Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 130/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 130
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus la dosar prin compartimentul arhivă de către reclamantă copia deciziei civile nr. 21 din 10.03.2008 a iar pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a depus întâmpinare.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă de către reclamantă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru a fi obligați la plata sporului de 50% începând cu data de 20 decembrie 2001 și până la data de 1 septembrie 2002 reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective. Solicită obligarea Tribunalului Neamț să efectueze mențiunile în cartea de muncă și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să fie obligat să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plății drepturilor solicitate.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că drepturile solicitate au fost prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 iar abrogarea acestuia prin art. 1 pct. 42 și art.9 al. 2 paragraf 1 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare a Guvernului, respectiv Legea nr. 125/2000.
Susține reclamanta că inaplicabilitatea normelor de abrogare din OG nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică.
Arată reclamanta și că dreptul său la acțiune nu este prescris, întrucât dreptul la acțiune s-a născut ca efect al recunoașterii inexistenței și inaplicabilității dispozițiilor de abrogare a dreptului la spor de risc și suprasolicitare neuropsihică din OUG nr. 137/2000, abia la data pronunțării deciziei în interesul legii, respectiv la 10 martie 2008.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, susținând că dreptul la acțiune nu poate curge după pronunțarea recursului în interesul legii, termenul de prescripție începând să curgă de la data publicării în Monitorul oficial a OG nr. 83/2000, când dreptul a fost contestat sau încălcat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin întâmpinare invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece acest minister răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite neavând atribuții în salarizarea reclamantei, raporturile de muncă existând între reclamantă și Ministerul Justiției.
Și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, neputând fi obligat la " a face ceva" în favoarea reclamantei și că în concordanță cu dispozițiile art.27 din OG nr. 137/2006 scopul introducerii sale în cauză este acela de a-și prezenta poziția cu privire la existența sau nu a caracterului discriminatoriu al unei spețe prezentate direct instanței de judecată.
Examinând cauza sub aspectul excepțiilor invocate, curtea de apel reține următoarele:
Referitor laexcepția lipsei calității procesuale pasiveinvocate de pârâtulMinisterul Economiei și Finanțelor Publicese va aprecia că nu este fondată urmând a fi respinsă întrucât conform art. 14 din Legea nr. 500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție,luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare etc.
De asemenea, conform art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea 188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, pârâta având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii ( art. 2 din Legea 500/2002).
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a se va aprecia că nu este fondată urmând a fi respinsă, deoarece dispozițiile art. 27 al.1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului cu citarea obligatorie a acestuia. Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri ( de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie) Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Referitor laexcepția prescripției dreptuluila acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța va aprecia că este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada 20 decembrie 2001 - 2 septembrie 2002 la Judecătoria Piatra Neamț, în calitate de arhivat registrator.
Aceasta a formulat cerere pentru plata sporului de 50% pentru perioada menționată, în temeiul art. 47 din Legea 50/1996.
Conform art.3 din Decretul nr. 167/1958 privindprescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 al.1 lit. c din Codul Muncii cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art. 7 din Decretul 168/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
In cauză, se va aprecia că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data publicării nr.OG 83/2000 care a abrogat dispozițiile prevăzute de art. 47 din Legea 50/1996 care prevedeau acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară. Dispozițiile acestei ordonanțe fiind de natură a înlătura sporul în discuție și cauza prejudiciu reclamantei.
In nici un caz nu se poate reține că dreptul la acțiune s-ar fi născut de la data pronunțării în recursul în interesul legii cu privire la sporul de 50% în discuție, la 10 martie 2008 prin Decizia nr. 21, stabilind doar că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, constatând că au produs și produc în continuare efecte juridice.
Aceasta, însă nu are efecte asupra dispozițiilor legale privitoare la prescripția extinctivă, menționate anterior.
