Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 213/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.213
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1850 din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.7B,.5,.21, județ D și intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, -, sector 5 și Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin motivele de recurs, pârâții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrărilor dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază începând cu data de 21.04.2009, până în prezent și în continuare, sumele urmând a fi reactualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
S-a mai solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este grefier la Tribunalul Prahova, iar potrivit art.47din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar și acest spor a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea disp.art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
A mai susținut reclamanta că la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, condiții care există în aceeași formă și astăzi, invocându-se și decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Jutiție și care este obligatorie pentru instanțe, conforma art.329 Cod pr.civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege a salarizării personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr.8/2007, prin care s-a abrogat Legea nr.50/1996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Prin sentința civilă nr.1381/09.07.2009 s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Prahova, excepție ridicată din oficiu de către instanță, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Dâmbovița, reținându-se că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanta domiciliază în Municipiul Târgoviște, situație în care, în raport de disp.art.284 alin.2 din Codul muncii, la care s-a făcut referire, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dâmbovița, în circumscripția căruia reclamanta își are domiciliul.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a formulat întâmpinare, prin care invocat excepția lipsa calității sale procesuale pasive întrucât este un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, neavând raporturi de muncă cu aceasta.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1850 pronunțată la data de 22 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea împotriva celorlalți pârâți, respectiv Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților, ce au fost obligați să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 21.04.2009, la zi și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, s- dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este întemeiată, întrucât între reclamantă și acest minister nu există raporturi de muncă, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice neavând atribuții în salarizarea acesteia, considerente pentru care excepția a fost admisă și s-a respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta este grefier cu studii superioare la Tribunalul Prahova, iar conform deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 Cod pr.civilă, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Apărarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților potrivit căreia din luna februarie 2007, de când a intrat în vigoare noua lege a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr.8/2007, care a abrogat Legea nr.50/1996, personalului auxiliar nu i se mai cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, a fost înlăturată, arătându-se că la momentul pronunțării deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, erau în vigoare disp.OG nr.8/2007, acest act normativ fiind avut în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În raport de aceste considerente, acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința instanței de fond ca nelegală invocând disp.art. 304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă.
Printr-un prim motiv de recurs, se susține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite de lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea unor acte normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separațiilor puterilor în stat, iar prin deciziile nr.818/2008 și 1325/2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile OG nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, se învederează că pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca o depășire a puterii judecătorești, invocându-se decizia din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, reținându-se că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
O altă critică se referă la greșita aplicare a legii, arătându-se că în mod greșit prima instanță a admis cererea prin care se solicită acordarea sporului de 50 % pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu luna februarie 2007.
Astfel, se arată că prin decizia nr.21/10.03.2008, instanța supremă a admis recursul in interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Se mai învederează că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8/2007, iar la art. 30 din această ordonanță se prevede că la data intrării în vigoare a acesteia se abrogă Legea nr.50/1996 și recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar instanța supremă a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Așa fiind, se concluzionează că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007 pentru personalul auxiliar de specialitate întrucât dispozițiile Legii nr. 50/1996 au fost abrogate în întregime.
Totodată, s-a criticat sentința și în ceea ce privește admiterea capătului de cerere pentru viitor, având în vedere dispozițiile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, publicată în Monitorul Oficial nr.762/9.11.2009, respectiv ale art.47 și ale art.4 alin.1-4 din anexa nr.VI a acestui act normativ, la care s-a făcut trimitere și în raport de care s-a solicitat a se constata că acordarea drepturilor solicitate pentru viitor este neîntemeiată, impunându-se modificarea sentinței cu luarea în considerare a noilor dispoziții legale incidente în materia salarizării personalului din justiție.
S-a solicitat pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
În recursul său, pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa invocat motivele de modificare a sentinței prev.de art. 304 pct.7-9 Cod pr.civilă, susținând că soluția pronunțată de prima instanță este nelegală, neluându-se în considerare faptul că doar legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau al sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat, prin sentința atacată acordându-se drepturi care nu sunt prevăzute de lege, ceea ce constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și o încălcare a principiului separațiilor puterilor în stat.
