Pretentii civile. Speta. Decizia 1865/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1865
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Găești, cu sediul în orașul,-, județul D, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, județul D, -, toate cu domiciliul ales la Judecătoria Moreni, cu sediul în M,-, județul D, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P, Bulevardul -, nr.10, județul D, -, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, I, toate cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, județul D, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, cu sediul în G,-, județul D, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni, cu sediul în M,-, județul D, -, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D;, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, intervenienta în propriu, cu domiciliul ales la Judecătoria Moreni, cu sediul în M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 764 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul -, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Recurs scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, -, -, -, -, -, -, I, -, intervenienta în propriu, intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul -, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții-reclamanți și intimata-pârâtă Curtea de Apel Ploiești au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții, -, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Răcari, -, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Moreni, -, -, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Pucioasa, -, personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, I, personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, -, personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, au chemat în judecată pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Ministerul -, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați să le plătească sporul de 15% din salariul de bază brut cuvenit pentru perioada octombrie 2004 și în continuare, sumele rezultate urmând să fie actualizate în raport cu rata inflației, precum și obligarea pârâtului Tribunalul Dâmbovița de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Motivând în fapt cererea reclamanții au arătat că desfășoară activitate timp de 8 ore zilnic, la calculator, începând din anul 2003, că nu li s-a acordat sporul pentru lucru la calculator așa cum s-a procedat pentru salariații Înaltei Curți de Casație și Justiție, Ministerului - sau pentru alte categorii de salariați din alte domenii ( sănătate, petrochimie), fiind astfel discriminați.
Reclamanții au menționat că acordarea sporului de condiții grele nu exclude acordarea sporului de lucru la calculator întrucât cele două sporuri sunt prevăzute pentru cauze diferite, că se impune și mărirea duratei concediului de odihnă cu 3 zile, avându-se în vedere tocmai activitatea desfășurată în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, așa cum se prevede prin art. 142 din Codul muncii.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 6 alin.2, 40, 142 și 269 din Codul muncii, art.48 alin.1 din Legea nr.50/1995 și art.14 alin.1 din Legea nr. 56/1996.
Pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile discriminării așa cum sunt reglementate prin OG nr.137/2000, că drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute într-o reglementare specială, derogatorie, corespunzătoare valorii și importanței activității pe care o desfășoară, că folosirea mijloacelor electronice de lucru constituie în realitate o facilitate care ajută pe reclamanți să-și exercite atribuțiile judiciare, că sporul de 15 % este justificat doar de activitatea exclusivă pe calculator în cazul unor anumite categorii profesionale, că prin modul concret de desfășurare a activității judiciare se ajunge la concluzia că reclamanții nu se află într-o situație similară personalului din alte sectoare de activitate și nu sunt îndreptățiți să primească sporul respectiv.
Pârâtul Ministerul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivând că sporul de lucru la calculator nu este un spor distinct ci, este inclus în cel prevăzut de art. 48 din Legea nr.50/1996, menținut ulterior și prin art.22 din OG nr.8/2007, că sporul de 15 % a fost acordat personalului auxiliar în urma efectuării unei expertize prin care s-a analizat existența condițiilor deosebite de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.
Referitor la capătul de cerere privind concediul de odihnă s-a arătat că în cazul personalului auxiliar este reglementat prin art.65 din Legea nr.567/2004, că această reglementare este derogatorie de la dreptul comun prevăzut în Codul muncii, că și prin art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind contractele colective de muncă, republicată este prevăzută interdicția negocierii prin contractele colective de muncă a unor clauze privind drepturi de personal ce trebuie reglementate prin lege.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale de pârât, susținând că mu are această calitate, deoarece conform art. 16-20 din OG nr. 137/2000 este instituția abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, și chiar dacă dispozițiile art. 27 din legea menționată prevăd introducerea în cauză, acesta este în calitate de expert în materia discriminării, cu atribuții de aplicare a legislației antidiscriminării pe teritoriul României, că nu poate fi obligat la " a face ceva" în favoarea reclamanților.
La data de 15.04.2008 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către care a motivat că îndeplinește funcția de grefier la Judecătoria Moreni, că dintr-o omisiune nu a fost inclusă în tabelul pe baza căruia s-a întocmit cererea de chemare în judecată, că beneficiază de aceleași drepturi ca și ceilalți reclamanți.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.764 din data de 6 mai 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a respins cererea față de acest pârât, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea principală formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamanții au solicitat acordarea sporului de lucru la calculator de 15 % din salariul de bază brut, precum și 3 zile în plus la concediul de odihnă.