Astfel, întrucât acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de17 septembrie 2008pentru drepturi salariale din perioada 20 decembrie 2001 - 1 septembrie 2002, se va aprecia că dreptul la acțiune este prescris, fiind depășit cu mult termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 2 din Legea 500/2000, art. 27 din OG137/2000 va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a în baza art. 283 al.1 lit. c din Codul Muncii, va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite excepția prescripției și în consecință:
Respinge acțiunea ca prescris formulată de reclamanta din N,-, jud. N în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5,-, CURTEA DE APEL BACAU - B,-, jud. B, TRIBUNALUL NEAMȚ - N, str. -, nr. 30, jud. N, MINISTERUL JUSTIȚIEI - B, sector 5,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B, nr. 1- 3.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 03 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Cu opinia separată a domnului asistent judiciar care este în sensul admiterii acțiunii.
ASISTENT JUDICIAR,
- -
Red.sent. -12.11.
.ct/8 ex.
12/13.11.2008
OPINIA SEPARATA a asistentului judiciar -, care este pentru respingerea exceptiei prescriptiei pentru perioada 20 decembrie 2001-01.09 2002 si admiterea actiunii astfel cum a fost formulate de reclamanta, pentru urmatoarele considerente:
I---Potrivit art. 33 alin.(1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drep-turi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti magistratii si personalul auxiliar " pentru vechimea in munca, personalul beneficiaza de un spor de vechime de pana la 25%, calculat la salariul de baza brut corespunzator timpului efectiv lucrat in program normal de lucru". Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000. Prin nr. 38/2007 s-a recunoscut dreptul magistratilor la acest spor de vechime.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti magistratii si personalul auxiliar -ficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica. Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Prin nr. 21/2008 magistratilor li s-a recunscut magistratilor dreptul la sporul de risc si sporul de suprasolicitare neuropshica.
Asadar in baza de calcul a indemnizatiilor magistratilor au fost incluse sporul de vechime de risc si suprasolicitare neuropsihica. Conform dispozitivului nr. 21/2008, aceste ultime sporuri sunt recunoscute "si dupa intrarea in vigoare a nr.OG 83/2000".
Cu privire la aspectul privind termenul de prescriptie facem precizarea ca, alaturi de o jurisprudenta bogata in sensul acordarii acestor drepturi incepand cu data de 01.10.2000, pentru considerentele pe care le vom dezvolta in continuare apreciem ca ter-menul de prescriptie nu a inceput sa curga decat din momentul pronuntarii, pana la momentul pronuntarii nu a curs si nu a inceput sa curga termenul de prescriptie.
II-- termenului de prescriptie de la data pronuntarii
Potrivit art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, cererile in vederea solutionarii unui con-flict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate. Potrivit art. 295 alin. (1) din Codul Muncii, dispozitiile acestuia se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatie muncii si in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca cu dispozitiile legislatiei civile. Cum Codul mucii nu contine prevederi privind prescriptia dreptului material la actiune se apli-ca dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privind prescriptia exctinctiva.
Analiza cursului prescriptiei extinctive presupune, inainte de toate, cunoasterea inceputului si sfarsitului acestei prescriptii, adica a datei de la care incepe sa curga pres-criptia extinctiva si, bineinteles, a datei la care ea urnneaza sa se implineasca [ "Prescriptia extinctiva", ed., 2004, p. 491].
Asadar, in cazul nostru trebuie analizata data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958: " Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune. "(), iar potrivit art. 1886: " Nici o prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere." ()
In esenta, deci, conform acestei reguli, prescriptia extinctiva incepe sa curga la data nasterii dreptului material la actiune. Deoarece legea nu prevede care este aceasta data si nici drepturile la actiune carora ea li se aplica, regula instituita prin art. 7 alin. 1 din De-cretul nr. 167/1958 are caracter general, in sensul ca ea se aplica ori de cate ori nu-si ga-seste incidenta vreo regula speciala, edictata pentru un anumit caz particular, pe de o par-te, si, bineinteles, in toate cazurile in care dreptul subiectiv material este incalcat, negat sau contestat (si cu conditia ca dreptul la actiune corespunzator sa fie supus prescriptiei extinctive), pe de alta parte [Idem]. In speta dreptul magistratilor nu a fost niciodata nici negat nici contestat, ci pur si simplu prin dispozitiile art. pct. 32 si 42 au fost abrogate in mod expres dispozitiile din Legea nr. 50/2006.
