Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 214/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 214
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Școala de Arte și Meserii cu sediul în Râmnicu S,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.904 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar cu sediul în B, str. -, nr. 24, județ B și intimații-pârâți Școala de Arte și Meserii, Primarul comunei și Consiliul Local, toți cu sediul în comuna, județ B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în B-, județ B, Grup Școlar Agricol Râmnicu S, cu sediul în Râmnicu S, str.-, nr.2, județ B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în sat, comuna, județ B, Primarul comunei și Consiliul Local, toți cu sediul în comuna, județ B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în comuna, județ B, Școala cu clasele I-VIII lui, cu sediul în sat lui, comuna, județ B, Primarul comunei și Consiliul Local, toți cu sediul în comuna, județ B, Grădinița cu Program Prelungit nr. 6, cu sediul în B,-, județ B, Grădinița cu Program Prelungit nr.9, cu sediul în B,-, județ B, Centrul Financiar Grădinița cu Program Prelungit nr.9, cu sediul în B-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, iar intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII cu clasele I-VIII Baf ormulat o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărătorii, precum și pentru a-i fi comunicate motivele de recurs întrucât nu le-a primit anexate citației.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII cu clasele I-VIII B întrucât, din mențiunile de pe citație - fila 18 dosar, rezultă că i-au fost comunicate motivele de recurs împreună cu citația, care a fost semnată de secretara instituție. Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea a rămas în pronunțare și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar în numele și pentru membri săi nominalizați cu date de stare civilă, funcție și loc de muncă în tabelele anexate la filele 8-24 chemat în judecată pe pârâții Școala de Arte și Meserii, Primarul comunei, Consiliul Local, Școala cu Clasele I-VIII GE, Grup Școlar Agricol Rm. S, Școala de Arte și Meserii Rm. S, Școala cu clasele I-VIII, Primarul comunei, Consiliul Local, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII lui, Primarul comunei, Consiliul Local, Grădinița cu Program Prelungit NR. 6, Grădinița cu Program Prelungit NR. 9, Centrul Financiar Grădinița cu Program Prelungit nr. 9, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligați pârâții la aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008 începând cu data de 01.10.2008, precum și calculul și plata diferențelor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea acestei legi, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii 221/2008, pentru aprobarea OG 15/2008, începând cu data de 1.10.2008, până la data efectivă a plății, sume actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că temeiul de drept îl constituie art.1 lit.b din OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ, pentru anul 2008, potrivit căruia coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile didactice auxiliare sunt majorați cu 10% începând cu 1 ianuarie 2008, fata de nivelul din 31.12.2007.
Actul normativ mai prevede că în cursul anului 2008 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ, se majorează după cum urmează:pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:între 1 ianuarie-31 martie 2008 de 259,593 lei; între 1 aprilie - 30 septembrie 2008 de 275,168 lei;între 1 octombrie - 31 decembrie 2008 de 291,678 lei, respectiv o creștere cu un procent total de 6%.Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru aceasta perioada poate deveni 299,933 lei, în condițiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creșterea produsului intern brut, ținta de inflație, precum și nivelul productivității muncii.
Ordonanța respectivă a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constituind-o majorarea coeficientului de multiplicare de 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși Legea nr.221/2008 prevedea aceste creșteri salariale pentru personalul didactic și personalul didactic auxiliar, începând cu data de 1.10.2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi.
Prin acțiune reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 2 și 3 din nr.OUG 151/2008 pentru modificarea și completarea nr.OG 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, apreciind că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 4 și 5, art. 61 alin. 1, art. 102 alin. 1 și 2, art. 115 alin. 4 și 6, art. 141 din Constituția României.
Tribunalul Buzăua sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării acestei excepții iar în baza art.29 al.5 din Legea nr. 47/1992 a dispus suspendarea cauzei.
Prin Decizia nr. 842/2.06.2009 pronunțată de Curtea Constituțională a fost admisă excepția de neconstituționalitate constatându-se că dispozițiile art. I pct. 2 si 3 din nr.OUG151/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 904 pronunțată la data de 21 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată și a obligat pârâții să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant diferențele salariale neacordate, rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate efectiv și cele cuvenite conform Legii nr. 221/2008, începând cu data de 01.10.2008, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că potrivit prev. nr.OG 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 al. 1 lit. b și c stabilește o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigură o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31.12.2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei, pentru perioada 1.10.2008-31.12.2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31.12.2007.
Guvernul României, prin nr.OUG136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modificat unele prevederi ale nr.OG15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Tribunalul a mai reținut că prin Decizia nr.1221/12.11.2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional actul normativ cu motivarea că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unor masuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, încalcă art. 1 al. 4, art. 61 al. 1 și art. 115 al. 4 din Constituție.
Totodată, s-a stabilit ca o asemenea măsura este contrară dispozițiilor art. 115 al. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 al. 1 din legea fundamentală, astfel
încât Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 al.5, potrivit cărora în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
Ulterior, a fost emisă nr.OUG151/10.11.2008 prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea nr.OG15/2008, art.1 pct. 2 și 3 reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008.
