Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1394/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - cont.în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1394
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de, cu domiciliul în municipiul F,-, județul S, împotriva deciziei nr. 313 din 19 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat contestatorul recurent, lipsă fiind reprezentanții intimaților SC - F și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, contestatorul a precizat faptul că la data de 3.02.2009 (fila 92 dosar fond), avocat pentru intimata SC - F, a solicitat dosarul la studiu, zi în care a formulat și recurs, conform filei 3 dosar recurs.
Nefiind formulate alte cereri, constatând contestația în anulare în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul la dezbateri.
Contestatorul recurent, referindu-se la motivele invocate, a solicitat admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr.7302/86 din 17.10.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu intimatele "" - F și Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, anularea deciziei nr. 965 din 22 martie 2007, emisă de prim-pârâtă, obligarea intimatei "" - la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea ajutorului de șomaj începând cu data de 09.06.2006 pe o perioadă de 12 luni, obligarea intimatului Inspectoratul Teritorial d e Muncă S la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă cu privire la perioada de șomaj, obligarea intimatei "" - F la corectarea mențiunilor din carnetul de muncă pentru perioada 18.04. - 09.06.2006, în sensul de a se înscrie perioada lucrată și nu concediu medical, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea cererii, contestatorul a arătat că decizia nr. 33 din 15.05.2006 nu mai putea fi anulată cât timp a fost menținută printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar noua decizie este emisă inutil și fără consecințe juridice.
Motivând acțiunea reclamantul a arătat că prin decizia nr. 33 din 15.05.2006 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare desființării postului, dar această decizie a fost menținută doar parțial în sensul modificării datei încetării raporturilor de muncă prin sentința civilă 1944 din 04.12.2006 a Tribunalului Suceava prin decizia 146/2007 a Curții de APEL SUCEAVA.
A mai susținut contestatorul că în carnetul de muncă s-au făcut mențiuni greșite cu privire la perioada în care s-a aflat în incapacitate de muncă, concediul medical încetând la data de 18.04.2006, precum și faptul că în carnetul de muncă s-au făcut mențiuni greșite cu privire la perioada incapacității de muncă, aceasta încetând la 18.04.2006.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Sas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că nu a fost sesizată cu vreo cerere din partea reclamantului sau unitatea angajatoare în privința modificării carnetului de muncă.
Intimata, "" -, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 82 din 12.01.2009 a dispus următoarele:
- a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul față de intimata "" - F;
- a anulat decizia nr. 965 din 29.03.2007 emisă de intimată;
- a obligat intimata să plătească contestatorului despăgubiri constând în ajutorul de șomaj care s-ar fi cuvenit acestuia conform Legii 76/2002, în perioada 09.06.2006 - 09.06.2007;
- a obligat intimata să rectifice mențiunile din carnetul de muncă al contestatorului în sensul că suspendarea activității pentru concediu medical a încetat la data de 18.04.2006, în perioada 18.04.2006 - 09.06.2006 constituind vechime în muncă;
- a respins cererea având ca obiect obligarea Inspectoratului Teritorial d e Muncă S de a efectua mențiuni în carnetul de muncă al contestatorului a perioadei de șomaj, ca nefondată;
- a obligat intimata "" - F să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 33 din 15.05.2006 emisă de "" - F s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale contestatorului începând cu data de 18.04.2006, în temeiul dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, dar prin sentința civilă nr. 1944 din 05.12.2006, Tribunalul Suceavaa admis contestația împotriva deciziei nr. 33 din 15.05.2006, stabilind ca dată a încetării raporturilor de muncă, data de 09.06.2006.
Ulterior, unitatea angajatoare a emis decizia nr. 965 din 9.06.2006, prin care a dispus încetarea raporturilor de muncă cu data de 9.06.2006, cu drept de preaviz începând cu 18.05.2006, anulând și decizia nr. 33/2006, emisă anterior, instanța de fond apreciind că această măsură era nelegală din moment ce decizia inițială a fost modificată, în sensul încetării raporturilor de muncă cu 9.06.2006, prin sentința civilă nr. 1944/4.12.2006 a Tribunalului Suceava.
