Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1497/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1497
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul P împotriva sentinței civile nr.716 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Avocat, pentru recurenta contestatoare, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația apărătorului intimatei pârâte, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru intimata pârâtă, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Arată ca prima instanță a apreciat corect că, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, recurentul reclamant nu mai era salariat al societății și a fost respinsă acțiunea privind drepturile solicitate pentru perioada 2004 - 2006.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata primei de C 2004-2005 și Paște 2005-2006, actualizarea drepturilor salariale neacordate cu indicele de inflație, și cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte iar pârâta nu i-a acordat suplimentările salariale reprezentând prima de C pentru anul 2004-2005 și Paște 2005-2006 conform art.168 din CCM, iar Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 că pârâta este obligată să plătească salariaților un salariu mediu brut pe societate pentru sărbătorile de Paște și
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.716 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2004 -2005, s-a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada C 2005 și Paște 2006 invocată de pârâtă, s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art.166 alin 1 din Codul Muncii, drepturile salariale neacordate se prescriu într-un termen de 3 ani de la data la care trebuiau acordate.
Având în vedere ca reclamantul a introdus acțiunea la data de 16.12.2008 instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2004-2005 și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă și totodată, a respins excepția prescripției pentru prima de C 2005 și Paște 2006.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin contractul colectiv de muncă pe unitate, la art.168 se prevede că salariații vor beneficia de suplimentări salariale constând într-un salariu mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul pentru sărbătorile de Paște și
A mai reținut instanța de fond, că raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat la data de 14.12.2005 prin disponibilizare, astfel că drepturile cu privire la acordarea primei de C 2005 și Paște 2006 nu se cuvin reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A arătat recurentul, în esență, că instanța de fond trebuia să admită acțiunea în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv trebuia să constate că a suferit un prejudiciu prin neîncasarea acestor sume și să oblige pârâta să efectueze aceste plăți mai ales că obiectul cauzei reprezintă un litigiu de muncă suspus termenului de prescripție de 3 ani. A mai precizat recurentul că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de probatorii și că, deși, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - 2005 și a respins aceeași excepție cu privire la perioada C 2005 - Paște 2006, nu s-a pronunțat asupra temeiniciei pretențiilor solicitate pentru această din urmă perioadă.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, de actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primele de C 2004 și Paște 2005, Curtea constată că prima instanță în mod corect a apreciat că acțiunea este prescrisă, în raport de disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii care prevăd că cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Întrucât acțiunea a fost introdusă la instanța de judecată la data de 16.12.2008, Curtea constată că în ceea ce privește aceste prime, (C 2004 - Paște 2005) termenul de 3 ani a fost depășit.
În ceea ce privește primele de C 2005 și Paște 2006, într-adevăr cererea de acordare este formulată în termenul legal de prescripție de 3 ani dar, acestea nu se cuvin reclamantului întrucât raporturile de muncă ale acestuia cu unitatea angajatoare au încetat la data de 14.12.2005, așa cum rezultă din actele dosarului și cum în mod corect a apreciat prima instanță.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile invocate de către recurent și, apreciind că sentința primei instanțe este legală și temeinică, urmează ca în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul P împotriva sentinței civile nr.716 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier
Fiind în concediu de odihnă
Se semnează de
Grefierul șef
red.
tehnored./
2 ex./10.07.09
f- Tribunalul Prahova
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
