Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1380
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 927 din30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamantele intimate și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la 16.06.2009 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți, în solidar, la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculată la salariul brut lunar, începând cu 01.03.2009 și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG9/2000 și să fie efectuate cuvenitele mențiuni cu privire la sporul acordat în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, au arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG 83/2000.
Însă, această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu putea să modifice un act normativ organic. A fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2000, atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă parte, conform art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar în temeiul art. 53 din același act fundamental, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc.
Consideră că, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și, ca urmare, aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
A mai solicitat a se avea în vedere că diferite instituții europene au emis reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, vizând inclusiv limitarea efectelor stresului în muncă.
Poziția exprimată prin acțiune este fundamentată pe Decizia 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, această dezlegare dată de instanța supremă problemei juridice pusă în discuție este obligatorie pentru instanțe.
Prin sentința civilă nr. 1462 din 23.11.2007 a Tribunalului Botoșani, le-au fost acordate aceste drepturi salariale pentru intervalul 1.08.2004 - 01.02.2007.
In dovedire au depus înscrisuri.
La 30.06.2009 a depus întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin care a solicitat a se constata, în primul rând, că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și exclusiv. În al doilea rând, prin adoptarea OG83/2000, a fost modificat sistemul de salarizare din organele autorității judecătorești, în vederea creșterii drepturilor salariale ale personalului din justiție.
Ministerul Justiției a învederat că, potrivit art. 1088 din Codul civil, se poate acorda numai dobânda stabilită de lege, dar, în cauza de față, acest articol nu-și găsește aplicabilitatea, întrucât nu a existat nici o obligație a Ministerului Justiției față de reclamanți privind acordarea drepturilor salariale.
Prin sentința nr. 927 din 30.06.2009, Tribunalul Botoșani- Secția civilă a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantelor, în funcție de timpul lucrat efectiv, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioadele 1.03.2009 - 30.06.2009 și în continuare, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă.
Totodată, pârâtul Tribunalul Botoșania fost obligat să înscrie în carnetele de muncă ale reclamantelor sporul de 50% și s-a respins acțiunea reclamantelor față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ca urmare, pentru reclamanții ce au ocupat funcțiile de grefieri în cadrul Judecătoriei Botoșani, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.03.2009 - 30.06.2009.
Cu privire la cererea de acordare în continuare a acestui spor, instanța a constatat că cererea este admisibilă, în baza art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă.
De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea Deciziei nr. 21/2008, dată la recursul în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest fapt, de notorietate, rezultă și din modul de emitere a Ordinelor Ministrului Justiției cu privire la plata acestui spor începând cu luna martie 2009.
În ipoteza adoptării unei soluții de respingere a cererii pentru viitor s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale, respectiv a persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
În mod inevitabil s-ar ajunge la situația în care, în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate, care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate, în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept. În acest fel s-ar încălca prevederile dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ale art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Daunele produse prin întârzierea în plată au fost reparate prin actualizarea cu indicele de inflație, în baza art. 161 pct. 4 Codul muncii, cât și a principiului general arătat de art. 78 alin. 1 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat, în esență, că prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, dovada în acest sens fiind decizia nr. 838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale.
Deosebit de aceasta, mai arată recurentul că, din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG8/2007, astfel că pretențiile reclamanților după data de 1.02.2007 sunt nefondate, precum și că în mod eronat s-au acordat drepturile solicitate și pentru viitor, întrucât una dintre condițiile de fond ale exercițiului acțiunii civile pentru acordarea unui drept este aceea ca el să fie actual sau viitor, dar cert, or, în speță, dreptul reclamantelor este viitor, dar incert, neputându-se cunoaște la momentul pronunțării dacă raporturile de serviciu ar continua și pe viitor sau dacă sistemul de salarizare va fi identic.
Pe de altă parte, acordându-se de către instanța de fond atât actualizarea sumelor potrivit ratei de creștere a inflației cât și dobânda legală pentru aceeași perioadă, se ajunge la o dublă reparație a prejudiciului și la o îmbogățire fără justă cauză.
În fine, arată recurenta că, în cauză, există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 475 din 7.04.2009 a Tribunalului Botoșani, pronunțată în dosarul nr-, în care reclamantele au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor la calculul și plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale echivalente sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu 1.02.2000 și până la 1.08.2004, dar și de la 1.02.2007 în continuare până la data încetării stării de discriminare, actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzii legale.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că instanța de fond a depășit flagrant limitele puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, trebuie de observat că:
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, această decizia fiind obligatorie, conform dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța supremă, prin considerentele deciziei enunțate, a argumentat că dispozițiile art. 1 pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de obligare sunt neconstituționale, conform art. 147 alin. 1 din Constituție și își încetează efectele, iar inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în dispozițiile enunțate impune ca instanța să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
În raport de cele reținute, instanța supremă a argumentat că "rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice", acest lucru presupunând că "nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței (art. 108 alin. 3, în forma republicată în 2003 Constituției României).