S-a mai reținut de instanța de fond, că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă pentru că nu sunt îndeplinite cerințele art. 281 din Codul muncii, în sensul că cererea de chemare în judecată nu se referă la un conflict de muncă în care este parte și Ministerul Economiei și Finanțelor, care are, chiar în situația admiterii cererii reclamanților, doar atribuții de a primi proiectele de buget și de a verifica execuția bugetară anuală.
Referitor la calitatea procesuală a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, tribunalul a reținut că acesta are calitatea de pârât, chiar dacă nu poate fi obligat să acorde drepturile solicitate de reclamanți, pentru că în conformitate cu prevederile imperative ale art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, în cauzele în care se reclamă încălcarea principiului nediscriminării va fi citat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe fondul cererii, tribunalul a constatat că dispozițiile art.48 (1) din Legea nr.50/1996 prevedeau că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Prin art.22 (1) din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești s-a dispus că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15 % din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Conform alin.2, locurile de muncă și categorii de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și -, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și - sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite potrivit legii.
Personalului auxiliar din justiție i s-a acordat sporul de 15 % după stabilirea printr-o expertiză de specialitate a existenței unor condiții de muncă, grele vătămătoare sau periculoase.
Sporul de lucru cu calculatorul trebuie considerat ca inclus în sporul de 15 % ce a fost acordat în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1996, respectiv nr.OG8/2007, acordarea sporului reglementat printr-o lege specială fiind în concordanță cu prevederile generale în materie cuprinse de Codul muncii, invocate și de reclamanți.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă este de menționat că acesta este reglementat prin art.65 (1) din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, conform căruia " personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare".
Aceste dispoziții au un caracter special care înlătură aplicarea regulilor generale cuprinse în Codul muncii, după cum se prevede chiar prin art. 1(2) din acest act normativ: " Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii ".
Ori, este evident că dispozițiile cuprinse în statutul personalului auxiliar derogă de le prevederile Codului muncii referitoare la durata concediului de odihnă.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în acest sens disp.art.3041Cod procedură civilă și solicitând instanței examinarea cauzei sub toate aspectele.
Au mai precizat recurenții că instanța de fond a judecat cauza fără citarea părților, aspect care rezultă din practicaua sentinței în care s-a arătat că procedura de citare este nelegal îndeplinită și totodată, nu le-a fost comunicată întâmpinarea depusă de Ministerul - la dosar la data de 30.04.2008.
Pentru aceste motive recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii sau casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs vizând nelegala citare a reclamanților, Curtea reține că în practicaua hotărârii se menționează, în mod eronat, evident, că procedura este nelegal îndeplinită, din moment ce în paragraful următor se menționează "grefierul de ședință învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită", iar dovezile de îndeplinire a procedurii de citare (filele 114-173 dosar fond) confirmă acest lucru.
Astfel, această critică este neîntemeiată, urmând să nu fie reținută de instanță.
În ceea ce privește necomunicarea întâmpinării din 30.04.2008, Curtea reține că aceasta privea numai pe intervenienta, și că întâmpinarea cu privire la cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.04.2008, neputând fi reținută nici această critică.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Disp. art. 22 din OG nr. 8/2007 stipulează că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază printre altele și de spor de condiții de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
De asemenea, disp. art.48 din Legea 50/1996 prevăd că pentru condiții deosebite de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15 % din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, locuri de muncă în care nu sunt cuprinși reclamanții din prezenta cauză.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de personal beneficii salariale diferite în raport cu alte categorii, concretizate sporuri diferite.
Diferențierea a fost făcută pe criterii obiective, în funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărei categorii profesionale.
Reclamanții solicită a se face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale diferite de cele acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul -, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art.1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin. 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând ca în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Găești, cu sediul în orașul,-, județul D, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, județul D, -, toate cu domiciliul ales la Judecătoria Moreni, cu sediul în M,-, județul D, -, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P, Bulevardul -, nr.10, județul D, -, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, I, toate cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, județul D, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, cu sediul în G,-, județul D, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni, cu sediul în M,-, județul D, -, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D;, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, intervenienta în propriu, cu domiciliul ales la Judecătoria Moreni, cu sediul în M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 764 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul -, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr. 1-3. sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - - -
Grefier,
red.
tehnored.// 81 ex./30.10.2009
dosar fond - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond; G
operator date cu caracter personal/ nr.notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
