Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 380/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.6379/2009
SECȚIA A VII A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
Decizia Civil Nr.380/
Ședința public din data de 26 ianuarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de ctre recurenta-reclamant, împotriva sentinței civile nr.4881 din data de 04.06.2009, pronunțat de ctre Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr.32622/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât Spitalul Universitar de Urgenț - având ca obiect "drepturi bnești".
La apelul nominal fcut în ședinț public au rspuns: recurenta-reclamant prin aprtorul su ales d-nul avocat, cu împuternicire avocațial de reprezentare atașat la fila 8 dosar recurs, emis în baza contractului de asistenț juridic nr.- din 23.09.2009 și intimatul-reclamant Spitalul Universitar de Urgenț prin aprtorul su ales d-na avocat cu împuternicire avocațial de reprezentare juridic atașat la fila 17 dosar recurs emis în baza contractului de asistenț juridic nr.- din 15.01.2010.
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz Curții faptul c la dosar s-a depus prin serviciul "registratur" al secției la data de 25.01.2010 de ctre intimatul-pârât Spitalul Universitar de Urgenț întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauz de ctre recurenta-reclamant, în dublu exemplar.
Curtea, în ședinț public, procedeaz la comunicarea întâmpinrii formulate în cauz de ctre intimatul-reclamant Spitalul Universitar de Urgenț ctre recurenta-reclamant, prin avocat.
Intimatul-reclamant Spitalul Universitar de Urgenț prin avocat, având cuvântul, arat c înțelege în aceast faz procesual s solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, în sprijinul întâmpinrii formulate în cauz, respectiv o hotrâre judectoreasc prin care s-a respins definitiv și irevocabil cererea aceleiași contestatoare de promovare din treapta a II a în treapta I de salarizare.
Mai arat c, litigiul dedus judecții, decurge ca urmare a cererii formulate de ctre recurenta de azi prin care a solicitat promovarea din treapta a III a în treapta a II a, de salarizare, ulterior promovând o acțiune, soluționat definitiv și irevocabil prin respingere.
Așa fiind, depune la dosar înscrisurile la care a fcut referire, cu precizarea c acestea au fost comunicate și recurentei-reclamante, prin avocat.
Recurenta-reclamant, prin avocat, întrebat fiind, arat c nu înțelege s solicite acordarea unui nou termen de judecat pentru a lua cunoștinț de conținutul întâmpinrii, respectiv a înscrisurilor solicitate ca probe în recurs de partea intimat, comunicate la termenul de azi.
Curtea, dup deliberare, în baza dispozițiilor art.305 Cod proc. civ. încuviințeaz pentru intimatul-pârât proba cu înscrisuri, așa cum a fost formulat, urmând ca acestea s fie cenzurate în funcție de relevanța și utilitatea lor în cauz.
Prțile prezente întrebate fiind, arat c nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul prților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauz.
Recurenta-reclamant, prin avocat, având cuvântul, arat c înțelege s critice hotrârea pronunțat de ctre instanța de fond doar pe aspectul acordrii daunelor morale.
Astfel, solicit admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, pentru considerentele artate în cuprinsul motivelor de recurs, schimbarea în parte a hotrârii judectorești pronunțate de ctre instanța de fond, pe fond, admiterea captului de cerere privind obligarea intimatului la plata daunelor morale, întrucât din probatoriul administrat în cauz rezult fr putinț de tgad dovada prejudicierii sale morale.
Cu cheltuieli de judecat conform dovezilor existente la dosar.
Intimatul-pârât Spitalul Universitar de Urgenț, prin avocat, având cuvântul, solicit respingerea recursului declarat de ctre recurenta-reclamant, cu consecința menținerii hotrârii judectorești recurate, a fiind temeinic și legal, întrucât în cauz partea intimat a fcut dovada bunei credințe prin aceea c nu a atacat hotrârea instanței de fond, ba mai mult, aceasta a fost pus în executare, procedând în acest sens la acordarea drepturilor salariale.
Solicit totodat, a se avea în vedere doctrina și practica judiciar în materia litigiilor de munc în ceea ce privește daunele morale, și în acest sens, Decizia Nr.40 din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cu care, daunele morale pot fi acordate numai în situația în care acestea sunt prevzute în contractul colectiv de munc, sau contractul individual de munc,
Mai mult decât atât, intimatul-pârât prin avocat, opineaz în sensul c, recurenta-reclamant prejudicierea recurentei-reclamante nu este una real, intimatul nefcând altceva decât a aplica legea specific domeniului bugetar.
