Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1799/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1799
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr.492/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, ( ) și pârâții intimați CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au fost lipsă reclamanții intimați, Filareta, () pârâții recurenți Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală A Finanțelor Publice C-S și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.15/59/05.01.2009 la Curtea de Apel Timișoara, reclamanții, ( ), Filareta și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința civilă care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată să se dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-S la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale cuvenite cu titlu de spor de periculozitate, în procent de 15%, calculat la salariul de încadrare brut lunar, începând cu luna noiembrie 2000 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pe viitor, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, plus dobânda legală la zi; obligarea pârâților Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-S la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, în sensul evidențierii sporului solicitat; obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu; să se acorde anual câte 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu cel aferent anului 2005 ( prin compensare în bani pentru trecut ) și în continuare pentru viitor; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în calitatea profesională avută, aceea de magistrați, asistenți magistrați, personal auxiliar de specialitate, personal conex și funcționari publici la nivelul Tribunalului C-S, îndeplinesc o activitate de risc social, care este recunoscută de legiuitor inițial prin dispozițiile art.1 din Legea nr.50/1996, reluată ulterior prin dispozițiile art.59 din Legea nr.567/2004 și, respectiv, art.2 din OUG nr.27/2006.
Totodată, în aplicarea dispozițiilor art.22 alin.1 din OG nr.8/2007 și art.7 alin.1 din OUG nr.27/2006, se prevede că, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare, periculoase, magistraților, asistenților magistrați, personalului auxiliar de specialitate, din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, li se acordă un spor de 15% din salariul de încadrare brut lunar, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
La alin.2 al art.22 din OG nr.8/2007 se prevede că aprobarea condițiilor de acordare a sporului pentru personalul auxiliar se face prin ordin al ministrului justiției, al președintelui sau, după caz, al procurorului șef al în funcție de condițiile grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
La alin.2 al art.7 din OUG nr.27/2006 se prevede că aprobarea condițiilor de acordare a sporului pentru magistrați se face de către ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul șef al, în funcție de condițiile grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
Or, în acest sens, deși își desfășoară activitatea în condiții vătămătoare și periculoase, nu le-a fost recunoscut de către ordonatorul principal de credite decât sporul pentru condiții vătămătoare, pe baza expertizelor de nocivitate, dreptul la spor de periculozitate fiind distinct prevăzut și la art.41 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic nr.2895/2006, la nivel național pentru anii 2007-2010, așa cum era stipulat și prin contractele colective de muncă anterioare ( CCM nr.53518/2000, CCM nr.54171/2001, CCM nr.1285/2002, CCM nr.1116/2003, CCM nr.2001/2005).
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în acest sens că reclamanții beneficiază de sporul de 15% care le este acordat, în mod corect, în urma efectuării la instanța unde aceștia funcționează, a unei expertize de specialitate prin care a fost analizată existența cumulativă a condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art.1, art.3, art.7 și art.8 din Decretul nr.167/1958 și ale art.283 din Codul muncii, rugând instanța să constate că drepturile solicitate pe anii 2000-2004 și, în parte, pe 2005 sunt prescrise.
Prin încheierea nr.53 pronunțată în ședința publică din data de 24.02.2009, Curtea de Apel Timișoaraa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr.15/59/20.03.2009.
Tribunalul, prin încheierea din data de 14.04.2009, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 2000-17.12.2005 și a continuat judecata cu privire la restul pretențiilor solicitate de reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 492 din 12.05.2009 a Tribunalului C-S, s- admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-S să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada de la data 18.12.2005 la zi și în continuare, corespondent raportului de serviciu avut de către fiecare reclamant, drepturi salariale reactualizate la data plății efective, cu obligarea pârâților Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-S la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății respectivelor drepturi salariale.
De asemenea, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul C-S au fost obligați să acorde fiecărui reclamant câte 3 zile în plus la concediul de odihnă anual, începând cu cel aferent anului 2005 și în continuare, pentru viitor, și să compenseze în bani, pentru trecut, respectivele zile de concediu de odihnă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții realizează o activitate de mare risc, care este recunoscută de către legiuitor în art.2 din OUG 27/29.03.2006, art.1 din Legea nr.50/1996 și art.59 din Legea nr.567/2004, acte normative care, în mod expres, dispun că salarizarea și celelalte drepturi se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul funcției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute expres de lege.
