Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 722/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 722
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Marilena
Grefier - a -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în T str. - de la.18.E.2.11 jud. D, împotriva Deciziei civile nr. 73 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții prin curator, domiciliat în com. sat jud. O și -, domiciliată în com. sat jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 dosar, intimatul pârât prin curator asistat de avocat din cadrul aceluiași Barou în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar, lipsind intimata pârâtă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 29 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. -/11.06.2009 anulată la fila 15 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea probei cu acte și depune la dosar două certificate de naștere în copie xerox, certificate ale celor doi copii ai recurentului dintr-o căsătorie anterioară.
Față de proba cu înscrisuri noi, avocat pentru intimatul pârât având cuvântul arată că nu se opune.
Curtea încuviințează recurentului reclamant proba cu înscrisuri noi și ia act că a fost administrată.
Părțile având pe rând cuvântul prin apărători, arată că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pentru recurentul reclamant critică ambele hotărâri pronunțate în cauză pentru lipsa de temei legal, încălcarea și aplicarea greșită a legii. În ce privește lipsa de temei legal arată că ambele instanțe l-au declarat pe intimat proprietar al celor două construcții cu destinația de locuință, fără a verifica modalitatea de dobândire a proprietății. Raționamentul celor două instanțe, care au făcut practic o expropiere a recurentului, a fost acela că mama intimatului a dorit să-i facă un rost fiului său. Nu se poate aprecia că recurentul, care are doi copii dintr-o altă căsătorie, a dorit să-l gratifice pe fiul din altă căsătorie al soției predecedate.
Consideră că ambele instanțe au făcut o confuzie între raportul donațiilor și reducțiunea liberalităților excesive.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, modificarea încheierii de admitere în principiu în sensul cuprinderii în masa de partaj a celor două imobile cu destinația de locuință, care au o valoare considerabilă și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru refacerea expertizelor în construcții și de lotizare.
Avocat pentru intimatul pârât arată că în speță nu se poate introduce la masa de partaj un bun al unei terțe persoane. Există acte la dosar care dovedesc împrejurarea că, cele două construcții sunt proprietatea intimatului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și -, solicitând ieșirea din indiviziune asupra succesiunii lăsate de, cu ultim domiciliu în T, strada - de la, bloc 18, scara E, etaj 2, apartament 11, județul D, decedată la 6.07.2005.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că au vocație succesorală, conform certificatului de moștenitor eliberat sub nr. 51/ 9.09.2005 de Notarul Public cu biroul în T, acesta, în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de și, copil din prima căsătorie a defunctei, cu o cotă de .
A mai precizat reclamantul că, pârâta - este mama autorului și posesorul unei construcții de locuit edificată în timpul căsătoriei cu defuncta, iar masa succesorală se compune din: apartament cu două camere și dependințe situat în B,-, bloc 18, scara 2, etaj 2, sector 6, numerotat 21, dobândit de defunctă prin contractul de vânzare cumpărare editat de vânzător SA Administrare Cantine B sub nr. 11837/1992, cota de din următoarele bunuri, restul de 1/2 fiind cota de bun comun ce-i aparține din căsătorie: construcție de locuit cu cinci camere, parter plus etaj, cu dependințe, edificată în perioada 1996-2005, amplasată în comuna, sat, județul O, construcție de locuit cu trei camere și dependințe, amplasată în comuna, sat, județul O, edificată în anul 2005 în care exercită un drept de habitație viageră -, un autoturism Ford Mondeo an de fabricație 1995, un autoturism Audi 80 an de fabricație 1988, o autofurgonetă Volskwagen, an de fabricație 1986.
