Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 273

Ședința publică de la 27 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu

JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea

JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de

- împotriva sentinței civile nr. 1269 din 23 X 2008 Tribunalului Vaslui, intimat fiind .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimat.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.

Avocat depune împuternicire avocațială pentru recurentă, copie de pe contractul individual de muncă al intimatului și un set de înscrisuri în susținerea motivelor de recurs, duplicatul fiind înmânat apărătorului intimatului. Mai depune recipisa de consemnare nr. -/1 din 26 03 2009 în valoare de 500 RON emisă de CEC Bank unitatea H reprezentând dovada plății cauțiunii în cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.

Avocat depune împuternicire avocațială pentru intimat precizând că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile pe care le-a primit la acest termen.

Instanța acordă cuvântul în recurs și pe cererea de suspendare a executării hotărârii recurate.

Avocat precizează că nu mai insistă în cererea de suspendare a hotărârii recurate și solicită restituirea cauțiunii. În ce privește cererea de recurs solicită, în baza probelor administrate, casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare. Procedura de citare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.87 cod procedură civilă, societatea nu a avut cunoștință de dosar. Societatea se află în plin proces de reorganizare iar în acest context au apărut divergențe și o perturbare a activității. Sentința este nelegală întemeindu-se pe o interpretare exacerbată a dispozițiilor art.225 Cpc și a art.287 din Codul Muncii. Precizează că drepturile salariale ale reclamantului au fost achitate integral. Plata nu se făcea la societate ci în baza unei dispoziții de încasare pe care era menționat salariul. S-ar imune o verificare în ce măsură societatea și -a achitat contribuțiile către stat. În consecință solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Avocat pentru intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Din dovada de citare existentă la dosar reiese că aceasta a fost primită de inspectorul de personal. Sediul social al societăți este afișat și pe site-ul internet, la adresa aceea. Consideră că judecata s-a făcut cu legala citare. Pe fond, consideră că reclamantul a făcut dovada raporturilor sale de muncă cu unitatea. Unitatea avea sarcina de a face dovada îndeplinirii obligației sale de plată a salariilor. Dispozițiile de plată de care se face vorbire reprezintă contravaloarea restanțelor salariale. Din fișa de calcul reiese că societatea ar datora reclamantului suma de 260 mil.lei. A însumat acele sume și a rezultat că s-a acordat suma de 96 mil. lei. deci societatea mai datorează diferența către reclamant. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 00023 din 19 02 2009 pe care o depune la dosar.

În replică, avocat precizează că art.87 pct.2 Cp referă faptul că citarea persoanei juridice se face la sediu, prin reprezentanți. La primirea hotărârii, administratorul a reacționat.

Instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă 1269 din 23.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu - - H, care a fost obligată să achite reclamantului drepturile salariale restante pentru perioada 24 septembrie 2005 - iulie 2008, indemnizațiile de concediu de odihnă precum și contribuțiile și impozitele aferente perioadei lucrate cu dobânda legală calculată la data scadenței lunare a fiecărui venit salarial neachitat și până la plata efectivă.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că susținerile reclamantului potrivit cărora prin modul de retribuire practicat de unitatea pârâtă a fost frustrat sistematic de plata drepturilor salariale cuvenite, nu au fost contestate de pârâtă, atitudinea de pasivitate a acesteia fiind interpretată de instanță conform dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă.

Totodată instanța, în lipsa contractului de muncă, a statelor de plată, a pontajului și a dovezilor privind sumele achitate efectiv reclamantului, dar și în lipsa unei expertize contabile, nu a fost în măsură să calculeze sumele certe datorate de pârâtă.

Instanța a mai constatat că parte din pretențiile reclamantului sunt prescrise, astfel încât a obligat pârâta doar la plata diferențelor salariale cuvenite reclamantului începând cu 24 septembrie 2005 - iulie 2008.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta - - H criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Motivează recurenta că sub aspect formal soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură în ceea ce privește citarea sa, în condițiile în care persoana care a aplicat ștampila pe dovada de citare nu a fost abilitată să primească corespondență, astfel încât conducerea societății nu a fost încunoștințată despre existența procesului pe rolul Tribunalului Vaslui, neputând să-și facă apărările ce se impuneau.