Asadar, regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive avand ca obiect dreptul material la actiune este aceasta: prescriptia incepe sa curga la data nasterii drep-tului la actiune Cf., Gh., Drept civil. Teoria generala a dreptului civil, 1980, p. 470, dupa care "data nasterii dreptului la actiune este data la care dreptul subiectiv este incalcat, negat, contestat, ori data de la care dreptul subiectiv - chiar in lipsa unei contestatii ori incalcari - trebuie exercitat"., Drept civil. Teoria generala, Ed. Servo-Sat, A ("Cand se naste dreptul la actiune: atunci cand dreptul su-biectiv este incalcat, negat sau contestat sau chiar in lipsa unei astfel de incalcari, negari sau contestari, el trebuia exercitat."). si Ap., civ. dec. nr. 2086/2000, in Jurisprudenta Curtii de Apel I in materie civila 2000, p. 186, nr. 112 ("Momentul nasterii dreptului la actiune il constituie data la care dreptul subiectiv este incalcat, negat, contestat, ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.").].
Evident ca pur teoretic putem sustine ca dreptul la actiune s-a nascut la data public-carii in Monitorul Oficial al Romaniei a nr.OG 83/2000, insa unul din principiile funda-mentale ale statului de drept [Prin stat de drept intelegm un stat bazat pe o ierarhie a nor-melor generatoare de ordine juridica. In statul de drept, statul este garantul libertatilor si drepturilor individuale, totodata, asigurand securitatea interna si externa a cetatenilor prin institutii democratice. Prin mecanismele democratice de control prevazute intr-un stat de drept este asigurata conformitatea normelor inferioare cu cele superioare.] il constituie conformarea tuturor subiectelor de drept normei juridice, legea fiind instrumentul prin care se creaza starea de legalitate. A sustine ca in vederea prezervarii drepturilor lor, ma-gistratii aveau obligatia la actiune, la aparitia actului normativ care aborga in mod expres dreptul la sporul de vechime, de risc si de suprasolicitare neuropsihica, insemna pur si simplu la a obliga toti cetatenii la actiune impotriva unui text al legii, chiar si atunci cand prin lege se abroga in mod expres anumite drepturi. Este evident ca in acest caz nu se poate alica principiul nemo censetur ignorarem legem, justitiabilul are obligatia de a nu invoca necunoasterea legii, insu nu se creaza o obligatia la a analiza cu mare atentie lega-litatea mecanismelor de adoptare a normei legale, mai ales in situatia in care se creaza premisa de legalitate.
In acelasi timp, din punct de vedere logic, inclusiv moral (etic), regula inceputului prescriptiei extinctive o data cu nasterea dreptului la actiune este cat se poate de naturala, de fireasca: premisa aplicarii efectului sanctionator al prescriptiei extinctive consta -mai in existenta posibilitatii de a actiona pentru ocrotirea unui drept, pentru clarificarea unei situatii juridice sau realizarea unui interes legitim [ "Prescriptia extin-ctiva", ed., 2004, p. 491]. Se poate sustine ca dreptul la actiune trebuia exercitat in conditiile in care prin lege s-a abrogat in mod expres un drept? A sustine ca dreptul la actiune trebuie exercitat atunci cand legea abroga expres un drept inseamna sa se impuna justitiabilului mai mult decat o diligenta rezonabila, inseamna chiar obligarea justitiabi-lului sa intenteze impotriva tuturor actelor normative actiune preventiva, ceea ce evi-dent ca nu poate fi admisibil.
