Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1866/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1866
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1381 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și intimatul-pârât Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Recursuri scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate în termen și motivate, recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți care au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată.
Reclamanții, au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice pentru a fi obligați să le plătească sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cotă de 50% calculat lunar la salariul de bază, pentru trecut și viitor, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, ulterior introducerii acțiunii precizându-se că drepturile solicitate se referă la perioada 1 octombrie 2000-03 februarie 2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt încadrați ca șoferi în cadrul parchetelor de pe raza Tribunalului Dâmbovița, calitate în dreptul căreia sunt îndreptățiți la sporul solicitat, invocându-se și decizia în interesul legii pronunțată de instanța supremă și disp.art.47 din Legea 50/1996.
Parchetele de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Curtea de APEL PLOIEȘTI au formulat întâmpinare ca și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece reclamanților nu li se cuvin astfel de drepturi, iar pentru perioada anterioară datei de 27 octombrie 2005 astfel de drepturi nu mai pot fi solicitate, fiind prescrise conform art.1 din Decretul nr.167/1958.
Totodată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru opozabilitatea hotărârii și pentru ca acesta să includă în bugetul de stat pe anul 2009 sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin sentința civilă nr.43 din 10 februarie 2009 s-a dispus declinarea competenței materiale în sarcina Tribunalului Dâmbovița și s-a admis excepția de litispendență, conexând dosarul cu nr- la cel cu nr-.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1381 din 22 iunie 2009 a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul brut lunar pentru perioada 19 ianuarie 2006-21 martie 2009 actualizate în raport de inflație la momentul plății, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Totodată, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice față de care acțiunea a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de această calitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că dreptul la sporul de 50% solicitat prin acțiune are o bază legală, respectiv în art.47 din Legea 50/1996 și după intrarea în vigoare a OG83/2000, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că se impune în consecință și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, iar prezența în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nu se justifică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitându-se în esență modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În recursul său, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte și Justiție a susținut că se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă deoarece reclamanții fac parte din personalul conex și referitor la care la data de 3 februarie 2007 a fost adoptată și a intrat în vigoare nr.OG8/2007, pentru perioada anterioară reclamanții neputând fi asimilați personalului auxiliar de specialitate sub aspectul salarizării până la această dată, situație în care până la data de 3 februarie 2007 nu sunt îndreptățiți la un astfel de spor.
Totodată, a susținut recurentul că cele dispuse prin decizia în interesul legii de instanța supremă au caracter obligatoriu doar pentru personalul auxiliar de specialitate conform prevederilor Legii nr.567/2004 și Legii nr.97/1992.
De asemenea, s-a susținut că instanța de fond l-a obligat nelegal la actualizarea drepturilor bănești solicitate prin acțiune, în raport de inflație, în condițiile în care recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială, invocându-se și dispozițiile legii nr.500/2002 privind bugetul de stat.
În același timp, a obligat greșit pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și tot greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice în condițiile admiterii acțiunii reclamanților.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa criticat sentința primei instanțe deoarece a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin obligarea sa la acordarea sporului solicitat prin acțiune pentru viitor, o asemenea măsură aparținând în mod exclusiv legiuitorului și nu puterii judecătorești, și acest recurent invocând imposibilitatea înscrierii legale în bugetul propriu a plăților efectuate fără bază legală pentru respectiva cheltuială din moment ce creditele bugetare anuale aprobate nu includ astfel de plăți, inclusiv cele privind actualizarea pretinselor sume solicitate.
Prin recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițas -a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanți ca personal conex pentru perioada 19 ianuarie 2006-3 februarie 2007, care nu poate fi asimilat cu personalul auxiliar de specialitate, până la data sus menționată când reclamanții au dobândit calitatea de personal conex cu drepturile respective în baza art.3 alin.3 din Legea 567/2004 modificată prin OG8/2007.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, actelor dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr drepturile solicitate de reclamanți prin acțiune sunt întemeiate dar numai pentru perioada 3 februarie 2007 până la 21 martie 2009, pentru perioada anterioară nefiind reglementată legal existența unor drepturi de natura celor solicitate prin acțiune de către reclamanți prin voința legii.
În aceste limite se impune admiterea recursurilor declarate de pârâți și modificarea corespunzătoare a sentinței.
Referitor la celelalte critici acestea nu sunt fondate deoarece drepturile bănești solicitate prin acțiune au bază legală, inclusiv în legătură cu cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21 din 10.03.2008, în limitele perioadei sus arătate.
Față de existența acestor drepturi se justifică și actualizarea sumelor acordate în raport de inflație, neavând relevanță neprevederea în bugetul de stat a sumelor respective și nici cu privire la inexistența dreptului la sporul de 50%, existând prevedere legală expresă care să justifice acordarea unor astfel de drepturi, iar în consecință se justifică și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, neavând nicio bază legală nici pretinsa încălcare a competenței materiale a instanțelor de judecată cu privire la acordarea unor astfel de drepturi cum s-a pretins în motivele de recurs.
În aceste limite, în mod corect a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice care nu are calitate procesuală pasivă nici în calitate de pârât și nici în calitate de chemat în garanție, între reclamanți și acest minister nesubzistând raporturi juridice de muncă, iar pe de altă parte, în conformitate cu disp.art.47 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, acest minister nu poate fi obligat la efectuarea unor plăți pentru alte organisme centrale și din teritoriu.
Față de toate considerentele expuse. urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, cu excepția celor ce exced perioadei pentru care urmează a fi admise recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1381 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și intimatul-pârât Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești începând cu data de 03.02.2007 până la 21.03.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red. / Tehnored./ 13 ex./02.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-; G
operator de date cu caracter personal; număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
