Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1872/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1872
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, - - nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 589 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, -. 6, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă avocat din Baroul Prahova, în substituire avocat titular din același barou, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea și a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata primelor de Paște și C, arătând că acest spor salarial a fost introdus în salariul de bază al fiecărui reclamant, așa cum rezultă din mențiunile făcute în carnetele de muncă.
Mai arată că în adresa nr.1451/13.03.2003 a SNP, transmisă tuturor sucursalelor din teritoriu, se menționează că printr-un act adițional la CCM, s-au modificat prevederile art.168 din CCM în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paște și C vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar prin adresa nr.1453/14.03.2003 s-a comunicat fondul de salarii explicându-se, totodată, și efectele modificărilor aduse prin actul adițional la CCM în sensul că 1.02.2003 este data când primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat la valoarea salariului de referință de 700 lei.
În fine, mai susține că această majorare a fost operată în carnetele de muncă ale salariaților și nu poate fi privită distinct sau scoasă din context întrucât, în caz contrar, ar fi trebuit să se vadă o majorare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că urmează să le solicite pe cale separată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru Paște 2005-2008 și C 2005-2008, precum și obligarea pârâtei la daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor ce-i reveneau societății pârâte.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze, conform contractului individual de muncă, și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând, potrivit art.168 alin.1 din acest contract, în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, în cuantum de un salariu de bază mediu, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
În drept, au fost invocate disp.art.166 din Codul muncii, art.168 alin.1 din CCM la nivel de societate pe anii 2005-2008.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, termenul de prescripție aplicabil fiind cel de 6 luni prevăzut de acest text de lege, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât primele au fost incluse în salariul de bază.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 589 din 10 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru Paște 2005 și C 2005 și a respins acțiunea pentru aceasta perioadă ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2006-2008 invocată de pârâtă și s-a admis acțiunea în parte, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului prima de Paște 2006-2007 și C 2006-2007, calculă la nivelul salariului mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.
Totodată, a fost respins capătul de cerere privind acordarea primei pentru anul 2008 ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se ca pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii următori.
De asemenea, s-a arătat că disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 si anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie electrică, termică, au dreptul, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie, pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acorda în cazul în care nu s-a convenit, în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
S-a mai reținut că în perioada 2005-2008 reclamantul nu a încasat drepturile salariale suplimentare, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului neexistând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Apărările pârâtei potrivit căreia reclamantul nu poate solicita aceste drepturi atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază nu au fost primite întrucât inexistența unor negocieri între patronat și sindicat nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că lipsa unor asemenea negocieri nu se datorează culpei reclamantului, ci, dimpotrivă, a pârâtei.
Așa fiind, în baza Contractului colectiv sus-menționat, art.176 din CCM la nivel de ramură și art.161 si urm. Codul muncii, instanța a admis acțiunea în parte în sensul celor sus-arătate, respingându-se cererea privind acordarea primei pe anul 2008 ca neîntemeiată.
Totodată, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paște și C 2005, respingând acțiunea pentru această perioadă ca prescrisă, iar pentru perioada 2006-2008 fost respinsă excepția prescripției.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică invocând disp.art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod nelegal instanța de fond a acordat primele de Paște și C pe anii 2006, 2007, cu încălcarea disp.art. 168 din CCM.
Se mai arată că primele de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat al societății începând cu anul 2003, astfel că recurenta a executat obligația asumată prin CCM, art. 168 din acest contract statuând că salariații beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Se învederează, în continuare, că în anul 2003, în urma negocierilor dintre și SA, s-a stabilit ca primele datorate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C să fie introduse în salariul de bază și să nu mai fie plătite separat, iar această măsură s-a concretizat în creșterea salariului de bază lunar, creșterea reprezentând cuantumul celor două prime anuale, urmând ca pe viitor să nu le mai primească distinct, ci încorporate în salariul de bază și reprezentate de mărirea acordată.
Susține recurenta că această concluzie logică rezultă din disp.art. 168 din CCM pe anul 2008, potrivit cărora începând cu anul 2003, prevederile art. 168 din CCM au devenit inaplicabile întrucât primele de Paște și C au fost introduse în salariul de bază prin majorarea acestuia, majorare menținută și pe parcursul anilor următori, precum și din nota Comisiei Paritare SA, potrivit căreia primele de Paște și C pentru perioada 2004-2007 au fost incluse în salariul de bază, fiind reprezentată de majorarea salarială survenită în anul 2003 și în plus, pentru perioada 2003-2007 au lipsit orice fel de negocieri între și SA cu privire la aceste prime, întrucât erau deja încorporate în salariul de bază, astfel că nu mai avea ce să se negocieze.
Se concluzionează că din moment ce primele au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, astfel cum rezultă expres din art.168 alin.2 al CCM pe 2003, prin majorarea salarială efectuată, iar această majorare a fost menținută și în anul 2007, rezultă că recurenta și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a sumelor datorate cu titlul de prime de Paște și
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul înlăturării obligației recurentei la plata primelor de Paște și C pe anii 2006-2007, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri noi în recurs.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Faptul că recurenta a inclus în salariul de bază brut al angajaților, în anul 2003, primele de Paște și C nu poate justifica respingerea cererii de acordare acestor prime pe anii 2006 și 2007, în sensul celor dispuse de prima instanță, câtă vreme nu s-a dovedit că această operațiune acoperă cuantumul primelor de Paște și C pe care intimatul- reclamant le-a solicitat în temeiul art. 168 alin.1 din CCM la nivel de societate încheiat pe anii respectivi, neprobându-se nici cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii primelor în salariul de bază.
Or, în conformitate cu disp.art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.
În plus, dacă lucrurile ar fi stat așa cum pretinde recurenta, în mod evident în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007 nu s-ar mai fi prevăzut, la art. 168 alin.1, acordarea separată a primelor de Paște și C către salariați, pentru fiecare din anii respectivi, ci s-ar fi menționat că aceste prime au fost incluse în salariul de bază al angajaților, ceea ce nu mai justifica stipularea în mod distinct a dreptului angajaților la primele respective.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004, s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevăzându-se însă dreptul salariaților la Prime de Paște și C pentru fiecare din anii 2005, 2006, 2007.
În raport de cele mai sus-arătate, nota Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de Paște și C pe anii 2006, 2007 prevăzute în mod expres de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii respectivi, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia.
Pentru aceleași motive, nici mențiunile din CCM la nivel de unitate pe anul 2008-an pentru care, în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantului de acordare a primelor de Paște și C -nu pot justifica respingerea cererii de acordare a Primelor de Paște și C pe anii anteriori 2006, 2007, prime expres prevăzute de art.168 alin.1 din CCM pe anii respectivi.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. nr. 589 din data de 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, -. 6, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
fiind în concediu fără plată
prezenta se semnează de prim-grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
4 ex./19.11.2009
/VS
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
