Drepturi salariale (banesti). Decizia 1498/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1498
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Simona Elena Lazăr Cristina
: - -
Grefier: a
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, R, -, -, -, a, toți în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Câmpina, prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în Câmpina,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1070 din 22 august 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud. P și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, jud.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4754/26.07.2007 la ribunalul Prahova, reclamanții personalul auxiliar al Judecătoriei Câmpina, evidențiați în tabelul anexat, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Finanțelor Publice obligarea prin hotărâre judecătorească a primilor trei pârâți la achitarea drepturilor bănești reprezentând spor de stres în cuantum de 50% calculat la salariul de baza brut lunar începând cu aprilie 2004 și în continuare, sumele urmând a fi reactualizate de la data nașterii drepturilor și pana la executarea hotărârilor judecătorești, urmând ca aceste sume să fie calculate ulterior, în baza executării silite printr-o expertiză de specialitate, obligarea înscrierii mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plații acestor sume neîncasate. În motivarea acțiunii se arăta că potrivit disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului autorității judecătorești, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiau de, un spor de 50% din salariul de bază lunar brut,
Sporul precizat a fost abrogat ca neconstituțional cu încălcarea disp. art. 42 al. 2 si 53 din Constituția României, măsura nefiind proporțională cu situația ce a determinat-o și aducând atingere însuși existenței dreptului. Ulterior, prin OUG 177/2002 acest spor a fost abrogat în ceea ce privește magistrații însă a rămas in vigoare pentru personalul auxiliar fiind abrogate abia o dată cu intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007 motiv pentru care se solicita acest spor până în luna februarie 2007 când a intrat în vigoare acest ultim act normativ considerându-se că restrângerea dreptului stabilit anterior nu se justifica în condițiile în care aceste condiții de lucru nu s-au schimbat ci s-au acutizat fiind caracterizate ca fiind condiții de stres si suprasolicitare neuropsihică, specifice funcției de grefier.
S-a solicitat proba cu înscrisuri și judecarea în lipsa conform disp. art. 242 al.2 civ.
În apărare pârâții au formulat întâmpinări, Curtea de APEL PLOIEȘTI solicitând respingerea acțiunii întrucât dispozițiile legale invocate de reclamanți ( art. 47 din Legea nr. 50/1996) nu mai sunt în vigoare ele fiind abrogate prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 ce prevedea că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga toate dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și a personalului de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, precum si orice alte dispoziții contrare: Ministerul d e Justiție solicita de asemenea respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât textul de lege pe care își întemeiază pretențiile reclamanții a fost abrogat prin OG 83/2000, art. I pct. 42. Tribunalul Prahova referitor la pretențiile deduse judecații a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada aprilie 2004-august 2004, iar pentru perioada august 2004-la zi s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, pentru aceleași considerente respectiv abrogarea expresă a art. 47 din Legea 50/1996 prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000.
DGFP P în numele a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că nu poate fi parte într-un litigiu de muncă ( potrivit disp. art. 282 codul muncii ) întrucât nu are calitatea de angajator raportat la persoanele ce solicita drepturile salariale din prezenta acțiune și a solicitat și judecarea în lipsa.
Prin sentința civilă nr.1070 din data de 20 august 2007, Tribunalul Prahova admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare, a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.
De asemenea, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada aprilie 2004-august 2004 invocată de pârâtul Tribunalul Prahova prin întâmpinare și a respins acțiunea pentru perioada aprilie 2004-august 2004, ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamantul Personal Al Judecătoriei Câmpina Reprezentat de în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Finanțelor Publice ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că reclamanții, R, -, -, -, a, au calitatea de personal auxiliar de specialitate la udecătoria Câmpina, fiind reprezentanți de.
Prin acțiune s-a solicitat obligarea Ministerului Justiției, a Curții de APEL PLOIEȘTI și a Tribunalului Prahova ca ordonatori de credite la acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de stres în procent de 50% calculat la salariul de baza lunar brut începând cu aprilie 2004 și în continuare până în luna februarie 2007 motivat de faptul că acest spor este prevăzut potrivit art. 47din Legea nr. 50/1996 și trebuie acordat și personalului auxiliar de specialitate ținând cont de specificul muncii de grefier ( muncă prelungită, sarcini de mare diversitate, lipsa relaxării, odihna insuficientă etc.).
Instanța a considerat că acțiunea reclamanților nu mai are suport legal și a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât în conformitate cu disp. art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 ( act normativ abrogat la rândul său prin OG nr. 8/2007 ) se precizează că, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se abroga,.
În aceste condiții dispoziția legală prin care se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica nu mai ființează în cuprinsul Legii 50/1996 și ca atare nu poate fi acordat.
Referitor la perioada aprilie 2004 - august 2004 instanța a admis excepția prescripției dreptului materiale la acțiune invocată de pârâta Tribunalul Prahova deoarece, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 care prevăd la art.3 ca "termenul de prescripție extinctiva este de 3 ani" intrucat cererea de chemare in judecata este introdusa la data de 26.07.2007, dreptul la acțiune este prescris pe perioada aprilie 2004 - august 2004.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor invocată de această pârâtă prin întâmpinare, instanța a considerat că această pârâtă nu are calitatea procesuală în prezentul litigiu de muncă întrucât in conformitate în disp. art. 282 din codul muncii, în acest tip de litigii nu pot fi părți decât angajatorii, salariații, patronatul etc. In speță, este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de munca cu aceștia.
De asemenea, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite (cum este Ministerul Justiției ) și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să facă o plata pentru salariații altor instituții, pentru acest motiv instanța a respins acțiunea reclamanților față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.
Pentru toate aceste motive, în baza disp. art. 73-79 din Legea nr. 168/1999 prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs reclamanții personalul auxiliar al Judecătoriei Câmpina, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, considerând că în baza art.47 din Legea 50/1996 beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar întrucât activitatea pe care o desfășoară este caracterizată prin condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Au mai învederat recurenții că în prezent aceste condiții s-au acutizat și că oricum Legea 50/1996 are caracter de lege organică, fiind valabilă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 întrucât o lege organică nu poate fi abrogată printr-un act normativ cu putere inferioară, precum ordonanța în cauză.
În recurs nu s-au formulat acte noi.
Legal citați intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele potrivit disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin P, Curtea apreciază că acesta nu are calitate procesuală pasivă întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
În consecință, văzând și art 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia invocată la instanța de fond și va respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă
Pe fondul cauzei, Curtea va constata că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, Curtea va constata că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin 1 rap la art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, va admite acțiunea și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova să plătească reclamantelor sporul de 50% în raport de salariul de bază brut lunar începând cu data de august.2004 la zi și în continuare.
Urmează să oblige pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților conform art. 11 lin 2 din Legea 92/1976.
Va menține restul dispozițiilor sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, R, -, -, -, a, toți în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Câmpina, prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în Câmpina,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1070 din 22 august 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud. P și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, jud.
Modifică în parte sentința și pe fond admite acțiunea în parte, obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, la plata drepturilor bănești reprezentând 50% începând cu august 2004 și în continuare.
Obligă pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF și respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Simona Elena Lazăr Cristina
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă, fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de prezenta se semnează de
președintele instanței președintele instanței
Grefier, a
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de primul grefier
red./tehnored.//3ex./23.07.2009
f- Tribunalul Prahova
;
operator date cu caracter personal; nr. notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Simona Elena Lazăr Cristina