Or, atata timp cat dreptul la actiune nu s-a nascut inca, nu se poate spune ca titular-rul sau este neglijent si, in consecinta, nu se justifica nici cugerea prescriptiei extinctive si, cu atat mai mult, producerea urmarilor pe care le atrage implinirea termenului de pres-criptie: stingerea dreptului la actiune.
In fapt, institutia prescriptiei extinctive constitue un adevarat instrument de sancti-une impotriva titularului dreptului care un isi exercita drepturile intr-un anumit termen, stabilit in mod imperativ de lege.
Trebuie observa ca dispozitiile art. I pct. 32 si pct. 42 din OG. nr.83/2000, prin - de redactare creaza in mod evident " aparenta de nedrept" cu privire la sporul de vechime, sporul de risc si sporul de suprasolicitare neuropsihica, prin faptul ca abroga in mod expres dispozitiile din Legea nr. 50/1996 privind salariazarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti.
In conditiile in care prin lege se aborga in mod expres un drept nu se poate sustine rezonabil ca persoanele in cauza au fost neglijente in valorificarea drepturilor lor. Aceasta idee este intarita de faptul ca prin nr. 36/2007 si nr. 21/2008 nu se recunoaste dreptul ci se constata faptul ca nr.OG 83/2000 a fost adoptat cu nerespectarea de catre Guvern a legii prin care era abilitat sa adopte ordonante. Astfel se precizeaza ca " prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze, iar nu sa si abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici partial. In acest fel, prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptata de Parlamentul Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constitutia Romaniei".
Asadar, motivul pe care se fundamenteaza recunoaste dreptului magistratilor la spo-rul de vechime, de risc si de suprasolicitare il constituie constatarea incalcarii dispoziti-ilor din legea de abilitare a guvernului de legiferare, adica depasirea limitei transferului dreptului de legiferare de la Parlament catre Guvern. Adica actul subsidiar [Legea nr. 125/2000] normei principale [OG nr. 83/2000] prin care se abroga drepturile magistratilor pe sporuri. In aceste conditii, orice persoana rezonabila cerceteaza in primul rand legalitatea normei cu dispozitiile constitutionale, creandu-se o prezumtie extrem de puternica, ca Guvernul cand a edictat norma legala a respectat limitele mandatului care i-a fost incredintat. A impune justitiabilului sa cerceteze daca institutiile statului, atunci cand legifereaza, indeplinesc cu adevarat conditiile si limitele mandatului, inseamna a crea o neincredere si o suspiciune continua cu privire la legalitatea demersurilor acestor institutii, inseamna a impune o continua cercetare a fundamentelor acestor institutii, care practic inseamna o subminare a statutul prin crearea suspiciunii de nelegalitate. Aceasta sustinere este inadmisibila intr-un stat cu mecanisme constitutionale de functionare, astfel incat cetatenii nu poti fi sanctionati pentru lipsa de suspiciune, iar aceasta lipsa de suspiciune nu poate fi calificata ca fiind lipsa de actiune, delasare sau nepasare in apararea drepturilor si intereselor lor, cu atat mai mult cu cat competenta verificarii indeplinirii conditiilor de adoptare a unui act normativ revine justitiei si nu cetatenilor.
In aceste conditii, nu se poate sustine ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data da 01.01.2000, in conditiile in care actul normativ care abroga drepturile magistratilor avea vicii de procedura, vicii care nu puteau fi descoperite la o analiza normala a nr.OG 83/2000. Culpa adoptarii nr.OG 83/2000 cu nerespectarea dispozitiilor legii de abilitare nu poate fi transferata justitiabilului. Culpa apartine organelor statului prin adoptarea unor acte normative fara a avea competenta necesara, iar aceasta culpa a statului nu trebuie sa priveze cetateanul de drepturile sale legale si legitime, pe care le-ar fi obtinut in lipsa acestei cuple a statului cu privire la legiferare. Daca legea nu ar fi creat o puternica aparenta de nedrept, atunci am fi fost in fata culpei magistratilor de lasare a curgerii termenului de prescriptie. Asadar, nu poate fi sanctionat un cetatean cu neacordarea unor drepturi ale sale, pentru o culpa a statului.
