Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1295/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1295/2009-
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr.12, jud. B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M, str. -, nr. 8, jud. S M, de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu sediul în B, sector 5, B-dul. -, nr. 12-14, de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți: din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA - BIROUL TERITORIAL SATU MARE cu sediul în S M, B-dul. -, - 21, jud. S M, din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA - BIROUL TERITORIAL SATU MARE cu sediul în S M, B-dul. -, - 21, jud. S M și intimata pârâtă DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B cu sediul în B, sector 1,--81, împotriva sentinței civile nr. 400/D din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la cererea intimatei pârâte DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B înregistrată la dosar la 11.06.2009, s-a comunicat copia motivelor de recurs formulate în cauză, la data de 12.06.2009, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 400/D din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a dmis excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
S-a respins acțiunea reclamanților și, având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000-01.03.2005.
A fost admisă în parte acțiunea reclamanților: și, cu. ales în S M, B-dul -, - 21, formulată împotriva pârâților: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sector 5, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE cu sediul în B,--81, sector 1, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M, str. -, nr.8, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 și, în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu data de 02.02. 2007- până la zi și pe viitor, actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
Pârâții au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și a fost obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față, atât rațione materiae, conform art.2 pct.1 lit. c Cod procedură civilă, cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art.284 Codul muncii.
Analizând cu prioritatea impusă de art.137 Cod procedură civilă,excepția prescripției dreptului material la acțiune,instanța a constatat că aceasta este întemeiată și a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii pe temeiul art.166, 283 din Codul muncii combinat cu art.3 din Decretul nr.167/1958.
Dreptul la acțiune în realizarea creanței de natură salarială s-a născut la data scadenței, a exigibilității creanței, respectiv la data plății indemnizației lunare, iar abrogarea necorespunzătoare a normei juridice ce instituia dreptul reclamat, respectiv prin depășirea limitei transferului dreptului de legiferare, putea fi invocată în termenul general de prescripție, nefiind evidențiată vreo cauză care să atragă incidența art.19 din același decret.
Reclamanții îndeplinesc funcția de procuror și personal auxiliar de specialitate la Biroul Teritorial Satu Mare din cadrul Serviciului Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție.
Sporul de 50 % pentru suprasolicitare neuropsihică și risc prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu a mai fost acordat reclamanților după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, ca urmare a abrogării textului de lege.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Față de cele de mai sus, instanța în baza art. 283 și art. 284 Codul muncii raportat la art. 166 Codul muncii, a admis în parte acțiunea reclamanților conform dispozitivului.
Instanța a admis și cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice, obligând chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului, motivat de faptul că, Ministerul Finanțelor Publice, potrivit Legii nr.500/2002 și G nr.208/2005, coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În temeiul dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, pârâții au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor sume până la data plății efective, tribunalul a considerat-o întemeiată, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acțiunii față de aceștia.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că reclamanții nu și-au desfășurat activitatea niciodată în cadrul celor două parchete, situație în care, în mod greșit a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu cei doi pârâți - recurenți, aceștia fiind lipsiți de calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În măsura în care nu se va admite excepția invocată, recurenții apreciază că cererea privind acordarea sporului solicitat, după data de 2.02.2007 și în continuare, trebuie respinsă ca fiind inadmisibilă, față de împrejurarea că Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin nr.OG 8/2007, sens în care se susține că s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008, privind soluționarea recursului în interesul legii referitoare la problema de drept din litigiu.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale acordate și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, respectiv ca lipsit de obiect pe cel vizând plata pe viitor a acestor drepturi.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie interpretată în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr.50/1996 prin nr.OG8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007.
De asemenea, se mai susține de către recurent că în mod nelegal s-a dispus de către instanța de fond plata și pentru viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, deoarece, numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea acestor drepturi, indicându-se astfel dispozițiile constituționale privind separația între puterile Statului.
Tot nelegală se apreciază și soluția de obligare a recurentului la plata drepturilor solicitat, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate, acesta este nefondat susține recurentul, față de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Decretul nr.92/1976, privind carnetul de muncă.
Singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, ori, sporurile acordate de instanța de fond nu intră în această categorie, astfel că ele nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 400/2009 a Tribunalului Satu Mare, a declarat recurs și Ministerul Finanțelor publice prin S M, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, și pe cale de consecință, respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție față de acesta.
În motivarea recursului său, recurentul a susținut că nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate, întrucât nu se află în raporturi juridice directe, în temeiul cărora să poată fi obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
Se mai arată că Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de Stat, rolul recurentului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, reprezentând procedura reglementată de art. 19 și 35 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Problema în discuție, și anume aceea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 %, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație ș Justiție, ca urmare a practicii neunitare constatată la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul și a statuat că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanții îndeplinesc funcția de procurori și respectiv, personal auxiliar de specialitate la Biroul Teritorial Satu Mare din cadrul Serviciului Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție, iar potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, aceștia beneficiau de un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, dispoziție legală abrogată prin art. 1 indice 1 pct. 47 din nr.OG 83/2000. Art. 1 indice 1 din nr.OG 83/2000, prin art. 30 alin. (2) din OUG. nr. 177/2002 a fost abrogat, însă la rândul său, OUG. nr. 177/2002 a fost abrogată prin art. 41 lit. "e" din OUG. nr. 27/2005.