Se mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra susținerii privind faptul că din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, fiind abrogate în totalitate dispozițiile Legii nr.50/1996.
O altă critică se referă la greșita actualizare a sumelor, fără a se avea în vedere disp.art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ce statuează că nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială, arătându-se totodată că în cuprinsul aceleiași legi, cheltuielile prevăzute în capitole și articole au o destinație precisă și limitată, iar conform art. 47 din același act normativ, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
Se învederează în continuare că recurenta este o instituție bugetară, iar fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, astfel că obligarea la reactualizarea sumelor cuvenite intimatei ar reprezenta stabilirea în sarcina acesteia a unei obligații imposibile, iar prima instanță nu a avut în vedere nici faptul că în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu există surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
De asemenea, s-a criticat soluția și cu privire la greșita dispunere a plății pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare, susținându-se că nu se poate dispune acordarea unui drept pe viitor, drept care nu s-a născut încă, astfel că reclamanta nu justifică un interes actual, drepturile solicitate nefiind certe, lichide și exigibile.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate în limitele și potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, este neîntemeiată critica prin care se susține că prin soluția pronunțată instanța ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Astfel, decizia nr.838 din 27.05.2009 a Curții Constituționale, invocată de recurentul Ministerul Justiției nu poate justifica admiterea recursului întrucât decizia respectivă-pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte -nu poate produce în mod evident niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art.329 Cod pr.civilă, așa cum s-a reținut chiar în motivarea deciziei respective, publicată în Monitorul Oficial nr.461/03.07.2009.
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, la data de 10.03.2008- la mai mult de un an de zile după intrarea în vigoare a OG nr.8/2007 invocată de recurenți -este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă și, raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea acestei decizii, nu se poate reține că prin soluția pronunțată instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege sau că ar fi aplicat greșit legea, prin aceea că a acordat sporul de 50 % din salariul de bază brut intimatei-reclamante începând cu 21.04.2009, pentru o perioadă ulterioară intrării în vigoare a OG nr.8/2007.
Neîntemeiată este și critica recurentei Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care se susține că în mod greșit prima instanță a dispus reactualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Aceasta, deoarece, așa cum s-a statuat în mod constant în practica și literatura juridică, actualizarea sumelor datorate cu rata inflației se impune întrucât creanța este pecuniară și în condițiile în care aceasta nu a fost achitată la scadență, reclamanta a fost în mod evident prejudiciată, actualizarea exprimând acoperirea prejudiciului prin erodarea creanței ca efect al inflației.
Dispozițiile legii privind finanțele publice nr. 500/2002 invocate de recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI în cuprinsul motivelor de recurs nu pot constitui, în aceste condiții, un argument suficient pentru respingerea cererii de reactualizare a sumelor datorate cu indicele de inflație în sensul celor dispuse de instanța de fond.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, instanța reține că această critică este parțial neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamantei la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert.
Pe de altă parte, prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 762 din 9 noiembrie 2009, ulterior pronunțării sentinței atacate, s-a reglementat un sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, prevăzându-se în art. 1 că începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a acestei legi, drepturile salariale ale personalului menționat sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.
Art. 47 din lege statuează că legea intră în vigoare la 1 ianuarie 2010, cu excepția dispozițiilor art. 49-52 și ale art. 4 alin. 1 din Anexa nr.VI, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea
În art. 4 alin.1 lit.a din Anexa nr. VI este reglementat și dreptul la sporul de risc și suprasolicitare al magistraților, într-un cuantum de 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară, dispoziții ce intră în vigoare la 3 zile de la publicarea legii, iar la art.4 alin.2 lit.a din Anexa VI se prevede, de la 01.01.2010, acordarea, printre altele, a unui adaos de 25 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază și care, începând cu data de 01.01.2010, va fi inclus în indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază.
Concluzionând, în limita celor ce preced, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Dâmbovița și Curtea de APEL PLOIEȘTI la plata sporului de 50% actualizat numai până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1850 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în Târgoviște, str.- -,.7B,.5,.21, județ D și intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, -, sector 5 și Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județ D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâții la plata sporului de 50% actualizat numai până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 9 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
/VS
5 ex./25. 02.2010
f--Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
