Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1499/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1499
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de anții în și reprezentant legal al anților -, -, C, G, -, -, împotriva sentinței civile nr. 1198 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, județ P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură, sub nr.12276 din data de 22 iunie 2009, concluzii scrise formulate de recurenții anți.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- anții, -, -, -, C, G, -, -, - toți reprezentați de, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sect.5, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în-, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D au solicitat obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50 % calculat la salariul de bază începând cu 01.07.2004 până în prezent și în continuare în condițiile prevăzute de art. 42 ind. 1 din Legea 104/1999 care a completat Legea 50/1990 și sporul de ședință de judecată conform art. 9 din Legea 104/1999 care a completat Legea 50/1990.
În motivarea acțiunii au arătat că potrivit art. 42 ind.1 din Legea 104/1999 care a completat Legea 50/1996 grefierii beneficiau de un sport de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază și în baza art. 9 din aceeași lege beneficiau de un spor de ședință, însă aceste prevederi au fost abrogate de art. 1 ind. 1 din OG 177/2002, că art. 1 ind.1 din Legea 50/1994 prevede acordarea acestor sporuri, iar prima abrogare a acestor texte de lege prevedea o abrogare indirectă și parțială, iar cel de-al doilea act normativ le abrogă în totalitate, astfel că drepturile din articolele sus menționate au rămas în vigoare de la apariția actului normativ care le reglementează.
Prin întâmpinare, Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat respingerea cererii motivat de faptul că dispozițiile Art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate, legiuitorul stabilind că drepturile salariale cuvenite magistraților ser stabilesc exclusiv conform OUG 27/2006.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că nu are atribuții privind salarizarea și angajarea anților, neavând raporturi de muncă cu aceștia.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000, că adoptarea acestui act normativ a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, mărind atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de multiplicare a indemnizațiilor magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.1198 din data de 27 noiembrie 2007 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins cerea față de acesta.
Prin aceeași sentință a respins cererea formulată de anții, -, -, -, C, G, -, -, - toți reprezentați de, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost abrogate total și explicit dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996.
De asemenea, prin adoptarea OG 83/2000 s-a modificat sistemul de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești pentru armonizarea acestuia cu Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, împrejurare care rezultă din expunerea de motive odată cu apariția acestui act normativ.
Odată cu reglementarea noului sistem de salarizare s-au mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială, pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare.
Odată cu abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică drepturile personalului din sistemul justiției au fost majorate substanțial prin includerea sporului de risc și suprasolicitare, precum și a celorlalte sporuri în indemnizația unică, iar pe de altă parte doar legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională, arătând că acestea pot fi diferențiate în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Nu au putut fi primite susținerile anților în sensul că art. 47 din Legea 50/1996 ar fi rămas în vigoare deoarece OUG nr. 27/2006 prevede la art. 41 lit. a că pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și orice alte dispoziții contrare ceea ce conduce la concluzia că drepturile acestei categorii de personal se stabilesc exclusiv în conformitate cu OUG 27/2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor aceasta a fost admisă deoarece acest minister nu are atribuții legale de angajarea și salarizarea personalului auxiliar al instanțelor, având atribuții în ceea ce privește fundamentare bugetului pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs anții în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, învederând că legiuitorul a prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică având condițiile de stres în care lucrează atât judecătorii cât și personalul auxiliar, condiții care s-au acutizat în prezent, volumul de muncă fiind net superior, iar dificultatea desfășurării lucrărilor fiind sporită prin introducerea programului " ecris" dar și prin creșterea atribuțiilor personalului auxiliar.
În recurs nu au fost formulate probe noi.
Legal citați intimații au formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în vedere de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele potrivit disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin P, Curtea apreciază că acțiunea este neântemeiată față de acesta întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între anți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea va constata că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situație în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
De asemenea, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Or, în speța de față, față de data nașterii dreptului la acțiune și față de data formulării cererii de chemare în judecată - 18.10.2007, dreptul la acțiune pentru perioada 1.07.2000 - 18.10.2004 apare ca fiind prescris. Mai mult decât atât, susținerile antelor privind recunoașterea drepturilor de la data pronunțării Deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, Curtea constată că nu pot fi primite întrucât prin această decizie nu se rezolvă și problema prescripției.
Ca atare, va respinge acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, Curtea va constata că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea, văzând disp. art. 312 alin 1 rap la art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, va admite recursul, va modifica în parte și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița să plătească antelor sporul de 50% în raport de salariul de bază brut lunar începând cu data de 18.10.2004 la zi și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Cu privire la sporul de ședință, Curtea reține că recurenții au solicitat spor de ședință întemeindu-și cererea pe art. 9 din Legea 104/1999, pe care ei înșiși îl arată ca fiind abrogat (prin OG 177/2002) înainte de perioada solicitată (01.07.2004 la zi).
În consecință, va respinge capătul de cerere privind acordare sporului de ședință.
Va menține restul dispozițiilor sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de anții în și reprezentant legal al anților -, -, C, G, -, -, împotriva sentinței civile nr. 1198 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, județ P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtul Ministerul Justiției,Curtea de APEL PLOIEȘTI, și Tribunalul Dâmbovița la plata drepturilor bănești cu 50% începând cu 18.10.2004 la zi și în continuare.
Respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de ședință.
Respinge acțiunea pentru perioada 01.07.- 18.10. 2004 ca prescrisă. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
fiind în concediu de odihnă, fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de prezenta se semnează de
președintele instanței președintele instanței
Grefier,
iind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de primul grefier
red./tehnored.//3 ex./23.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
G,
operator date cu caracter personal; nr.notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
