Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1796/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1796
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.779/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL ARAD și CURTEA de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă reclamantul intimat, pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și pârâții intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției (ordonator principal de credite), Curtea de Apel Timișoara (ordonator secundar de credite), Tribunalul Arad (ordonator terțiar de credite) și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea pârâților în solidar la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică (în procent de 50 % calculat la salariul de bată brut lunar, de la data de 1.03. 2009 - până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești; obligarea pârâților, la plata sumelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a deprecierii monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; obligarea pârâtului Tribunalul Arad la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă; obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor pretinse prin acțiune.
În motivarea acțiunii reclamantul invocă Decizia civilă XXI/10 03 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996, și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază lunar brut și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, astfel că acest spor nu a fost niciodată abrogat de actele normative sus-menționate.
Reclamantul a învederat totodată, că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin sentința civilă nr. 779 din 12 mai 2009, a Tribunalului Arads -a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat pe pârâți, în solidar, la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar, de la data de 1 martie 2009 până în prezent, și în continuare, în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
De asemenea, a obligat pe pârâți la plata sumelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a deprecierii monedei naționale începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării prezentei hotărâri, obligând pârâtul Tribunalul Arad să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, iar pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor pretinse prin acțiunea de față.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin Decizia civilă XXI din 10 03 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor a fost prevăzut explicit de art.47 din Legea nr. 50/1996, articol ce a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 începând cu data de 1 septembrie 2000, data publicării în Monitorul Oficial a acestei ordonanțe, de la această dată sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nemaifiind plătit magistraților.
Abrogarea a avut loc însă printr-un act normativ ierarhic inferior, într-un context legislativ cuprinzând unele dispoziții necorelate, chiar contradictorii ceea ce a fost de natură a crea confuzii ce au dus la o practică neunitară determinând promovarea unui recurs în interesul legii. În aceste condiții, abrogarea expresă unui articol a dus însă doar la o pierdere aparentă a dreptului la sporul amintit, în realitate, dreptul la acest spor subzistând în continuare.
S-a reținut că reclamantul este îndreptățit și la actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație, ca urmare a deprecierii monedei naționale, în raport cu dispozițiile art.161 alin.4 Codul muncii rap. la art. 1082 Cod civil.
Cererea reclamantului privind obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor pretinse prin acțiunea de față, a fost admisă, întrucât în lipsa identificării și alocării unor atare fonduri pentru achitarea debitelor, pârâtului Ministerului Justiției i-ar fi imposibil să își execute obligațiile care îi revin.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitându-se modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de acest minister ca urmare a lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea cererii de recurs s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice, arătându-se că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, în condițiile în care rolul său este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între acest minister și reclamanți nu există niciun raport de muncă și, prin urmare nicio obligație de natură salarială, invocându-se dispozițiile art. 17, art. 21 alin. 1 și art. 22 din Legea nr. 500/2002.
De asemenea, s-a mai susținut că bugetul național este elaborat de Guvernul României, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 138 din Constituția României, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Recurentul a invocat și Deciziile nr. 1789/08.03.2005 și nr. 1820/08.03.2005, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a evidenția precedentul judiciar.
În fine, s-a arătat că obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea anumitor fonduri care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală presupune încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 500/2002.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9, art.3041, art.137 și art.158 Cod procedură civilă, nr.OUG177/2002, art.137 din Constituția României revizuită, art.17, 21, 22, 34 și 47 din Legea nr.500/2002.
Intimatul nu a depus întâmpinare deși a fost citat cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală în cauză, excepție corect soluționată de instanța de fond, deoarece dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2000 nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor art. 28 lit. f din același act normativ, care prevăd că elaborarea bugetelor se realizează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Calitatea procesuală pasivă a acestui minister nu rezidă din calitatea de ordonator principal de credite, ci din calitatea de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice.
Astfel, în lipsa alocării unor fonduri pentru plata sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârilor judecătorești.
De asemenea, fără avizele Ministerului Economiei și Finanțelor, nu pot fi luate în discuție de către legiuitor nici proiectele anuale de lege ale bugetului de stat și nici proiectele actelor normative de rectificare periodică ale acestui buget, de la care sunt finanțate și toate cheltuielile pe care le face, inclusiv acelea de personal, în executarea bugetului său, pârâtul Ministerul Justiției.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE A în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE declarat împotriva sentinței civile nr.779/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, CURTEA de APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL ARAD.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./25.11.2009
Thred./25.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