Din nou Curtea Constituțională este sesizată și prin Decizia nr. 842/2.06.2009, constată neconstituționalitatea art.1 pct. 2 și 3 din nr.OUG 151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza nr.OUG 136/2008 iar prin Decizia nr. 989/30.06.2009(încă nepublicată) a constatat încă o data neconstituționalitatea dispozițiilor art.1 pct. 2 și 3 din OUG nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din nr.OUG 1/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Prima instanță a remarcat că atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din nr.OUG1/2009, cât și prin art.2 și 3 din nr.OUG 31/2009 și nr.OUG 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi declarate deja neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse nr.OG 15/2008 prin prev. art. I pct. 2 și 3 și din nr.OUG 151/2008 nu-și mai produc efectele, fiind suspendate de drept, potrivit prev.art. 31 al. 3 fraza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept, nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern nr.OG 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învățământ, aceasta sunt în vigoare în varianta dinaintea modificărilor, pe de o parte iar pe de alta parte, potrivit art.169 din codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit de lege constituie o încălcare a contractului individual de muncă intervenit între angajator și salariat, iar cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs.
Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului arată că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. În practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că noțiunea de bunuri, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, cuprinde atât bunurile actuale, cât și valori patrimoniale inclusiv, în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o speranță legitimă în exercitarea efectivă a dreptului său.
Salariații membri ai sindicatului reclamant, fiind beneficiarii prev. nr.OG 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, pot pretinde cel puțin o
speranță legitimă cu privire la realizarea drepturilor referitoare la creșterile lor salariale. Aceasta își găsește justificarea în desele modificări legislative, prin intervenția guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze
masurile legislative luate de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ.
Mai mult decât atât, în cauză nu s-a dovedit că ingerința în dreptul salariaților cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la Convenție. Astfel, privarea de un bun, se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică. Pentru ca o ingerință să fie legală trebuie pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte, să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al societății și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor persoanelor.
În cauză, prima instanță a constatat că însăși Curtea Constituțională a considerat că actele normative ale guvernului se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu majorat pentru personalul didactic și didactic auxiliar, încalcă legea și au scopul de a contracara unele masuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.
În privința prejudiciului care trebuie acoperit de pârâți, în practica CEDO s-a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse, astfel încât membri sindicatului reclamant sunt îndreptățiți la restituirea diferenței dintre drepturile salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit nr.OG 15/2008, așa cum a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008 și sumele efectiv primite.
Întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă, cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta Școala de Arte și Meserii Râmnicu Saf ormulat recurs(filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță nu a luat în considerare că toate cele 4 ordonanțe de urgență care au modificat OG nr.15/2008 în forma aprobată prin Legea nr.221/2008 au fost aprobate prin lege și promulgate de Președintele României, corectându-se astfel greșeala inițială a majorării excesive a salariilor unor categorii de personal bugetar, nesusținută de economia națională.
O altă critică privește greșita obligare la plata salariilor majorate începând cu 1 octombrie 2008, deși actul normativ care le prevede a avut o aplicare limitată în timp, numai până la 31 martie 2009, fiindcă începând cu data de 1 aprilie 2009 s-au aplicat nr.OUG 31/2009, iar din luna mai 2009, nr.OUG 41/2009 - acte normative care sunt în vigoare, n-au fost declarate neconstituționale și care își produc efectele juridice.
Ultima critică o constituie reluarea apărării formulate la instanța de fond potrivit cu care prevederile Legii nr. 221/2008 privind valoarea coeficientului de
multiplicare, au fost abrogate tacit, ceea ce impune admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare (filele 32-35) la care a anexat practică judiciară (filele 35-46) și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Curtea verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate dar și sub toate aspectele astfel cum impune art. 3041Cod pr. civilă constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
În mod legal și temeinic instanța de fond, analizând pretențiile reclamantului, care a acționat în numele și pentru membri săi, nominalizați cu date de stare civilă, ocupație și loc de muncă în anexele acțiunii (filele 8-24) a stabilit atât dreptul la plata diferențelor salariale rezultate între sumele efectiv încasate și cele cuvenite, potrivit Legii nr. 221/2008, cât și obligația corelativă acestui drept ce revine instituțiilor pârâte chemate în judecată.
Recurenta-pârâtă a criticat sentința tribunalului cu susținerea că nr.OG 15/2008 adoptată de executiv la 30 ianuarie 2008 și aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, a fost modificată ulterior prin 4 ordonanțe de urgență aprobate prin lege de Parlament și intrate în vigoare prin publicare, corectându-se astfel greșeala majorării excesive a salariilor personalului didactic.
Critica este neîntemeiată.
Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale pentru anul 2008 acordate personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial nr. 82/8 febr. 2008 fost aprobată prin Legea nr. 221/27 oct. 2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.730/28 oct.2008.