In masura in care ar fi fost previzibil ca legea va fi interpretata in sensul recunoas-terii dreptului la sporuri anulate in mod expres de nr.OG 83/2000, atunci s-ar fi putut aprecia ca a inceput sa curga prescriptia la data adoptarii acestui act normativ, sanction-nand justitiabilul pentru lipsa lui de diligenta in vederea apararii drepturilor si intereselor sale. Insa norma legala nu a fost previzibila, dovada interpretarile diferite data de in-stante.
Avand in vedere faptul ca drepturile magistratilor la sporuri au fost abrogate in mod expres prin nr.OG 85/2000 se creazao puternica "aparenta de nedrept"prin modul deficitar de redactare, care nu corespunde exigentelor de tehnica legis-lativa specifice normelor juridice. Or, referitor la aceste cerinte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in mod constant, statuand ca " o norma este previzi- numai atunci cand este redactata cu suficienta precizie, in asa fel incat sa permita oricarei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa isi corecteze conduita" (Cazul impotriva Romaniei, 2000), iar " [. ] cetateanul trebuie sa dispuna de informatii suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, consecintele care pot aparea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in acelasi timp, accesibila si previzibila" (Cazul Sunday Times impotriva Regatului Unit, 1979).
In cazul de fata, trebuie constat ca textele legale examinate nu indeplinesc conditiile de previzibilitate si predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat sa isi poata confor-ma conduita, astfel incat sa evite consecintele nerespectarii lor, adica sa introduca o cere-re de reclamare a drepturilor sale in termenul general de prescriptie.
Norma legala nu este previzibila, cu privire la viitorul interdictiei dreptului. Este de forta evidentei faptul ca in conditiile in care ar fi fost previzibila o interpret-tare in sensul celei date de Inalta C de Justitie si Casatie, atunci fiecare persoa-na (diligenta) afectata de dispozitiile nr.OG 83/2000 nu ar fi stat in pasivitate, ci ar fi actionat in vederea apararii propriilor drepturi. Or, a fost nevoie de sapte respectiv opt ani pentru clarificarea normei juridice. In acest context, al ambiguitatilor juridice, al nesigurantei interpretarii un poate fi sanctionat titularul dreptului, drept care, pana la data interpretarii oficiale un era recunoscut. Or, dreptul material la actiune curge de la data recunoasterii dreptului.
In masura in care am considera ca dreptul la actiune al reclamantei s-ar fi nascut odata cu aparitia nr.OG 83/2000 ar presupune, dupa cum am mai menti-onat, ca in lipsa previzibilitatii legii, orice justitiabil ar trebui, in mod preventiv, sa introduca cerere de chemare in judecata pentru a nu pierde anumite drepturi, in situatia in care, prin interpretarea oficiala data de puterea judecatoreasca li s-ar naste dreptrui care ar fi lipsite de aparare, daca nu ar fi actionat. Or, o astfel de interpretare este inadmisibila deoarece ar incalca unul din principiile funamentale ale unui stat de drept: principiul securitatii juridice, care ca obiect principal protejarea cetatenilor impotriva efectelor negative secundare ale normei legale.
In speta, unul din efectele negative secundare ale normei legale l-ar constitui priva-rea celor interesati de dreptul la actiune, avand in vedere faptul ca norma legala creaza " aparenta de nederept".
In concluzie, avand in vedere toate cele de mai sus, rezulta fara nici o urma de in-doiala ca dreptul la actiune nu se poate naste decat la data pronuntarii nr. 36/ 2007 si 21/2008.
ASISTENT JUDICIAR,
- -
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Gioni Popa
