Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 271
Ședința publică de la 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul declarat de - "" SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 1523 din 4 XII 2008 Tribunalului Vaslui, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă, lipsă intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Avocat precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - SA, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1369/99/24.03.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta "", solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite, reactualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, reprezentând suplimentări de Paști și de C pentru perioada aprilie 2005 - decembrie 2007. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt sau au fost salariații pârâtei, iar potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Deși în anul 2003 pârâta a procedat la plata acestor suplimentări prin introducerea lor în salariul de bază, susțin reclamanții că începând cu anul 2004 nu li s-au mai acordat aceste drepturi bănești. Reclamanții mai susțin că salariile de bază medii brute pe sunt cele recunoscute de pârâtă prin adresele nr. 3084/28.11.2007 și nr. 2919/12.11.2007, iar suplimentarea pentru sărbătoarea de C 2007 este aceeași cu cea pentru sărbătoarea de Paști din anul 2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, extras din carnetele de muncă, cărțile de identitate, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2005, o notă explicativă a pârâtei, adresele nr. 3084/28.11.2007 și nr. 2919/12.11.2007.
Pârâta "" - Membru Grup a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că începând cu anul 2003 s-a convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale de Paști și de C menționate în cuprinsul contractului colectiv de muncă, art. 168 alin. 1, să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2. În timp ce în anul 2004 textul art. 168 alin. 2 fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, cu ocazia negocierilor colective din anul 2005 părțile au modificat acest text, pentru a exprima într-o manieră mai clară intențiile părților în privința conținutului său, în sensul că includerea drepturilor salariale mai sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată doar pentru anul 2003, ci a fost o operațiune care a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori. Intervenind asupra conținutului alin. 2 al art. 168 în sensul clarificării conținutului său în anul 2005, deci cu mult înainte de apariția prezentului litigiu și a oricărui litigiu legat de drepturile salariale pe care reclamantul susține că art. 168 le-ar prevedea, părțile CCM au sperat că înlătură orice fel de discuții în această privință. De altfel, cele două aliniate au fost interpretate și aplicate în practică de către părțile CCM în acest sens, timp de mai bine de trei ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea lor. Mai susține pârâta că față de exprimarea oarecum defectuoasă a alin. 1 și 2 ale art. 168 din CCM în versiunile din anii 2003 și 2004, au apărut unele litigii prin care unii salariați au încercat să speculeze inadvertențele menționate în formulare, în ciuda faptului că partenerii de dialog social știau foarte bine care au fost drepturile salariale negociate. În acest context, cele două părți la CCM au urmat procedura prevăzută și s-au întrunit în cadrul comisiei paritare ce funcționează în baza art. 9 din CCM și a anexei 2 la CCM. Această comisie paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, comisia menționând expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003. Mai susține pârâta că atât decizia obligatorie a Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007, cât și interpretarea art. 168 din CCM, confirmă faptul că salariații nu sunt îndreptățiți să primească drepturi salariale suplimentare de Paști și
Tot prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat și excepția prematurității introducerii acțiunii. În motivarea acestei excepții, pârâta a susținut că, acceptând că reclamantul ar fi fost îndreptățit să beneficieze de drepturile salariale suplimentare, dreptul său la acțiune nu s-a născut întrucât art. 168 alin. 1 teza finală menționează că drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivelul, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente. Or, atât timp cât aceste negocieri nu au avut loc, nu se poate vorbi despre un drept al reclamantului de a solicita astfel de drepturi.
Prin sentința civilă nr.622/23.04.2008 Tribunalul Iașia respins excepțiile prematurității introducerii acțiunii și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanții:, pârâta fiind obligată să achite fiecărui reclamant câte sumă de 6504 lei, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentări de Paști și C aferente perioadei aprilie 2005 - decembrie 2007.
Prin aceeași hotărâre, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 2824 lei, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentări de Paști și C aferente perioadei aprilie 2005 - mai 2006 și reclamantei suma de 595 lei, cheltuieli de judecată.
S-a declinat în favoarea Tribunalului Vaslui competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul.
Pe rolul Tribunalului Vaslui acțiunea formulată de reclamantul a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința sentința civilă nr.1523 /04.12.2009 Tribunalul Vasluia respins excepțiile prematurității introducerii acțiunii și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul, pârâta fiind obligată să achite acestuia drepturile salariale reprezentând suplimentări de Paști aferente anului 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că potrivit disp. art. 168 alin. 2 din contractul colective de muncă la nivelul "" pe anii 2003 și 2004, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. Același articol a fost menținut și în contractele colective de muncă corespunzătoare anilor 2005, 2006 și 2007. Din modul de redactare a art.168 rezultă că s-a intenționat a fi acordate primele de paști și de crăciun separat de salariul de bază, în perioada 2004-2007, adică și în anul 2005.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Or, în speță, se reține de către instanță că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamanți a suplimentărilor de Paști și De asemenea, pârâta nu a făcut nici dovada faptului că aceste suplimentări de Paști și de C le-ar fi introdus în drepturile salariale lunare ale reclamanților în perioada aprilie 2005 - decembrie 2007.