În temeiul art. 115 -119 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare - cerere reconevnțională.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul reclamant a arătat că solicită admiterea în parte a acțiunii introductive, în sensul de a scoate de la masa de partaj cele două construcții de locuit -cu cinci camere, respectiv 3 camere și dependințe - aflate în comuna, sat, județul O, întrucât, așa cum se dovedește prin autorizația de construcție și certificatul de urbanism, cele două imobile sunt proprietatea sa, fiind edificate cu sprijinul bunicului și a altor rude, pe terenul pentru care s-a constituit dreptul de proprietate conform titlului nr. 7915/53/26.04.2001.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâtul reclamant, prin curator, a solicitat ca reclamantul să fie obligat să raporteze la masa de partaj următoarele bunuri: imobilul locuință aflat în T, strada - de la, bloc 18, scara E, etaj 2,. 11 în suprafață de 66, 65 mp în care reclamantul locuiește efectiv, două locuri de veci aflate în T, un teren intravilan, închis cu gard și porți, în suprafață de circa 400 mp. aflat în zona rezidențială," din T, teren cumpărat împreună cu fosta soție, centrală termică, mobilier, aragaz, combină frigorifică, televizor color, rămase în posesia și folosința reclamantului
În motivarea acestei cererii reconvenționale s-a arătat că toate bunurile menționate în cuprinsul ei au fost dobândite de reclamant împreună cu defuncta în timpul căsătoriei și, alături de cele trei autoturisme se impun a fi partajate în cotă de 5/8 respectiv 3/8 între părți, pe când apartamentul din B trebuie împărțit în cotele menționate în certificatul de moștenitor.
S-a precizat că în prezent se află spre soluționare cererea de punere sub interdicție a lui, cerere formulată de curator și de, tatăl pârâtului și că prin decizia 293/2007 a Tribunalului Olta fost menținută ca legală dispoziția de curatelă nr. 121/2006, în urma atacării acesteia de către reclamantul din prezenta.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și probe testimoniale.
După administrarea probatoriilor, la data de 11 februarie 2008, instanța de fond a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a admis în principiu și în parte acțiunea formulată de, a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârât prin procurator, a constatat că moștenirea defunctei, decedată la 6.07.2005, cu ultimul domiciliu în T, județul Daf ost dezbătută conform certificatului de moștenitor nr. 51/9.09.2005 eliberat de BNP, " cu sediul în T (fila 13 în dosar), în acesta stabilindu-se calitatea de moștenitori, cotele în care aceștia vin la moștenire și o parte din componența masei succesorale, a constatat că pe lângă bunul menționat în acest certificat, masa succesorală se mai compune din cota de din următoarele: un autoturism Ford Mondeo an de fabricație 1995, un autoturism Audi 80 an de fabricație 1988, o autofurgonetă Volskwagen, an de fabricație 1986, autoturisme aflate în posesia reclamantului pârât, contravaloarea sumelor de bani plătite în perioada 2.03.1994 - 28.02.1996 conform adresei nr. 9180 și 9980/23.01.2008 emisă de Biroul Fond - Locativ din cadrul Consiliului Local Municipal T aflată la fila 139 în dosar, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație ce va fi aplicat pentru perioada cuprinsă între data plății astfel cum rezultă din această adresă și data efectuării actualizării, o vitrină, o măsuță cu fotolii, o masă de televizor cu televizor, canapea stil recamier, șifonier, pat dublu, toaletă, combină muzicală, bufet, aragaz, masă de bucătărie, mască de chiuvetă, centrală termică, combină frigorifică.
La termenul din data de 12.03.2008 instanța a dispus efectuarea în cauză a unor expertize în domeniile topo, construcții și merceologie având ca obiective arătate în încheierea de ședință de la acea dată.
În cauză au fost efectuate lucrări de specialitate, rapoartele de expertiză fiind depuse la dosar.
Prin Sentința civilă nr. 4545 din data de 15.10.2008, Judecătoria Târgoviștea admis în parte acțiunea, a admis în parte cererea reconvențională și a dispus partajarea conform încheierii de admitere în principiu și a variantei Iac ompletării la raportul de expertiză întocmit de expert înregistrat la Biroul local de expertiză sub nr. 1035/2008, cu calculele corectate de instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art. 728 alin. 1 cod civil,Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar dacă ar exista convenții sau prohibiții contrarii."
A mai reținut instanța că părțile se află în indiviziune cu privire la bunurile menționate în încheierea de admitere în principiu menționată mai sus, în cotele stabilite în aceasta, că nu au fost efectuate corect calculele, întrucât dreptul de creanță pe care defuncta îl avea față de reprezintă cota de din contravaloarea ratelor astfel cum au fost calculate de către expert și are valoarea de 865,84 lei și nu de 1731,68 lei, cealaltă cotă aparținându-i lui în nume propriu iar nu ca moștenitor; că centrala termică are valoarea totală de 5000 lei, din care doar cota de în valoare de 2500 lei face parte din masa succesorală, restul aparținând lui în nume propriu iar nu ca moștenitor, astfel încât se va reține că valoarea care îi revine lui din masa succesorală este de 2500 lei și nu de 5000 lei cât a scris expertul.
