Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1344/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1344
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier C -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în municipiul B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 479 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamanta-intimată I, lipsă fiind aceasta, reprezentanții pârâtului-recurent și a pârâților-intimați Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B și Tribunalul Botoșani.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta intimată I, a solicitat instanței respingerea, ca nefondat, a recursului declarat considerând motivele de recurs invocate de pârât ca fiind neîntemeiate. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare cu privire la recursul declarat în cauză.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de APEL SUCEAVA sub nr.457/39/31.10.2008, reclamanta Iac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 1.10.2000 - 1.09.2002, sume actualizate cu aplicarea indicelui de inflație și a dobânzii legale prev. de OG 9/2000.
În fapt, reclamanta a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată " Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct. 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Se constată însă, că este vorba de o ordonanță ordinară emisă de guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice.
În plus, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară, în speță ordonanța de guvern, nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv Legea.
Ulterior, prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare, însă, dispozițiile Legii nr.50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a OG8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 Jac onstatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart. 47din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare aOrdonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prinLegea nr. 334/2001.
Reclamanta a menționat și că de la data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 nu a mai beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, executarea acestui drept fiind suspendată.
Dreptul la sporul de 50% a devenit astfel unul condiționat de declararea ca neconstituțional a art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 sau ca inaplicabil ca urmare a abrogării, ceea ce s-a și întâmplat prin decizia 21/2008 a ÎCCJ. Realizarea condiției era una nesigură atât în ceea ce privește modalitatea de realizare, cât și în ceea ce privește momentul.
Până la data de 10.03.2008 dreptul său nu era unul actual, soluțiile ce urmau a fi date în acțiunile formulate în justiție fiind incerte atâta vreme cât norma care îi conferea acest drept fusese abrogată și nici o instanță nu constatase nelegalitatea abrogării.
Cum condiția suspensivă s-a realizat la 10.03.2008 (efectele producându-se retroactiv potrivit art. 1015 Cod civil) și cum prescripția extinctivă începe să curgă numai de la data împlinirii condiției, reclamanta apreciază că prezenta cerere nu este prescrisă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite.
Și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei, prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în considerarea art.3 și art. 12 din Decretul 167/1958 precum și a art. 283 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003.
De asemenea, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus un punct de vedere la acțiune reclamantei cu caracter consultativ și de principiu, fără a face referire la situația concretă expusă în cererea de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință nr.59 din 5.02.2009, Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani - Secția civilă, reținând că prin decizia nr.104 din 20.01.2009, Curtea Constituțională a României a constatat neconstituționalitatea art. I și II din OUG nr.75/2008.
Prin sentința civilă nr.479 din 08 aprilie 2009 Tribunalul Botoșania admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis pretențiile reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, pentru perioada 01.10.2000 - 01.09.2002, actualizate în funcție de indicii de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice că nu s-a probat existența vreunei obligații legale sau contractuale a acestuia pentru plata drepturilor salariale pretinse de reclamantă, neexistând raporturi de muncă între aceste părți.
În schimb, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei din considerentele ce urmează:
Potrivit art.166 din Legea nr.53/2003 dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Termenul de prescripției este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Art.283 lit.c din același act normativ arată că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Analiza cursului prescripției extinctive presupune cunoașterea începutului și sfârșitului acestei prescripții, adică în primul rând a datei de la care începe să curgă prescripția extinctivă.
Potrivit art.1886 Cod civilă "Nici prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere".
În speță, deci, conform acestei reguli, prescripția extinctivă începe să curgă de la data la care drepturile respective erau datorate, regulă stabilită de art.266 din Codul muncii Dreptul personalului auxiliar la acordarea sporului de 50% fost abrogat în mod expres prin dispozițiile art. I pct.32 și 42 din OG nr.83/2000, astfel că acesta nu era datorat în sensul art.166 din Legea nr.53/2003. Însă, prin Decizia nr.21 din 10.03.2008 instanța supremă din România a stabilit că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin OG nr.83/2000 este neconstituțională; Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, astfel că verificarea constituționalității unei norme abrogate revine, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că: "Or, art.I pct.42 și art. IX alin.2 paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele".
Ca urmare actul de abrogare și-a încetat efectele la data publicării deciziei 21 din 10.03.2008 în Monitorul Oficial, adică 10.06.2008.
Aceasta este data de la care Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori de credite din sistem datorează sumele reprezentând sporul de 50 %, cuvenite reclamantei ulterior datei de 01.09.2000 a publicării OG nr.83/2000, în aplicarea principiului enunțat în art.31 din Legea nr.47/1992 ce se aplică prin asemănare.
Deci, în raport cu art.166 din Legea nr.53/2003, data de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru drepturile cuvenite reclamantei ulterior datei de 01.09.2000, este 13.06.2008 și urmează să se împlinească abia la 13.06.2011.
Cu privire la fondul pretențiilor reclamantei, tribunalul a reținut că prin decizia nr.21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în nr.444 din 13.06.2008, s-a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații -asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Potrivit art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, în cazul deciziilor pronunțate pentru soluționarea recursului în interesul legii " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Ca urmare a devalorizării monedei naționale prin inflație, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei și actualizarea drepturilor salariale susmenționate în funcție de indicii de inflație de la data pronunțării deciziei J nr. 21/10.03.2008 și până la data plății efective.
Totodată, pentru lipsa de folosință a banilor, în temeiul aret. 1088 Cod civil, și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, pârâții au fost obligați și la plata dobânzii legale prev. de OG 9/2000, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 30.10.2008 și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestora arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și că instanța de fond a făcut incorectă aplicare a dispozițiilor art.283 lit.c din Codul muncii și art.12 din Decretul nr.167/1958.
Mai arată că față de aceste dispoziții legale și în raport de data introducerii acțiunii 31 octombrie 2008, pretențiile reclamantei erau prescrise.
În mod greșit a reținut instanța de fond că data cunoașterii pagubei și a celui care răspunde de ea este data de 10 martie 2008, când a fost pronunțată decizia nr.21/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 care a abrogate dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și celelalte categorii de personal din sistemul justiției.
Față de cele menționate, recurentul susține că decizia mai sus arătată nu constituie cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive în înțelesul art.16 din Decretul nr.167/1958 și nici condiție suspensivă în înțelesul art.1004 și 1005 din Codul civil.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă greșita reactualizare a drepturilor salariale acordate reclamantei atât cu rata inflației cât și cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% lunar din salariul de bază brut lunar", dar prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea, alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator extinctiv, este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, nu-i poate fi imputată reclamantei pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii reclamantul a avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Așa fiind, Curtea apreciază că primul motiv de recurs este nefondat.
În schimb, motivul de recurs privind și acordarea dobânzii legale pe lângă actualizarea drepturilor pretinse în raport de rata inflației apare întemeiat.
Astfel, în măsura în care operează actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
În considerarea celor expuse, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că se va înlătura dispoziția de obligare a pârâților și la plata dobânzii legale, prev. de OG nr.9/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul.
Modifică în parte sentința civilă nr.479 din 08 aprilie 2009 Tribunalului Botoșani în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani la plata dobânzii legale, prev. de OG nr.9/2000 aplicată la suma acordată reclamantei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 20.09.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