Din cele expuse mai sus, se reține faptul că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi o compensație în acest sens.
Mai mult, conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru cauză de utilitate publică, ori din cuprinsul nr.OG 83/2000 ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate reține care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților, celuilalt personal auxiliar din justiție, de dreptul de creanță referitor la sporul din litigiu, ce reprezintă un bun.
Tocmai datorită faptului că, ulterior abrogării, salariile în justiție au fost majorate, această dispoziție apare ca fiind lipsită de utilitate publică, existând astfel un conflict, o neconcordanță între reglementările interne și CEDO. Conform art. 20 alin.(2) din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele, tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții legale mai favorabile.
Este cert că, potrivit celor expuse, există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că are aplicabilitate dispoziția din cel din urmă act normativ enunțat, favorabilă reclamanților, lipsirea acestora de dreptul protejat fiind nejustificată.
Prin urmare, ceea ce a acordat instanța de fond, nu constituie o adăugare la lege și nici instituirea de norme juridice noi, ci reprezintă despăgubiri egale cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de care reclamanții au fost privați, nefiind vorba de o depășire a limitelor puterii judecătorești, ci de eliminarea prejudiciului cauzat prin actul normativ de abrogare.
Având în vedere că, deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanță, și cum prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că această categorie de personal este îndreptățită a beneficia de sporul de 50 % și pentru viitor, nu mai poate fi pusă în discuție îndreptățirea ori neîndreptățirea reclamanților la un astfel de spor.
De asemenea, dispoziția de actualizare a prejudiciului suferit conform indicelui de inflație este legală, ea își are fundamentul legal în prevederile art. 1082 cod civil și art. 161 alin. (4) din Codul muncii.
Potrivit art. 1084 din Codul civil, daunele interese cuprind pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit, prin urmare, față de devalorizarea continuă a monedei naționale, solicitarea actualizării creanței conform indicelui de inflație este justificată.
Nu este fondată nici critica referitoare la operarea în carnetele de muncă ale reclamanților intimați a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceasta în primul rând pentru că judecătorii, procurorii, personalul auxiliar acestora și magistrații - asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară iar personalul auxiliar de specialitate, de salariu de bază brut lunar și nu de retribuție tarifară de încadrare, la care face referire textul art. 11 alin. (2) din Decretul 92/1976, invocat de către recurentul Ministerul Public.
Pe de altă parte, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 23 indice 1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost evidențiat ca atare în carnetele de muncă, astfel cum s-a reținut și prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cât privește critica invocată de către recurentul Ministerul Finanțelor Publice, se apreciază că în mod corect instanța de fond a respins excepția cu privire la lipsa calității sale procesuale în cauză.
În acest sens este de reținut că potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de reclamanți, nu pot fi plătite decât în măsura în care recurentul chemat în garanție va aloca sumele necesare plății acestora, iar obligația impusă în sarcina acestuia nu a fost stabilită în virtutea unor raporturi de muncă între recurent și reclamanții - intimați, ci în considerarea faptului că acest recurent, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, care nu dispun de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat și recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin S
Având în vedere că reclamanții intimați și au calitate de procuror și respectiv grefier în cadrul Biroului Teritorial Satu Mare din cadrul Serviciului Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție, Curtea de Apel Oradea apreciază ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive în prezenta cauză, invocată de recurenții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, motiv pentru care în temeiul art. 312 al.(1) coroborat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de pârâți, va modifica în parte sentința civilă nr. 400/2009 a Tribunalului Satu Mare, în sensul respingerii acțiunii față de cei doi pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, urmând a fi păstrate restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile introduse pârâții: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr.12, jud. B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M, str. -, nr. 8, jud. S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți: din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA - BIROUL TERITORIAL SATU MARE cu sediul în S M, B-dul. -, - 21, jud. S M, din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA - BIROUL TERITORIAL SATU MARE cu sediul în S M, B-dul. -, - 21, jud. S M, intimata pârâtă DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B cu sediul în B, sector 1,--81, pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu sediul în B, sector 5, B-dul. -, nr. 12-14, și pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 400 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că, respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și Curtea de Apel Oradea, fiind lipsiți de calitate procesuală pasivă în cauză.
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu sediul în B, sector 5, B-dul. -, nr. 12-14, și de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. S M, împotriva aceleași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /12.11.2009
Jud.fond. -
Dact./16.11.2009
Ex.2
8 com./
1. recurenții pârâți: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, str. -, nr.12, jud. B,
2. PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M, str. -, nr. 8, jud. S M,
3. MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B cu sediul în B, sector 5, B-dul. -, nr. 12-14,
4. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, prin
5. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța. -, nr.3-5, jud. S M,
6. intimații reclamanți: din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA - BIROUL TERITORIAL SATU MARE cu sediul în S M, B-dul. -, - 21, jud. S M,
7. din cadrul - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA - BIROUL TERITORIAL SATU MARE cu sediul în S M, B-dul. -, - 21, jud. S M
8. intimata pârâtă DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE B cu sediul în B, sector 1,--81
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
