Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1496/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1496
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.713 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat, nr.26, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Avocat, pentru recurenta pârâtă, depune la dosar copia adresei emisă de SC SA - privind modul de calcul care a condus la stabilirea salariilor de bază medii pe, pentru intervalul 2003 - 2007, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Menționează că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C 2006-2007, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei, însă nu i-au fost achitate drepturile salariale reprezentând primele de C și Paști pe anii 2005-2007.
Prin sentința civilă nr. 2876/28.11.2008 a Tribunalului Teleorman, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamant împotriva pârâtei, în favoarea Tribunalului Prahova.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 713 din 24 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada Paști 2005 și a respins acțiunea formulată de reclamant privind acordarea primei de Paști 2005 ca fiind prescrisă.
Totodată a admis acțiunea în parte și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului prima de Paști 2006-2007 și de C 2005-2007 conform art. 168 din CCM la nivel de societate calculat la nivelul salariului mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, sume ce urmează să fie calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cu ocazia executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul este salariatul pârâtei, ocazie cu care nu a încasat în perioada 2005-2007 primele de C și Paști.
În baza art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariul de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Împotriva acestei sentințe, societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în principal modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii și reducerea cuantumului sumelor solicitate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, așa cum a fost comunicat de pârâtă.
Criticând sentința, pârâta a susținut că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de prevederile art. 283 alin. 1 lit.e din Codul muncii, termen care este doar de 6 luni, iar pe fond acțiunea nu este întemeiată deoarece suplimentările salariale pretinse prin acțiune au fost incluse în salariile plătite reclamantului așa cum a stabilit și comisia Paritară la data de 18 iunie 2007 cu prilejul notei întocmite.
În același timp, instanța de fond a acordat drepturile solicitate la nivelul salariului mediu brut, care includ și sporuri - nu la cel al salariului de bază mediu pe societate comunicat de pârâtă.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față nu este fondat.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii privind termenul de prescripție de 6 luni, ci un termen de 3 ani conform art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata unor drepturi salariale și nu un litigiu relativ la neexecutarea unui contract colectiv de muncă sau unor clauze ale acestuia.
Pe fond, din nici o probă a dosarului nu rezultă că suplimentările salariale solicitate au fost incluse în salariu în condițiile în care potrivit disp.art. 287 din Codul muncii sarcina probei privind plata drepturilor salariale revine angajatorului, iar nota Comisiei Paritare invocată de pârâtă nu este de natură să răstoarne sarcina probei cu atât mai mult cu cât aceasta a fost întocmită la 18 iunie 2007 cu toate că perioada în litigiu este anterioară, pentru anii 2005-2007.
Nu are temei probatoriu nici motivul de recurs privind acordarea unor drepturi salariale egale cu salariile medii brute, în care se includ și sporuri, ci doar salarii medii pe societate (fără astfel de sporuri), care de altfel au și fost comunicate de pârâtă ca atare (fila 42 dosar fond) pentru perioada în litigiu, care au fost preluate ca atare de instanță.
Așadar, niciunul din motivele de recurs invocate de pârâtă nu este fondat, sentința atacată fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând motive de nulitate ale soluției pronunțate la fond, în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.713 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat, nr.26, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 23 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier
Fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează de
Grefier șef secție
red.TL
2 ex./22.07.2009
f- Tribunalul Prahova
jf.;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