Referitor la cererea pentru despăgubiri s-a reținut că potrivit art. 34 din Legea nr. 76/2002, persoanele cărora le-au încetat activitatea din motive neimputabile beneficiază de șomaj, dacă îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv stagiul de cotizare minim de 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare, nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii și sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.
Întrucât societatea angajatoare nu a virat la bugetul de stat contribuțiile în favoarea contestatorului pentru perioada aprilie - 13 iunie 2006, nefiind certificat stagiul de cotizare pentru persoanele în activitate s-a reținut că, contestatorul nu a beneficiat de ajutorul de șomaj, fiind depășit termenul de 12 luni stabilită de legea enunțată, fiind astfel îndreptățit la acordarea despăgubirilor constând în ajutorul de șomaj pe 12 luni, conform art. 39 lit. c din Codul muncii.
Cât privește înscrierea în carnetul de muncă întrucât contestatorul nu a beneficiat de drepturi bănești lunare din bugetul asigurărilor pentru șomaj, ci s-a stabilit răspunderea angajatorului conform art. 269 Codul munciia fost respins capătul de cerere pentru înscrierea ca vechime în muncă a perioadei de 12 luni la care era îndreptățit ajutorul de șomaj.
Instanța de fond a mai reținut că în carnetul de muncă s-au făcut mențiuni cu privire la suspendarea contractului individual de muncă pe perioada concediului medical, situație ce rezultă și din sentința civilă nr. 1944 din 4.12.2006 a Tribunalului Suceava, contractul individual de muncă fiind suspendat pentru perioada 26.08.2005 - 31.03.2006 iar pentru perioada 18.04.9.06.2006 angajatorul a fost obligat la plata drepturilor salariale obligând unitatea angajatoare la efectuarea rectificărilor în carnetul de muncă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, unitatea angajatoare a fost obligată la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul și Societatea Comercială "" -
Prin recursul formulat, reclamantul a criticat sentința invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând modificarea sentinței și admiterea în totalitate a sentinței, în sensul de a se înscrie în carnetul de muncă a perioadei de 12 luni de ajutor de șomaj și acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei.
Motivând recursul reclamantului a susținut în mod greșit că atâta timp cât nu a beneficiat de drepturile bănești lunare din bugetul asigurărilor pentru șomaj, ci de despăgubiri nu sunt îndeplinite cerințele pentru efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, susținând totodată faptul că datorită culpei angajatorului nu a beneficiat de ajutorul de șomaj astfel încât despăgubirea trebuia să fie integrală. În acest sens, s-a arătat că drepturile salariale pentru luna iunie 2006 au fost achitate abia la data de 9.12.2008, urmarea litigiului intervenit, solicitând acordarea integrală a cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, nefiind justificată reducerea acestora.
Societatea Comercială " " - F, prin recursul formulat a criticat sentința invocând nelegalitatea acesteia arătând că până la data de 18.04.2006 contribuțiile de asigurări sociale au fost actualizate la zi, contestatorul îndeplinind condițiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 76/2002, întrucât în ultimele 24 de luni premergătoare activității a fost realizat cu stagiu minim de cotizare de 12 luni, nefiind dată culpa societății pentru faptul că petentul nu a beneficiat de ajutor de șomaj, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de despăgubiri și obligarea la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Prin decizia nr. 313/19.03.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția tardivității formulării recursului de către intimata recurentă - F, s-a admis recursul declarat de intimata recurentă - F, împotriva sentinței civile nr. 82 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-, s-a modificat în parte sentința civilă nr. 82 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- în sensul că s-a respins cererea de obligare a intimatei - F să plătească contestatorului despăgubiri constând în ajutorul de șomaj care s-ar fi cuvenit acestuia conform Legii 76/2002 în perioada 9.06.2006 - 9.06.2007 ca nefondată, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și s-a respins recursul declarat de contestatorul-recurent ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Cu privire la excepția de tardivitate a recursului, din verificarea actelor dosarului, s-a constatat că acesta a fost declarat în termen, sentința civilă nr. 82 din 12 ianuarie 2009 fost comunicată la data de 23.01.2009, conform borderoului corespondenței, iar recursul formulat de recurenta - a fost înregistrat la Tribunalul Suceava la data de 3.02.2009, încadrându-se astfel în termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, calculat pe zile libere, conform dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin dispozițiile art. 34 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare sunt stabilite condițiile care trebuiesc îndeplinite în mod cumulativ pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Printre aceste condiții legea a prevăzut la art. 34 al. 1 lit. a un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii prin alin. 11prevăzându-se faptul că la stabilirea perioadei de 24 de luni nu se ia în calcul perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile.