In prezent, reclamanții, beneficiază de sporul de condiții vătămătoare sănătății, respectiv de sporul de condiții nocive generat exclusiv de mânuirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi și boli, aceste condiții fiind determinate pe bază de expertize administrate de către instanță, însă sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății este recunoscut de art.77 din Legea 303/2007 și de art.27 din OUG 27/2006, pentru care pârâtul Ministerul Justiției, în calitate de administrator al justiției și de ordonator principal de credite, trebuie să aprobe condițiile periculoase stabilite potrivit legii.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus, s-a constatat că este întemeiat instanța reținând că, potrivit dispozițiilor art.142 din Codul Muncii, salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.
Ori, reclamanții realizează o activitate de mare risc, care este recunoscută de către legiuitor în art.2 din OUG 27/29.03.2006, art.1 din Legea nr.50/1996 și art.59 din Legea nr.567/2004 și beneficiază de sporul de condiții vătămătoare sănătății, respectiv de sporul de condiții nocive generat exclusiv de mânuirea dosarelor și a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi și boli.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Recurentul Ministerul Justiției a motivat în recursul declarat că hotărârea atacată este criticată pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod procedură civilă, arătând faptul că în mod greșit instanța a obligat pârâții la plata sporului de periculozitate în procent de 15% în mod distinct față de sporul care se acordă în condițiile art. 22 din OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar în cadrul instanțelor judecătorești. De asemenea, art.7 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, se prevede că pentru codiții deosebite de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora li se cuvine un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, iar condițiile de acordare a acestui spor de aprobă de coordonatorul principal de credite în funcție de condițiile deosebite, vătămătoare sau periculoase potrivit legii și deci, stabilirea procedurilor de acordare a acestui spor reprezintă o problemă de legiferare.
Cu privire la cele 3 zile de concediu acordate de către instanța de fond, recurentul a arătat că potrivit art. 65 din legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, acesta beneficiază de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, acestea având prioritate față de dispozițiile din Codul muncii, iar potrivit art.79 din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, magistrații beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare. Prin urmare, durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică acestor categorii profesionale.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea constată recursurile întemeiate pentru următoarele motive:
Potrivit art. 48 (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Ulterior, prin art. 22 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției s-a prevăzut în al. 1 că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Prin art.7 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, se prevede că pentru codiții deosebite de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora li se cuvine un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, iar condițiile de acordare a acestui spor de aprobă de coordonatorul principal de credite în funcție de condițiile deosebite, vătămătoare sau periculoase potrivit legii.
Locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii - așa cum stipulează dispozițiile textelor de lege mai sus menționate.
Stabilirea condițiilor și procedurii de acordare a sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare, iar în cauză, opțiunea legiuitorului a fost în sensul de a reglementa acordarea acestui spor numai o singură dată, reclamanții beneficiind deja de acest spor.
Prin urmare, numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor, el este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
Nu pot fi reținute susținerile reclamanților referitoare la aplicarea acestui spor prevăzut de acte normative distincte, altor categorii socio-profesionale, având în vedere și Decizia nr. 831 din 3 iulie 2008 instanței constituționale care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și dispozițiile art. 27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale, instanțele de judecată nefiind în măsură să extindă aplicarea unui act normativ de salarizare care prevede o categorie socială, la o altă categorie socială care are propria lege de salarizare.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediu de odihnă, se rețin următoarele:
Potrivit art. 65 al. 1 din legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar potrivit art.79 din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, magistrații beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare. Prin urmare, durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică acestor categorii profesionale.
Aceste dispoziții legale au un caracter special, deci au prioritate față de dispozițiile codului muncii, având în vedere prev. art. 1 al. 2 din codul muncii prin care se stipulează faptul că prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. În acest sens sunt și prevederile art. 295 care stabilesc că prevederile codului se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor este incompatibila cu specificul raporturilor de muncă respective.
Și cum durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementat prin legislație specifică completă, cu dispoziții derogatorii de la dreptul comun și care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă - prevederile art. 142 din codul muncii invocate în apărare de către reclamanți, nu-și pot avea aplicabilitate în cauză.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile formulate pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile atacate și va modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACERSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr.492/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, ( ) și pârâții intimați CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL C-
Modifică hotărârea recurată, în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamanților, având ca obiect plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de periculozitate de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada de la data de 18.12.2005 la zi și în continuare, reactualizate, acordarea fiecărui reclamant a câte 3 zile în plus la concediul de odihnă anual, începând cu cel aferent anului 2005 și pentru viitor, compensarea în bani pentru trecut a respectivelor zile de concediu de odihnă, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, precum și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./25.11 2009
Thred./25.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