A mai reținut instanța că varianta I răspunde cerințelor prevăzute de art. 673 indice 9 din Codul d e procedură civilă conform căruia,La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul copropr ietarilor sau altele asemenea." și de art. 741 cod civil potrivit căruia,(1) La formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare. (2) Se va evita însă, cât va sta prin putință, îmbucătățirea peste măsură a eritajelor (nr. adică a imobilelor) și diviziunea exploatațiunilor.",că singurul bun cu valoare mai mare este apartamentul din iar o împărțire în natură a acestuia între cei doi moștenitori nu este indicată deoarece fiecare dintre aceștia au alte domicilii, așa cum rezultă din actele dosarului iar, în fapt, o asemenea împărțeală ar contraveni alin 2 al art. 741 Cod civil citat mai sus asemenea, că se are în vedere faptul că pârâtul reclamant și -a exprimat, prin curator preferința pentru această variantă și că reclamantul pârât nu a făcut o asemenea opțiune, însă conform acestei variante îi revine în natură cel mai important bun și că părțile, asistate juridic, nu au invocat respectiv dovedit existența unor alte criterii care să ducă la concluzia că această variantă nu este una viabilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile, criticând-o pentru motive de nelegaliatate și netemeinicie.
În motivarea cererii sale de apel reclamantul pârât a arătat că încheierea interlocutorie din 11.02.2008 și sentința civilă atacată sunt lipsite de temei legal, nu au temei probator și sunt date cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 751 și urm. Codul civil.
A mai precizat apelantul că acel considerent al încheierii de admitere în principiu, în sensul că cele două construcții cu destinație de locuință, edificate în perioada 1996-2005 și amplasate în comuna, sat, jud.O, sunt edificate de către pârâtul, de vreme ce acesta are titlu de proprietate asupra terenului, este titularul certificatului de urbanism și al autorizației de construire și este înscris în registrul agricol cu casă de locuit, pătul și remize apare ca fiind rezultatul unei rezoluții bizare a faptelor evidente și al unei aplicații alienate a textelor de lege incidente, că din probele administrate în cauză, rezultă cu evidență că pârâtul, fiul dintr-o căsătorie anterioară al defunctei soții, nu a avut vreo disponibilitate materială sau intelectuală pentru asemenea edificii, de valoare a aprox. 5 miliarde ROL iar proprietatea asupra lor nu poate fi prezervată ca efect al unei donații scutită de raport ori ca făcând obiectul " unui ajutor material de la mama sa", că pârâtul reclamant suferă de retard mintal sever, congenital, fiind incapabil să realizeze activități economice, că el nu a avut nicio resursă materială pentru a face vreo achiziție materială de o valoare semnificativă, că mama defunctei și bunica pârâtului - - a declarat la interogatoriu că cele două imobile au fost edificate pe cheltuiala sa și soției sale defuncte, că martorii, și au declarat că el a fost cel care a făcut toate cheltuielile pentru edificarea acelor imobile și pentru dotarea lor cu bunuri necesare unei locațiuni confortabile, că prima instanță face confuzii impardonabile în ce privește dobândirea de către pârâtul al celor două imobile ca efect al unor donații și în ce privește raportarea donațiilor respective, că un imobil nu poate face obiectul unui dar manual iar imobilele ar fi putut deveni proprietatea pârâtului numai ca efect al unor donații sub formă autentică, că judecătorul fondului a făcut o confuzie de neînțeles, între raportul donațiilor și reducțiunea liberalităților excesive, că raportul donațiilor intervine de drept, dacă nu se verifică vreun caz de scutire de raport și doar pentru reducțiunea liberalităților excesive este nevoie de o cerere formală, că atâta vreme cât titlul de proprietate asupra terenului nu aduce în discuție accesiunea imobiliară conform art.492 și urm. Cod civil, iar autorizația de construire și înregistrările fiscale sunt, în mod evident nesemnificative pentru calitatea de proprietar al titularului lor, era lesne de înțeles că împreună cu soția defunctă, a dat curs unei anumite solidarități față de o persoană apropiată, asigurându-i o subzistență îndestulătoare, că această solidaritate și disponibilitate nu poate fi sancționată, așa cum a făcut-o prima instanță.