Ulterior acestei date, au fost emise succesiv alte ordonanțe de urgență (OUG nr. 136/2008, nr.OUG 151/2008, nr.OUG 1/2009) prin care drepturile salariale ale personalului din învățământ, așa cum au fost majorate prin Legea nr. 221/2008, au fost reduse, însă toate aceste acte normative cu caracter de urgență au fost declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1221/12 nov.2008, nr. 842/2 iunie 2009 și nr. 989/30 iunie 2009, așa încât modificarea esențială operată prin Legea nr. 221/2008 și constând în majorarea coeficientului 1,000 ce reprezintă valoarea de referință pentru creșterile ulterioare ale salariilor personalului din învățământ, consacră dreptul membrilor sindicatului reclamant de a revendica și obține diferențele salariale rezultate din calculul și plata acestor majorări.
și interpretând corect atât dispozițiile legale cât și deciziile instanței constituționale menționate mai sus, tribunalul a reținut că niciuna dintre modificările aduse nr.OG 15/2008 prin acte normative ulterioare declarate neconstituționale și suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 teza a II a din Legea nr.47/1992 nu își produc efectele, așa încât pârâții au obligația ca, în respectul legii, să calculeze și plătească personalului din învățământ-membri sindicatului reclamant drepturile salariale rezultate din diferența la care ar fi fost îndreptățiți prin actul normativ sus-citat și sumele efectiv încasate în care nu au fost incluse majorările salariale stabilite prin voința suverană a legislativului din România și care nu pot fi interpretate arbitrar și unilateral cu scopul de a le atenua sau anula efectul juridic.
Sub acest aspect, în mod legal și deplin justificat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prima instanță a aplicat cu prioritate dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenție, stabilind că actele normative emise în procedură de urgență de executiv constituie o ingerință nelegitimă și nejustificată obiectiv în dreptul salariaților la veniturile obținute din muncă stabilite prin politica legislativă în domeniul salarizării și nu respectă cerința proporționalității între imperativele interesului general și dreptul la respectarea bunurilor persoanelor.
O altă critică a recurentei-pârâte privește faptul că instanța de fond a ignorat nr.OUG 31/2009 și nr. 41/2009 acte normative emise în anul 2009 și asupra cărora Curtea Constituțională nu s-a pronunțat astfel că acestea își produc efectele juridice.
În realitate, conform art. 31 alin. 1 și 3 teza a II a din Legea nr. 47/1992 decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie iar dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Cum modificările aduse nr.OG 15/2008 nu-și produc efectele, fiind declarate neconstituționale și suspendate de drept fiindcă executivul sau legislativul nu le-au compatibilizat cu dispozițiile legii fundamentale, niciuna din modificările ulterioare, edictate în aceeași procedură, deja constatată a fi neconstituțională, și operate asupra unor prevederi legale suspendate în puterea legii, nu au efecte juridice.
O ultimă critică vizează neobservarea de către instanța de fond a abrogării tacite a Legii nr. 221/2008.
În conformitate cu art. 60 alin. 1 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate iar în cazuri deosebite, în care la elaborarea si adoptarea unei reglementari nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.
Aceste norme de tehnică legislativă interzic ca dispozițiile legale stabilite printr-o lege să fie abrogate expres sau implicit prin cele dintr-o ordonanță, act normativ de nivel inferior, pe de o parte, iar pe de alta, adoptat în procedura de urgență, considerată un viciu de constituționalitate extrinsec care lovește actul normativ în ansamblu său, conform Deciziei nr. 1221/2008 și Deciziei nr. 842/2009 ale Curții Constituționale (filele 30-36 dosar fond).
În realitate, legiuitorul a abrogat expres Legea nr. 221/2008 de aprobare a nr.OG 15/2008 prin art.48 pct.16 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ceea ce semnifică în mod incontestabil că acest act normativ a fost în vigoare până la data de 1 ianuarie 2010.
Drept urmare, cum niciuna dintre criticile aduse sentinței nu este justificată, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurenta-pârâtă, în temeiul art.312 Cod pr. civilă și va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Școala de Arte și Meserii cu sediul în Râmnicu S,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.904 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar cu sediul în B, str. -, nr. 24, județ B și intimații-pârâți Școala de Arte și Meserii, Primarul comunei și Consiliul Local, toți cu sediul în comuna, județ B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în B-, județ B, Grup Școlar Agricol Râmnicu S, cu sediul în Râmnicu S, str.-, nr.2, județ B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în sat, comuna, județ B, Primarul comunei și Consiliul Local, toți cu sediul în comuna, județ B, Școala cu clasele I-VIII, cu sediul în comuna, județ B, Școala cu clasele I-VIII lui, cu sediul în sat lui, comuna, județ B, Primarul comunei și Consiliul Local, toți cu sediul în comuna, județ B, Grădinița cu Program Prelungit nr. 6, cu sediul în B,-, județ B, Grădinița cu Program Prelungit nr.9, cu sediul în B,-, județ B, Centrul Financiar Grădinița cu Program Prelungit nr.9, cu sediul în B-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 9 februarie 2010, în ședință publică.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Fiind în concediu medical
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
19 ex./ 8.03.2010
Trib.B-nr-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Simona Petruța Buzoianu
