Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr.1500

Ședința publică din data de 23 iunie 2009

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

: - -

Grefier:

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1332 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu anții în și ca reprezentant legal al anților, a, G, G, G, G, OG, G, G, și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele;

Prin cererea înregistrată sub nr- din 6.11.2007 procurorii de pe lângă Parchetul Tribunalului Dâmbovița și de pe lângă Judecătoriile din județul D au chemat în judecată Statul Român, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata procentului de 9,5 % reținuți ca urmare a acordării drepturilor salariale restante, reprezentând sporul de vechime, conform sentințelor civile puse în executare.

In motivarea cererii s-a arătat că în luna septembrie 2007 în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile li s-au achitat drepturile salariale restante cu aplicarea procentului de CAS pentru întreaga sumă încasată, motivat de faptul că art.23 din Legea nr.19/2000 s-a modificat în sensul că s-a luat la baza de calcul pentru CAS venitul brut realizat, ori această dată a fost luată în calcul de parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița fără a ține seamă că art.23 în cauză a suferit alte modificări.

Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1332 din 10 decembrie 2007, admis cererea formulată de anți și a obligat pârâta să restituie procentul de 9,5% reprezentând CAS stabilit la plata sporului de vechime restant.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin modificarea art.23 al.3 din Legea nr.19/2000 s-a prevăzut inițial că baza de calcul prevăzută la al.1 și 2 este venitul brut realizat lunar și va intra în vigoare cu data de 1.08.2007, nemaiținându-se cont de vechea prevedere prin care limita maximă la reținerea CAS nu putea depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut.

Ulterior prin legea de aprobare a Ordonanței care a introdus această nouă prevedere s-a decalat termenul de la 1.08.2007 la 1.01.2008, astfel că reținerea de 9,5 % CAS până la această dată nu va putea depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut, astfel că pârâtele în mod greșit au procedat la reținerea CAS-ului pentru întregul venit lunar, fiind obligate să restituie suma încasată în plus.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticand-o ca netemeinică și nelegală.

In cuprinsul motivelor de recurs formula se invoca 304 pc.t 3 pr.civila, astfel ca sentinta atacata a fost dată cu incălcarea competentei altei instanțe, respectiv Curtea de Apel,

Astfel, potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 competenta de soluționare a cererilor magistraților precum si personalului de specialitate juridica asimilat acestora revine Curții de Apel București.

De asemenea se mai arata ca procedura de restituire a sumelor constând in procentul de 9,5 % reprezentând CAS se aproba de către conducătorul Casei Naționale de Pensii si alte drepturi salariale, astfel ca in situația admiterii acțiunii instanța ar fi trebuie sa introducă in cauza in calitate de parata Casa Naționala de Pensii si alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că in mod nelegal s-a dispus obligarea recurentului la plata drepturilor bănești solicitate, acțiunea anților fiind neîntemeiata.

Ceea ce au solicitat anții si a acordat instanța de fond este stabilirea unei baze de calcul pentru calcularea acestei contribuții. Acest lucru, insă nu este posibil deoarece instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea si să o aplice și în nici un caz să adauge la aceasta. Acordarea sumelor solicitate este competenta exclusiva a puterii legislative.

De asemenea se mai arata ca instanța de fond in mod nelegal a dispus plata sumelor solicitate actualizate cu indicele de inflație, in situația in care recurentul ca instituție bugetara nu poate să înscrie la bugetul nici o plata fara baza legala pentru respectiva cheltuiala.

Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea va retine ca recursul formulat este fondat pentru considerentele ce succed:

Astfel in ceea ce priveste critica referitoare la gresita obligare a recurentei la plata sumelor de bani solicitate, Curtea va retine ca aceasta critica este fondata deoarece potrivit prevederilor art.23 alin.3 din legea nr.19/2000, baza de calcul prevazuta la alin.1 si 2 nu poate depăsi plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie".

După modificarea legii nr.19/2000 prin legea nr.250/2007, alin.3 al.23 a fost modificat in sensul ca "Baza de calcul prevăzută la alin.1 si 2 este venitul brut realizat lunar".

Ulterior a fost adoptata OUG nr.91/2007, iar procentul de 9,5 % pentru calcularea contributiei de asigurări sociale este aplicat pentru magistrați la venitul lunar brut individual si nu, așa cum in mod greșit a reținut instanța de fond, la plata sporului de vechime restant.

De altfel, art.23 alin.3 care este abrogat începând cu data de 1 ianuarie 2008, nu stabilește baza de calcul, ci fixează limita dincolo de care aceasta baza de calcul nu poate trece.

Astfel, baza de calcul este aceeași, fiind constituită din salariile individuale brute, pentru persoanele care desfășoară activități pe baza de contract individual de muncă și funcționari publici, veniturile brute de natura drepturilor salariale pentru persoanele care isi desfășoară activitatea in funcții elective sau care sunt numite in cadrul autorității executive, legislative sau judecătorești pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, precum si salariul brut lunar in lei pentru personalul R trimis in misiune permanentă in străinătate de către persoanele juridice din România.

In ceea ce privește faptul că aceste masuri adoptate de legiuitor ar avea un caracter discriminatoriu, Curtea va retine ca așa cum a statuat Curtea Constituționala constant prin jurisprudența sa, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, in raport cu natura deosebita a raporturilor reglementate.

Astfel principiul egalității in legii nu înseamnă o conformitate, astfel incat - daca la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal - la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.

Stabilirea unei baze de calcul pentru calcularea acestei contribuții nu este posibilă deoarece instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea si să o aplice și în nici un caz să adauge la aceasta.

In ceea ce privește critica formulata de către recurenți raportat la disp.art.304 pct.3 pr.civila, Curtea va aprecia, ca in mod legal litigiul de a fost judecata in prima instanța de Tribunalul Dâmbovița - secția de litigii de muncă și asigurări sociale, întrucât de obiectul litigiului aceasta este instanța competenta in prezenta cauza.

Susținerile recurentei in sensul că litigiului i se aplicau prevederile art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 care prevăd ca " personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului -, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile." sunt neîntemeiate întrucât in cauza anții nu sunt nemulțumiți de modul de stabilire al drepturilor salariale prevăzute de ordonanța ci solicita obligarea pârâților la plata procentului de 9,5 % reținut ca urmare a acordării drepturilor salariale restante.

de aceste considerente, Curtea in temeiul disp.art.3041pr.civila corob. cu disp.art.312 pr.civila va admite recursul declarat si va modifica în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1332 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu anții în și ca reprezentant legal al anților, a, G, G, G, G, OG, G, G, și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ

Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

- - - - - -

Fiind in co semneaza

Presedintele Instantei

Grefier

Red./VD

3 ex./02.07.2009

f- Tribunalul Dâmbovița

;

operator date cu caracter personal,

nr.notificare 3120

Președinte:Cristina Pigui
Judecători:Cristina Pigui, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Ploiesti