În motivarea cererii sale de apel, pârâtul reclamant prin curator a arătat că intimatul reclamant este îmbogățit în urma acestei partajări, prin faptul că instanța de fond a scos de la masa de partaj acestuia apartamentul din T lăsându-l în întregimea sa, acestuia și reținând la masa de partaj doar un drept de creanță, pentru contravaloarea ratelor achitate, că în mod greșit, instanța de fond a calculat un drept de creanță, deoarece apartamentul din T este un bun comun, fiind dobândit împreună de defunctă și soțul său în anul 1992, când conviețuiau împreună în concubinaj, că, ulterior, în anul 1994, s-a întocmit și actul de căsătorie, că instanța de fond, în virtutea respectării dispozițiilor art.741 Cod civil, s-a gândit că la formarea și compunerea loturilor, să dea fiecărei părți aceiași cantitate de mobile și imobile, cu respectarea cotelor ce revin fiecăruia, astfel încât el a primit toate bunurile mobile care sunt în posesia și folosința intimatului reclamant, cât și trei autoturisme cu care nu poate să se plimbe, fiind handicapat și că la alcătuirea loturilor prima instanță nu a ținut seama de folosința bunurilor și nici de cotele deținute de părți.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă, prin Decizia civilă nr. 73 din 25.02.2009 a luat act de renunțarea la judecata apelului declarat de către apelantul pârât reclamant, prin curator și a respins ca nefundat apelul declarat de apelantul reclamant pârât, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, în ședința publică din data de 25.02.2009, apelantul pârât reclamant, prin curator, asistat de avocat, a declarat că renunță la judecata apelului iar intimatul reclamant pârât a fost de acord cu această renunțare la judecată, și, ca urmare, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă cu art. 298 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecata apelului declarat de către apelantul pârât reclamant.
A mai reținut instanța că, în ceea ce privește critica apelantului reclamant pârât în sensul că în mod greșit nu au fost reținute prin încheierea interlocutorie cele două construcții cu destinația de locuință situate în comuna, sat, județul O și edificate în perioada 1996-2005, aceasta nu poate fi primită.
Astfel, apelantul pârât reclamant a făcut dovada că este proprietarul terenului în suprafață de 1000 mp. categoria de folosință curți construcții, situat în comuna, sat, județul O, tarlaua 12, parcela 25, potrivit titlului de proprietate nr- - fila 25 din dosarul de fond iar din certificatele de urbanism nr. 1/03.06.2003 - filele 23-24 și nr. 10/1999 - fila 28 și autorizația de construire nr. 10/1999 rezultă că acesta a fost autorizat de autoritățile competente să edifice o casă unifamilială și o construcție din zidărie - "magazie, grajd, " pe terenul curți construcții proprietate personală.
Tribunalul a mai reținut că după cum reiese din adeverința nr. 1791/10.04.2007 emisă de Primăria comunei - fila 26 din dosarul de fond, aceste construcții au fost edificate, apelantul pârât reclamant figurând în registrul agricol din anul 2007 cu aceste imobile.
Pe de altă parte, audiat la cererea apelantului pârât reclamant, martorul a declarat că nu știe a cui este casa, că a negociat cu defuncta efectuarea unui acoperiș la casa cu etaj din satul, comuna, județul O, că aceasta i-a spus că vrea să-i facă o casă fiului său care are probleme, că mama apelantului a fost cea care a plătit lucrarea iar bunicul matern a ajutat cu munca necalificată, că apelantul, pe care l-a văzut o singură dată, l-a dus acasă cu mașina, în timp ce martorii și au declarat că defuncta a fost cea care dădea bani pentru a cumpăra materiale pentru construirea casei din și că apelantul cumpăra materiale de construcție transportate de martorul și că atât apelantul cât și defuncta trimiteau bani prin poștă intimatei - pentru ca aceasta să poată plăti muncitorii.
Față de cele reținute și recunoașterea intimatei pârâte în sensul că cele două construcții au fost finanțate de și, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că cele două construcții edificate pe terenul proprietatea apelantului pârât reclamant, cu ajutorul financiar al mamei sale și al apelantului reclamant pârât, sunt proprietatea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 492 Codul civil și art. 493 Cod civil.