În ceea ce privește nota comisiei paritare reține instanța că aceasta nu constituie o interpretare a unor clauze contractuale neclare, prin consens, ci, în fapt, reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă, modificare nelegală raportat la dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 al.1 din Legea 130/1996.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "" - membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se susține, în primul rând, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece suplimentările salariale prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor Codului muncii ori ale Contractului Colectiv de Muncă, ci sunt drepturi fără caracter periodic izvorâte din Contractul Colectiv de Muncă, care tind, în esență, spre rezolvarea unor aspecte de ordin social și care se acordă în mod nediferențiat de vreunul din criteriile avute în vedere pentru componentele salariului.
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de Contractul Colectiv de Muncă, urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de art.283 alin.1 lit. e Codul muncii, respectiv 6 luni de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractul Colectiv de Muncă. Evoluția în timp a dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Dacă părțile ar fi considerat că alin.2 al art.168 se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut nici un sens să-i mai aducă modificări în anul 2005, prin act adițional, când părțile au realizat necesitatea clarificării textului, întrucât el urma să fie în continuare util, fiind aplicabil și ulterior anului 2003.
Între cele două versiuni ale textului, sunt două deosebiri esențiale.
Astfel, textul din 2003 folosește prepoziția "pentru" și forma de viitor a verbului, "vor fi introduse", în timp ce versiunea din 2005 folosește prepoziția "în" și timpul perfect compus al verbului, "au fost introduse", fiind evident că s-a dorit să se scoată în evidență faptul că, în anul 2003, avut loc introducerea respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariul de bază.
Prin urmare, începând cu anul 2004, nu a avut loc operațiunea inversă introducerii lor în salariul de bază, în acest sens fiind și concluzia comisiei paritare, potrivit căreia, intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților iar negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data introducerii primelor în salariu.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea introductivă, reclamantul-intimat a solicitat plata suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C prin Contractul Colectiv de Muncă.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2006, salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Ca atare, instanța de fond a aplicat corect prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, atunci când a stabilit că cererea putea fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste suplimentări erau datorate) și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta-recurentă.
Pe fond, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză și clauzele Contractului Colectiv de Muncă încheiat între părți.
Astfel, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în vigoare în anul 2003 și 2004 prevedea la art.168 alin.2 că "pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (actul adițional din 25.02.2003).
Începând cu anul 2005, art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă a fost modificat în sensul că: "În anul 2003 suplimentările de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin Nota nr.22/31.08.2007 (înregistrată sub nr.5140/31.08.2007), Comisia Paritară a procedat la interpretarea art.168 alin.1 și 2, după cum urmează: "Începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
Începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu".
Interpretarea Comisiei Paritare este o interpretare prin consens, obligatorie pentru părți, în conformitate cu prevederile art.9 și 10 din Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel, potrivit art.9 din Contractul Colectiv de Muncă, interpretarea clauzelor din contract se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului. Potrivit art.10 din Contractul Colectiv de Muncă, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile convin constituirea unei comisii paritare., organizarea și funcționarea acestei comisii sunt stipulate în Anexa 2 la Contractul Colectiv de Muncă.
Ca urmare, având în vedere că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă nu au avut divergențe în ceea ce privește interpretarea art.168, nici nu mai era necesară o interpretare judiciară a acestei clauze contractuale.
Conform interpretării prin consens, cât și interpretării gramaticale a textelor în discuție, rezultă că, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1 din CCM au fost incluse în salariul de bază al salariaților (inclusiv al reclamantului-intimat), devenind astfel parte a salariului de bază, nemaifiind calculate și acordate în mod distinct.
În consecință, reclamantul-intimat a beneficiat până la data desfacerii contractului individual de muncă de aceste suplimentări salariale, nu în mod distinct, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ci lunar, prin includerea lor în salariul de bază din anul 2003.
Raportat tuturor considerentelor expuse, constatând că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art.236 alin.4 Codul muncii și ale contractului colectiv de muncă (ce reprezintă legea părților), precum și că a făcut o apreciere greșită a probelor aflate la dosar, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de intimata - membru Grup împotriva sentinței civile nr. 1523 din 4.XII.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - membru Grup.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,27.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red./ Tehnored.:
22.04.2009 - 2 ex.
Jud. fond: - Tribunalul Vaslui: -
-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