Conform art. 38 din legea enunțată, indemnizația de șomaj se acordă persoanelor prevăzute la art. 17, dar la cerere, acordându-se după caz, de la data încetării raporturilor de muncă, a încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu precum și alte situații reglementate expres, indemnizația de șomaj acordându-se în termen de 30 zile de la înregistrării cererii la agenția de ocupare a forței de muncă, sau dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 zile dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută la alin. 1, această indemnizație se acordă începând cu data înregistrării cererii, legea stabilind că termenul de 12 luni este un termen de decădere din drepturi.
Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1944 din 4.12.2006 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia nr. 146 din 20.02.2007 a Curții de APEL SUCEAVA, raporturile de muncă ale reclamantului angajat la "" - F au încetat la data de 9.06.2006, instanța reținând prin considerentele sentinței că reclamantul nu a prestat activitate în favoarea unității în perioada 28.08.2005 - 31.03.2006, raporturile de muncă fiind suspendate ca urmare a incapacității de muncă.
Față de această situație reclamantul a îndeplinit cerința prevăzută de art. 34 din alin. 1 lit. a din Legea nr. 72/2002 realizând un stagiu de minim 12 luni, ultimele 24 luni (în această perioadă fiind cuprinsă și incapacitatea temporară de muncă) dar nu a formulat cerere pentru acordarea ajutorului de șomaj la unitatea abilitată pentru acordarea indemnizației de șomaj, astfel încât în mod nelegal a fost obligată unitatea angajatoare la plata despăgubirilor constând în ajutorul de șomaj ce i s-ar fi cuvenit pentru perioada 9.06.2006 - 9.06.2007.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul unității a fost admis cu consecința modificării parțiale a sentinței și respingerii cererii de obligare a "" - F la plata despăgubirilor menționate, cu menținerea celorlalte dispoziții.
Cât privește recursul reclamantului, s-a constatat că acesta este nefondat, întrucât în raport de admiterea parțială a acțiunii reclamantului se justifica acordarea parțială a cheltuielilor de judecată în raport de dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei nr. 313/19.03.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, contestatorul a formulat, în temeiul disp. art. 317, 318 (1) și urm. Cod procedură civilă, contestație în anulare.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat, în esență, că decizia contestată este nelegală, nefondată și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins excepția tardivității formulării recursului de către intimata recurentă F și s-a admis recursul declarat de către aceasta împotriva sentinței civile nr. 82/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, dezlegarea fiind rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, instanța de recurs, ca rezultat al unei greșeli materiale esențiale, a constatat că recursul declarat de F s-a făcut în termenul legal, luând în considerare că sentința civilă nr. 82/12.01.2009 a fost comunicată la data de 23.01.2009, conform borderoului corespondenței depus de F odată cu concluziile scrise, fără a se dovedi că aceasta a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința acesteia să-l depună în termenul legal (art. 103 Cod procedură civilă).
Pe de altă parte, potrivit art. 305 Cod procedură civilă, "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."