Simpla contribuție financiară a apelantului reclamant pârât și defuncta sa soție nu poate duce la nașterea unui drept de proprietate asupra construcțiilor, câtă vreme convenția dintre aceștia și proprietarul terenului a fost în sensul ca acestea să fie proprietatea apelantului pârât reclamant pe numele căruia au fost eliberate certificatele de urbanism și autorizația de construire. De altfel, apelantul reclamant pârât cunoștea cu certitudine situația juridică a construcțiilor, faptul că una din locuințe, de fapt o extindere a casei bătrânești, era locuită de părinții defunctei soții și de fiul acesteia - apelantul pârât reclamant și că cea de-a doua casă era pentru fiul fostei soții pe numele căruia a fost eliberată autorizația de construire și căruia mama acestuia vroia să îi facă un rost, în condițiile în care acest lucru era cunoscut chiar și de către martorii și.
A mai reținut tribunalul că nici cea de-a doua critică a apelantului reclamant pârât nu este fondată câtă vreme instanța de fond s-a pronunțat în limitele cererii formulate de acesta și anume de a se reține la masa succesorală cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra celor două construcții, cealaltă cotă de fiind proprietatea exclusivă a apelantului reclamant pârât, iar calificarea contribuției financiare a celor doi soți a fost corectă întrucât sumele de bani date de defunctă în vederea edificării construcțiilor au format obiectul unor daruri manuale care s-au perfectat prin simplul fapt al predării în timp ce sumele de bani date de apelant, în măsura în care nu a existat animus donandi, îl pot îndreptăți pe acesta doar să reclame existența unui drept de creanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelgalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că hotărârile pronunțate au aceiași motivare în privința neincluderii la masa de partaj a celor două construcții cu destinația de locuință edificate în comuna, sat, județul
Astfel, s-a reținut că acestea sunt amplasate pe un teren în suprafață de 1000 mp al cărui proprietar este intimatul - pârât și care este titularul autorizației de construire și a fost înregistrat în anul 2007 cu imobile respective fiscalizate, că edificiile au reprezentat "un ajutor financiar al mamei sale și al apelantului reclamant - pârât", în speță fiind eficiente dispozițiile art.492 și art.493 Cod civil, că a existat o convenție între reclamant și soția sa predecedată - mama pârâtului în sensul că acesta să fie proprietatea apelantului pârât - reclamant, apelantul reclamant - pârât cunoștea cu certitudine situația juridică a construcțiilor, cea de-a doua casă era pentru fiul fostei soții, pe numele căruia a fost eliberată autorizația de construire și căruia mama acestuia vroia să-i facă un rost,sumele de bani date de defunctă în vederea edificării construcțiilor au format obiectul unor daruri manuale care s-au perfectat prin simplu fapt al prevederii în timp ce sumele de bani date de apelant, în măsura în care nu a existat animus donandi, îl pot îndreptăți pe acesta doar să reclame existența unui drept de creanță.
A mai precizat recurentul că, hotărârile recurate sunt lipsite de temei legal și date cu aplicarea greșită a legii, fiind aplicate greșit dispozițiile art. 751 și urm. Cod civil.
Considerentul încheierii de admitere în principiu, în sensul că cele două construcții cu destinație de locuință, edificate în perioada 1996 - 2005 și amplasate în comuna, sat, județul O, sunt edificate de către pârâtul, de vreme ce acesta are titlu de proprietate asupra terenului, este titularul certificatului de urbanism și al autorizației de construire și este înscris în registrul agricol cu casă de locuit, pătul și remize, apare ca fiind rezultatul unei rezoluții bizare a faptelor evidente și al unei aplicații alienate a textelor de lege incidente.
Din probele administrate în cauză, rezultă cu evidență că pârâtul, fiul autorului părților dintr-o căsătorie anterioară nu a avut vreo disponibilitate materială sau intelectuală pentru asemenea edificii, de valoarea a aproximativ 5 miliarde ROL, și că proprietatea asupra lor nu poate fi prezervată ca efect al unei donații scutită de raport ori ca făcând obiectul " unui ajutor material de la mama sa.
Conform actelor medicale existente la dosar și Deciziei nr. 293 din 20 februarie 2007 Tribunalului Olt - Secția civilă, pârâtul suferă de o retardare mentală severă, congenitală, incapabil să realizeze activități economice, fiind evident că acesta nu avea nici o resursă materială pentru a face vreo achiziție materială, de o valoare semnificativă, iar mama autoarei părților și bunica pârâtului, beneficiara a uneia dintre construcții, a declarat fără nicio rezervă, la interogatoriu, că cele două imobile sunt edificate pe cheltuiala reclamantului și a defunctei sale soții și tot acesta a cheltuit pentru dotarea lor cu bunuri necesare unei locațiuni confortabile.
