Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 203/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 203
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 1029 din 04 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliată în P, sat P, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata drepturilor bănești reprezentând sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 15 martie 2007 la zi.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a devenit salariata pârâtului conform deciziei nr. 47/15 martie 2007, în funcția de agent procedural și nu a primit acest drept întrucât a fost omisă din acțiunile formulate și introduse de ceilalți salariați, personalul auxiliar al acestui minister.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copia cărții de muncă, decizia de numire în funcție.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.1278/17 decembrie 2008 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, având în vedere disp.art.I din G nr. 75/2008.
Pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin sentința civilă nr.46/10.02.2009 a admis excepția de necompetență materială și a constatat că soluționarea cauzei aparține Tribunalului Buzău având în vedere disp.art.I din G nr. 75/2008 care au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională prin decizia nr. 104/20.01.2009.
-se un conflict negativ de competență între cele două instanțe, cauza a fost trimisă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.7780/28.09.2009 a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Buzău.
Pârâtul Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite nu a formulat întâmpinare.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1029 din data de 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei sporul de 50% reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 15 martie 2007 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost numită în funcția de agent procedural cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la Judecătoria P, conform deciziei nr. 47/16 martie 2007 emisă de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
A mai reținut instanța de fond că funcția de agent procedural face parte din funcțiile conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
personalului conex cu personalul auxiliar de specialitate rezultă din interpretarea dispoz.art.3,4, 60 și următoarele din Legea 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
De altfel, din adresa nr.24956/31.03.2009 a Ministerului Justiției, se recunoaște că funcțiile de aprod și agent procedural fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
A mai reținut instanța de fond că potrivit art.47 din Legea 50/1996 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a precizat că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispoz.art.47 din Legea 50/1996, s-a statuat că aceste dispoziții au rămas în vigoare și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Sub un prim aspect, recurenta a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fapt dovedit de decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, sens în care la momentul pronunțării hotărârii instanța trebuia să aibă în vigoare exclusiv decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale și să considere art.47 din Legea nr.50/1995 abrogat.
Sub un alt aspect, recurenta a învederat că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 prin care se prevedea acordarea acestui spor, sens în care a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare (respectiv după data de 12.11.2009) ca lipsit de interes.
Sub un ultim aspect, recurenta a precizat că odată cu intrarea în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar - Legea nr.8/2007- au fost abrogate dispozițiile Legii nr.50/1996 astfel încât, începând cu februarie 2007 sporul de 50 % nu mai subzistă, astfel că în mod greșit instanța a interpretat decizia nr.21/2008 și a acordat aceste drepturi.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea recursului.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, precum și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, potrivit următoarele considerente:
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 15%, Curtea reține că această critică este întemeiată în raport de dispozițiile noii legi de salarizare, respectiv Legea nr.330/2009 care prevăd acordarea acestui spor, însă cu luarea în considerare a faptului că de aceste dispoziții se beneficiază procentual de la date diferite, respectiv 12.11.2009 și 01.01.2010 conform art.4 din Anexa VI a legii nr.330/2009.
În raport de aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că drepturile salariale solicitate se vor acorda până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 cu precizările anterioare privind intrarea în vigoare în mod diferențiat.
Se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1029 din data de 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că dispune acordarea drepturilor salariale până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 4 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./03.03.2010
dosar fond- - Tribunalul Buzău
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