De urmare, această critică este neîntemeiată.
Neîntemeiată este și cea dea doua critică, în sensul că din luna februarie 2007 pretențiile reclamantelor sunt nefondate, urmare a intrării în vigoare a OG8/2007, cât și cea dea treia critică, a acordării pe viitor a sumelor, întrucât acest din urmă act normativ, prin art. 30, abrogat Legea nr. 50/1996 - lege organică, care, evident, nu putea fi abrogată printr-un act normativ cu putere inferioară.
Consecința acestei abrogări nelegale este evident supraviețuirea normei respectiv a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cât privește acordarea și pe viitor a sporului, acesta evident se impune, în caz contrar ar echivala cu o interpretare diferențiată a dispozițiilor legale cu privire la aceeași categorie socio-profesională, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, rezonabile, obiective pentru limitarea unor drepturi, iar această situație ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art. 16 al. 1 din Constituție, disp. OG137/2000, a art. 14 din CEDO, art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la această convenție, precum și a art. 1 din Protocolul 12 adițional la CEDO ratificată de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 375/2.05.2006.
Pe de altă parte, în concordanță cu disp. art. 110. pr. civ. instanța poate încuviința, înainte de împlinirea termenului, executarea unor obligații sau prestații periodice, pentru a preîntâmpina o pagubă reclamantelor, dacă ar aștepta împlinirea termenului.
Cât privește cea dea patra critică, vizând autoritatea de lucru judecat, Curtea constată că este întemeiată.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, în conformitate cu art. 1201 Cod civil, trebuie ca a doua cerere în judecată să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și să fie între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Astfel, prin cererea care a format obiectul dosarului nr-, înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamantele și alții au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la calculul și plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale echivalente sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 01.02.2000 și până la 01.08.2004, dar și de la 01.02.2007 în continuare, până la data încetării stării de discriminare, actualizate cu indicele de devalorizare monetară și plata dobânzii legale aferente acestui spor de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 475 pronunțată la data de 07.04.2009 de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, instanța a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.10.2000 - 01.08.2004 și 01.01.2007 - 28.02.2009, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective și dobânda legală și a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 28.02.2009.
Sub aspectul obiectului celor două litigii, este de observat că acesta îl constituie obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu 01.03.2009 și pe viitor, excepția autorității de lucru judecat fiind invocată de Ministerul Justiției cu privire la solicitările privind acordarea sporului de 50% în continuare, perioada indicată de reclamante fiind pretenția în concret și nu dreptul subiectiv solicitat, ce nu constituie condiția esențială pentru a reține incidența art. 1201 Cod civil.
Cauza cererilor de chemare în judecată, invocată ca atare în ambele litigii, rezidă din neacordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, ca urmare a abrogării nelegale a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, ceea ce a avut ca efect aplicarea în continuare a acestui text de lege.
Așadar, tripla identitate cerută de textul legal citat este îndeplinită în speță, în ceea ce o privește pe reclamanta, operând deci puterea lucrului judecat, însă nu și în ce o privește pe reclamanta, aceasta nefiind parte în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani.
Pe de altă parte, se constată ca fiind întemeiată șicea din urmă critică, vizând acordarea de către instanța de fond a actualizării sumelor cu rata de creștere a inflației, cât și a dobânzii legale, pe aceeași perioadă.
Astfel, actualizarea sumelor în funcție de rata de creștere a inflației ale caracter compensatoriu, urmărind a păstra valoarea reală a obligațiilor bănești la data plății.
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repara partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală.
Însă, după data intrării în vigoare a OG9/2000, dobânda legală se stabilește în funcție de dobânda de referință a BNR și în principiu cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății.
În aceste condiții, actualizarea creanței în funcție de rata inflației nu poate fi cumulată cu dobânda legală, altminteri ar însemna a se repara de două ori același prejudiciu și s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, ceea ce este inadmisibil.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că, în temeiul art. 163. pr. civ. rap. la art. 1201 Cod civil, va admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea reclamantei respingând cererea acesteia pe acest considerent.
Totodată, se va respinge cererea de actualizare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică cu indicele de inflație pentru reclamanta începând cu data de 16.06.2008 și până la plata efectivă.
Celelalte dispoziții ale sentinței se vor menține.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr.927din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat în ce privește reclamanta și respinge acțiunea formulată de această reclamantă în puterea lucrului judecat.
Respinge cererea de actualizare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică cu indicii de inflație pentru reclamanta, începând cu data de 19.06.2009 și până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
02.12.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