A mai precizat recurentul că, au fost aplicate greșit dispozițiile art. 759, art.492, art.493 și art.847 Cod civil, prima instanță făcând confuzii impardonabile în ceea ce privește dobândirea de către pârâtul al celor două imobile ca efect al unor donații și în ce privește raportarea donațiilor respective.
Astfel, termenul de "dar" din textul art. 751 privește donațiile sub forma autentică, darurile manuale și cheltuielile enumerate la art. 759 Cod civil, iar un imobil nu poate face obiectul unui dar manual, astfel că imobilele în discuție ar fi fost adjudecate de către fiul autoarei părților - mama sa - numai ca efect al unor donații sub formă autentică.
Atât judecătorul fondului, cât și judecătorii apelului au făcut o confuzie de neînțeles, între raportul donațiilor - art. 751 și urm. Cod civil și reducțiunea libertăților excesive - art.847 și urm. Cod civil.
Ori, distincția este esențială întrucât raportul donațiilor intervine de drept, dacă nu se verifică vreun caz de scutire de raport și doar pentru reducțiunea liberalităților excesive este nevoie de o cerere formală.
Pe de altă parte, accesiunea imobiliară instituită de art. 492 și urm. Cod civil nu poate funcționa în raporturile de familie.
Acest mod de dobândire a proprietății, funcționează când între proprietarul terenului și edificatorul construcției sau al plantației, nu există nicio comunicație, ceea ce evident, nu se verifică în speță.
În cauză, câtă vreme titlul de proprietate asupra terenului nu aduce în discuție accesiunea imobiliară conform art.492 și urm. Cod civil, iar autorizația de construire și înregistrările fiscale sunt, în mod evident nesemnificative pentru calitatea de proprietar al titularului lor, era lesne de înțeles că recurentul, împreună cu soția defunctă, au dat curs unei anumite solidarități față de o persoană apropiată, asigurându-i o subzistență îndestulătoare.
Această disponibilitate, nu poate fi sancționată, așa cum au făcut-o prima instanță de apel, în sensul că, în caz de partaj succesoral, soțul supraviețuitor, nu poate beneficia de achiziția comunitară, din care, oricum, pârâtului - descendent al soțului defunct, are să culeagă 3/8.
Menținându-se încheierea de admitere în principiu atacată s-ar produce o adevărată expropriere a recurentului, acesta nemaiavând să profite cu ceva de singura și de o valoare considerabilă, achiziție imobiliară a fostei căsătorii.
Astfel, soțul supraviețuitor devine donator forțat în beneficiul copilului dinaintea căsătoriei al soției predecedate.
Recurentul prin apărător a depus la dosar copii de pe două acte de stare civilă.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Prin cererea cu care recurentul a investit inițial Judecătoria Târgoviște, acțiune formulată în contradictoriu cu, prin procurator, acesta a solicitat includerea în masa partajabilă și a cotei de din două construcții situate în comuna, jud. O și anume: una formată din 5 camere, parter plus etaj, cu dependințe edificată în perioada 1996 - 2005 și alta formată din 3 camere și dependințe, edificată în anul 2005 și asupra căreia se exercită un drept de abitație viageră de către -.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel, urmare a respingerii căii de atac promovată de către reclamant nu au reținut aceste imobile ca făcând parte din masa de împărțit, toate criticile recurentului vizând în fapt soluția dată acestui petit.
Din înscrisurile depuse la dosarul judecătoriei se reține că respectivele construcții se află amplasate pe un teren pentru care a fost constituit dreptul de proprietate pe numele intimatului, prin Titlul de proprietate nr. 7915/53 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor O la data de 26.04.2001.
Tot pe numele acestuia au fost eliberate certificatul de urbanism și autorizația de construire, iar pârâtul figurează cu bunurile în evidențele fiscale.
Într-o asemenea situație devin pe deplin aplicabile dispozițiile Codului civil privitoare la accesiunea imobiliară.
Acesta pornește de la ideea că lucrul principal este terenul și că prin accesiune proprietarul terenului devine și proprietar al construcției sau al plantației - superficies cedit.
Astfel, potrivit art. 492 Cod civil orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra.