Borderoul corespondenței s-a depus de F odată cu concluziile scrise, în data de 18.03.2009, după închiderea dezbaterilor din data de 12.03.2009, contestatorul fiind în imposibilitatea de a formula motive de admisibilitate a excepției de tardivitate a recursului, referitoare la acest înscris, încălcându-i-se dreptul la apărare și la un proces echitabil, statuat de Convenția Europeană Drepturilor Omului, art. 6 pct. 1, Constituția României, art. 16 pct. 1, 2, 24 pct. 1. De asemenea, contestatorul a arătat că declară fals, nul, borderoul corespondenței depus de F odată cu concluziile scrise, atât timp cât acesta nu a fost depus odată cu recursul declarat sau înaintea închiderii dezbaterilor. A considerat că borderoul a fost confecționat în data de 03.02.2009 atunci când a declarat recursul sau când a formulat concluziile scrise și nu l-a depus la termen cu scopul de a nu fi atacat înainte de închiderea dezbaterilor, existând o diferență de scris în acest borderou, modificarea unei date și faptul că după data de 24.01.2009 nu mai figurează alte înregistrări, instanța de recurs încălcând grav legea, respingând, astfel, fără temei legal, excepția de tardivitate a formulării recursului de către intimata recurentă
În susținerea contestației în anulare, contestatorul a depus la dosar o serie de înscrisuri, precum și precizări la contestația formulată.
Analizând decizia nr. 313/19.03.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în contestația în anulare, care se încadrează în dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din data de 12.03.2009, apărătoarea reclamantului recurent (contestatorul din prezenta cauză), a invocat excepția tardivității introducerii recursului, precizând că hotărârea primei instanțe a fost comunicată la 22.01.2009, iar recursul s-a depus la 03.02.2009, termenul de declarare a recursului fiind la 02.02.2009.
Cu privire la excepția tardivității formulării recursului de către intimata recurentă F, instanța investită cu soluționarea prezentei contestații în anulare, reține următoarele:
Art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă dispune că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii atacate.
Hotărârea recurată (sentința civilă nr. 82/12.01.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-) a fost comunicată intimatei recurente F la data de 22.01.2009, astfel după cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de fond, conform căreia comunicarea s-a făcut funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței, care a semnat de primire (f 88).
Cererea de recurs formulată de către intimata recurentă Faf ost depusă la instanța de fond la data de 03.02.2009 ( 3 dosar recurs), cu nerespectarea termenului de 10 zile impus de dispoziția legală mai sus arătată.
Astfel, art.101 alin.1 Cod procedură civilă prevede că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Prin urmare, ultima zi pentru declararea recursului era 02.02.2009, iar cererea de recurs formulată de către intimata recurentă Faf ost depusă la data de 03.02.2009, cu depășirea, deci, a termenului legal de 10 zile.
Împrejurarea că intimata recurentă Fad epus la dosarul de recurs o copie după registrul de intrări - ieșiri documente, în care la poziția 87 apare mențiunea "23.01 sentință dosar -", nu are nici o relevanță în cauză, atât timp cât acest înscris a fost depus la dosar la data de 18.03.2009, ulterior închiderii dezbaterilor, care avusese loc la data de 12.03.2009, cu încălcarea, deci, a dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă.
De altfel, chiar în situația în care înscrisul sus-menționat ar fi fost depus înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta nu ar fi condus la concluzia că recursul declarat de către intimata recurentă F ar fi fost introdus în termenul legal, atât timp cât recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să exercite calea de atac în termenul legal, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă.
Având în vedere faptul că instanța de recurs care a pronunțat decizia nr. 313/19.03.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, dată în dosarul nr- a apreciat, ca rezultat al unei greșeli materiale, că recursul declarat de F s-a făcut în termenul legal, Curtea constată că în cauză este dat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 320 Cod procedură civilă, Curtea va admite contestația în anulare formulată de contestatorul.
Va anula în parte decizia nr. 313/19.03.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că va respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de către intimata recurentă F împotriva sentinței civile nr. 82/12.01.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-.
Va menține doar celelalte dispoziții ale deciziei nr. 313/19.03.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, care nu sunt contrare prezentei decizii, respectiv dispoziția de respingere a recursului declarat de contestatorul recurent, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 313 din 19 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
Anulează în parte decizia nr. 313/19.03.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că:
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de către intimata recurentă F împotriva sentinței civile nr. 82/12.01.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei nr. 313/19.03.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr-, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red,
2 ex. 8.12.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Ciută Eugenia, Timofte Cristina
