficiază de prime de concediu în baza legilor speciale, categorii în care nu se regăsesc reclamanții.
invocă discriminarea și prin faptul că dispozițiile art. 41/1 din Legea 50/1996 au fost abrogate, în condițiile în care prevederi similare care priveau alte categorii sociale din sectorul public au fost numai suspendate.
Este însă de remarcat că OUG146/2007 face referire la deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, prin care s-a recunoscut dreptul la plata primei de concedii pentru polițiști, funcționari publici, magistrați și personalul auxiliar ( deciziile XII/05.02.2007, LXXVII/05.11.2007 și XXXII/12.12.2007).
De asemenea în considerentele deciziei XXIII/12.12.2005 a s-a reținut cădreptulla plata primei de concediunu se cuvine magistraților pentruperioada 2003 - 2005, deoarece în cazul recunoașterii unui astfel de drept s-ar prelungi valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui. Această decizie este obligatorie.
Relevant este și faptul că prin deciziile nr. 818, 819 și 820 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că prevederile art. 1, art. 2 alin.3 și art. 27 alin.1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a mai invocat de Curtea Constituțională că s-ar încălca astfel principiul separației puterilor consacrat în art. 1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
In virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul are competența de a institui, modifica ori abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența întinderii și exercitării drepturilor lor subiective.
Cum cererea reclamanților a vizat constatarea existenței unei discriminări în raport cu alte categorii profesionale, văzând deciziile sus-menționate - care sunt definitive și general obligatorii, urmează a se respinge cererea reclamanților.
Având în vedere situația reținută, instanța urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD și va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară date de 21 ianuarie 2005, perioadă pentru care se va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
De asemenea,în considerarea celor menționate anterior, instanța va respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada 22 ianuarie 2005 - 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII din B,-- 3 sector 1.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 21 ianuarie 2005.
Respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada menționată.
Respinge ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, TA, -, -, -, G, cu moștenitorii, - și - toți cu domiciliul ales la, str. - -,.33,.J,.9, jud. B pentru perioada 22 ianuarie 2005 - 2006, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI - B, sector 4,-, CURTEA DE APEL BACĂU - B,-, jud. B, TRIBUNALUL BACĂU - B,-, jud. B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B,-- 3, sector 1.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 03 2008.
Cu opinia separată a d-ului asistent judiciar în sensul admiterii acțiunii pentru perioada 22 ianuarie 2005 - 2006.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.sent./11.11.
.ct/ ex.
11/12.11.2008
CU OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI ASISTENT JUDICIAR - -,
care este pentru admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerente
Ordonanța de Urgență nr. 146 din 19 decembrie 2007 aprobat plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 -2006, pentru majoritatea categoriilor de bugetari.
În cazul magistraților, prin "grija" legiuitorului, acest drept a fost abrogat prin OUG177/6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, însă această acțiune se întemeiază pe discriminarea în raport cu dispozițiile OUG nr. 146/2007 și nu pe art. 411al.1 din Legea 50/1996.
Magistrații sunt membrii al celei de-a treia puteri în stat, dar, cu toate acestea, tocmai lor - prin respingerea acțiunii - li s-ar încălca egalitatea în drepturi cu ceilalți cetățeni români ( art. 16 alin.1 din Constituție): " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări".
Chiar dacă prin legislația internă acest drept ar fi fost desființat în mod abuziv în raport cu alte categorii de bugetari, consider că în prezenta speță suntem în prezența art. 20 alin.(2)din Constituție:"dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Ori, aici, prin legislația internă aplicabilă speței au fost batjocorite art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Totodată, a mai fost nesocotit și art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ( ratificat prin Decretul 212/1974), articol care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitatea de tratament în salarizare, fără nici o distincție.
A mai fost încălcat și art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție ( care interzice discriminările). Aceeași legislație internă aplicabilă speței contravine și art. 4 din Carta socială europeană revizuită ( ratificată prin Legea nr. 74/1999), care garantează dreptul la o salarizare echitabilă.
Dacă acțiunea ar fi respinsă, atunci ar fi încălcate și art. 5, 6, 8, 39 alin.1 lit. a, 40 alin.2 lit. c și f, art. 154 alin.3, art. 165 și 155 raportat la art. 1 din Legea 53/2003 ( Codul muncii ); totodată, ar mai fi încălcate și art. 20, 16 alin. 1,53 și art. 41 din Constituție, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Dacă s-ar reține precizarea Înalte Curți de Casație și Justiție, făcută prin decizia XXIII/12.12.2005, prin care s-a stabilit că prima de concediu se cuvine pentru magistrați numai pentru perioada 2001-2002, atunci și aceasta ar fi contrară art. 20 alin.2 din Constituție. Chiar dacă are forță juridică obligatorie această decizie, consider că la această speță instanța ar fi obligată să se raporteze mai întâi la acest art. 20 alin.2 din Constituție.
Referitor la excepția prescripției extinctive, aceasta trebuie respinsă deoarece, în raport cu OUG nr. 146/2007, aceasta abia a început să curgă, fiind sub termenul general de prescripție de 3 ani, instituit de Decretul nr. 167/1958.
Pentru toate aceste motive consider că acțiunea ar fi trebuit să fie admisă.
ASISTENT JUDICIAR,
Red.opinie
14/20.11.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Gioni Popa