Această prezumție își găsește pe deplin aplicabilitatea și în speța pendinte, de vreme ce așa cum s-a menționat în precedent atât în documentația necesară edificării, cât și ulterior în evidențele obligatorii bunul apare ca proprietatea intimatului.
Așa fiind în mod corect instanțele și-au fundamentat soluțiile pe dispozițiile Codului civil privitoare la accesiunea imobiliară, criticile recurentului sub acest aspect fiind nefondate.
sunt nefondate și criticile potrivit cu care accesiunea imobiliară instituită de art. 492 și urm. Cod civil nu poate funcționa în raporturile de familie, iar acest mod de dobândire a proprietății, funcționează când între proprietarul terenului și edificatorul construcției sau al plantației, nu există nicio comunicație, ceea ce evident, nu se verifică în speță.
În realitate dispozițiile legii civile reglementează pe de o parte, între cazurile de accesiune imobiliară artificială și situația construcției făcute de către proprietar pe terenul acestuia cu materialele altcuiva, iar de altă parte și dobândirea de proprietarul terenului a construcției edificată de acesta cu contribuția sa.
În ceea ce privește mijloacele materiale cu care au fost edificate construcțiile, din probatoriul administrat a rezultat că acestea au provenit de la mama intimatului, defuncta.
Din coroborarea acelorași probe se reține că intenția defunctei a fost aceea ce a asigura un viitor fiului ei care are probleme, cu alte cuvinte ca acesta să dobândească proprietatea imobilelor pentru care a contribuit financiar.
În ceea ce privește natura juridică a acestei operațiuni așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență, predarea unei sume de bani celui care construiește donatarului o locuință are caracterul unui dar manual pentru a cărui validitate nu este necesară forma autentică și nici înmânarea efectivă a sumei în mâinile donatarului.
Așadar, darurile manuale au avut ca obiect sumele de bani, iar nu construcțiile așa cum susține în mod eronat recurentul, instanțele făcând în mod legal aplicarea dispozițiilor Codului civil privind această categorie de donații, criticile vizând respectivele aspecte fiind nefondate.
Pe de altă parte susținerile recurentului în sensul că atât judecătorul fondului, cât și judecătorii apelului au făcut o confuzie de neînțeles, între raportul donațiilor - art. 751 și urm. Cod civil și reducțiunea libertăților excesive - art.847 și urm. Cod civil, ori, distincția este esențială întrucât raportul donațiilor intervine de drept, dacă nu se verifică vreun caz de scutire de raport și doar pentru reducțiunea liberalităților excesive este nevoie de o cerere formală nu au legătura cu speța dedusă judecății.
Astfel, nici un moment instanțele nu au făcut referire la respectivele instituții juridice în fundamentarea soluțiilor pe care le-au pronunțat, iar acestea nici nu sunt incidente în cauza pendinte, de vreme ce darurile manuale sunt scutite de raport.
Sub aspectul criticilor potrivit cu care menținându-se încheierea de admitere în principiu atacată s-ar produce o adevărată expropriere a recurentului, acesta nemaiavând să profite cu ceva de singura și de o valoare considerabilă, achiziție imobiliară a fostei căsătorii, soțul supraviețuitor devenind donator forțat în beneficiul copilului dinaintea căsătoriei al soției predecedate Curtea reține că, așa cum s-a arătat mai sus foștii soți nu au dobândit un drept de proprietate asupra construcțiilor situate în comuna, sat, jud.
Deci, nu se poate reține în masa bunurilor rămase de pe urma defunctei cota de din acestea, diferența de fiind bunul propriu al soțului supraviețuitor.
În măsura în care la rândul său recurentul ar fi contribuit financiar la edificare acesta nu dobândește un drept real, ci numai un drept de creanță, în limita contribuției, împrejurare reținută corect și de instanță de apel.
Așadar și aceste critici sunt nefondate.
Pentru toate motivele învederate, având în vedere textele de lege menționate, faptul că instanțele de fond au reținut corect principiile și normele incidente, precum și dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în T str. - de la.18.E.2.11 jud. D, împotriva Deciziei civile nr. 73 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă, în contradictoriu cu pârâții prin curator, domiciliat în com. sat jud. O și -, domiciliată în com. sat jud. O, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
--- - C - -
GREFIER,
a -
red.
6 ex./13.11.2009
nr- - Judecătoria Târgoviște
a- - Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă
-,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Marilena