Mai susține recurenta că sentința primei instanțe este nelegală întrucât s-a întemeiat pe o interpretare exacerbată a dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă și a art.287 Codul Muncii. Că în lipsa unor dovezi certe din care să rezulte situația prezentată de reclamant instanța de fond nu putea să admită acțiunea acestuia.

Față de această situație recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În recurs, pârâta a depus o serie de înscrisuri reprezentând copii ale unor dispoziții de plată în număr de 10, din perioada 2006-2008, un număr de 31 de fișe ale șoferului din perioada decembrie 2005 - iunie 2008 și copia contractului individual de muncă nr.11708 din 2.04.2001.

Prin întâmpinarea depusă reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Articolul 87 alin.2 prevede că "persoanele juridice de drept privat vor fi citate prin reprezentantul lor la sediul principal sau la cel al sucursalei ori după caz al reprezentanței".

Curtea constată, verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtei recurente că dispozițiile de mai sus au fost respectate, astfel încât susținerile recurentei privind nelegala sa citare sunt nefondate.

Se reține în acest sens că la fila 11 dosar fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtei, dovadă ce poartă nu numai ștampila unității dar și numele și semnătura împreună cu seria și numărul buletinului de identitate, precum și calitatea în care acesta a semnat.

Așa fiind Curtea va respinge această critică ca neîntemeiată.

Tot ca nefondate vor fi respinse și apărările recurentei privind interpretarea exacerbată a prevederilor art.225 Cod procedură civilă și respectiv art.287 Codul Muncii.

Curtea reține în acest sens că hotărârea primei instanțe a fost dată cu respectarea dispozițiilor procedurale, aplicarea și interpretarea art.225 Cod procedură civilă, potrivit căruia "instanța poate socoti refuzul pârâtei de a se prezenta la interogatoriu sau de a se înfățișa, ca o mărturisire deplină sau ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice", fiind corectă și legală.

Curtea constată totodată că și dispozițiile art.287 Codul Muncii au fost interpretate în mod legal.

Potrivit acestor dispoziții "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare". Or, în situația în care pârâta recurentă nici măcar nu a depus la dosar o întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de pretențiile reclamantului, și cu atât mai puțin nu a depus nici un fel de înscrisuri și nici nu a solicitat nici un fel de probatorii, se reține că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.225 Cod procedură civilă și art.287 Codul Muncii, sancționând astfel pasivitatea pârâtei.

Dar, mai mult decât atât, Curtea constată că nici măcar în faza de recurs pârâta recurentă nu a înțeles să își probeze temeinic îndeplinirea obligațiilor financiare ce îi reveneau în calitate de angajator.

Astfel deși pârâta a depus în recurs copia contractului individual de muncă al reclamantului și fișele privind activitatea desfășurată de acesta, la dosar nu au fost depuse însă niciun fel de state de plată privind drepturile bănești cuvenite și achitate salariatului reclamant.

Articolul 163 Codul Muncii prevede expres că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

Recurenta nu s-a conformat însă nici acestor dispoziții, la dosar nefiind depus niciun stat de plată.

Copiile dispozițiilor de plată depuse de recurentă la dosar nu pot fi considerate ca dovedind plata efectivă și integrală a salariilor cuvenite reclamantului și încasate de acesta, întrucât pe de o parte nu indică cu ce titlu au fost achitate respectivele sume și nici dacă ele reprezintă în totalitate drepturile cuvenite acestuia.

Așa fiind, pentru toate cele ce preced, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul pârâtei - - H, menținând ca legală și temeinică sentința civilă 1269/23.2008 a Tribunalului Vaslui.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta - - H împotriva sentinței civile nr.1269/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.

Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.

Dispune restituirea către recurenta - - Hac auțiunii în cuantum de 500 lei consemnată cu recipisa nr.-/1 din data de 26.03.2009 la CEC Bank H (chitanța nr.-/1/26.03.2009).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 27.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Vaslui:

-

-

29.IV.2009.-

2 ex.-

Președinte:Daniela Pruteanu
Judecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Iasi