Curtea declar închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VII-a Civil și pentru cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale la data de 10.11.2009, recurenta a criticat sentința civil nr.4881/04.06.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr.32622/3/LM/2008, sub aspectul respingerii captului de cerere privind obligarea intimatului la plata de daune morale.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a artat, în esenț, c analiza instanței de fond este sumar și nu reflect realitatea împrejurrilor în care și-a desfșurat activitatea ulterior momentului sesizrii instanței de judecat.
În toat aceast perioad recurenta susține c a fost supus unei presiuni psihice constante, fiind în repetate rânduri convocat în fața Comisiei de disciplin, transferat în cadrul Serviciului Administrativ unde, în calitate de economist, avea ca atribuții citirea contoarelor de ap și verificarea colectrii gunoiului de pe secțiile spitalului, privat de plata integral a salariului, fiindu-i pltit suma de 700 Ron în loc de 944 Ron, acuzat de sustragere de documente ale spitalului, împiedicat prin diverse metode (lipsa fișei postului, încredințarea spre rezolvare a unor lucrri sub pregtirea sa de economist treapta a II-a, deconectat de la internet pe calculatorul cu care lucreaz) s își desfșoare în bune condiții activitatea profesional.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.3041Cod pr.civil, art.80 din Legea nr.168/1999, art.269 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Intimatul Spitalul Universitar de Urgenț Baf ormulat întâmpinare prin care a artat c solicitarea recurentei de acordare a daunelor morale apare ca inadmisibil în lumina deciziei nr.XL/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Intimatul a mai susținut c în speț nu exist o lezare propriu-zis a unor valori personale, ci se urmrește șicanarea cu rea credinț a angajatorului.
Intimatul a mai susținut c netemeinicia deciziei prin care a fost obligat s o promoveze pe recurent din funcția de economist III în cea de economist II a fost dovedit prin respingerea unei acțiuni similare având ca obiect promovarea din funcția de economist II în cea de economist I, iar buna sa credinț este probat de împrejurarea conform creia a înțeles s pun în executare hotrârea instanței de fond, stabilirea efectiv a salariului cuvenit pentru funcția de economist treapta II presupunând participarea recurentei la concursul de evaluare a competențelor profesionale.
Analizând recursul formulat prin prisma dispozițiilor art.3041Cod pr.civil, Curtea reține urmtoarele:
Prin sentința civil nr.4881/04.06.2009, Tribunalul Bucure știa respins captul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale, onsiderând c salariatul nemulțumit de modul în care s-a fcut executarea sau plata unor drepturi nu poate solicita pe calea unei acțiuni separate obligarea pârâtei debitoare la plata unor daune morale sau a altor despgubiri pentru neexecutarea parțial a hotrârii sau pentru executarea cu întârziere, întrucât legea nu pune la dispoziția reclamantului o acțiune care s aib ca obiect obligarea debitorului dintr-un titlu executoriu reprezentat de o hotrâre judectoreasc la plata unor daune morale pentru neexecutarea prestației la care a fost obligat prin acel titlu, ci, legea pune la dispoziția persoanei care deține un titlu executoriu garanțiile procesuale specifice fazei executrii silite, conținute în dispozițiile din Cartea V "despre executarea silit", astfel încât reclamanta are la îndemân posibilitatea de a solicita executarea silit a titlului su, potrivit art. 3711Cod procedur civil, executare silit ce are loc pân la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalitților sau altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
În plus, pentru aducerea la îndeplinire a unor obligații de "a face" cuprinse în titlurile executorii, creditorul unor astfel de obligații are la îndemân procedura executrii silite a obligațiilor de a face care nu pot fi îndeplinite prin alt persoan decât debitorul, pus la dispoziția sa de prevederile art.5801din Codul d e procedur civil și s obțin constrângerea debitorului obligației la executarea obligației prevzut în titlul executoriu iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese, neputându-se solicita daune morale pentru neexecutare.
O asemenea cerere se adreseaz îns instanței de executare, respectiv judectoriei în circumscripția creia se face executarea (art.373 alin 1 din Codul d e procedur civil), care se pronunț prin încheiere irevocabil dat cu citarea prților, neputându-se solicita pe calea unei acțiuni separate pronunțarea unei hotrâri care s aib ca obiect și finalitate obligarea debitoarei la plata unor daune morale pentru neîndeplinirea unor obligații de a face prevzute într-un alt titlu executoriu,
În acest context, niciuna din aceste garanții nu prevd posibilitatea creditorului de a provoca o nou judecat pe fond și de a obține un nou titlu executoriu împotriva debitorului constând în acordarea unor daune morale suplimentare și care nu au fost avute în vedere de instanța a crei hotrâre se execut, aceste garanții referindu-se la dreptul creditorului de a solicita și obține aducerea la îndeplinire pe calea executrii silite a obligațiilor stabilite prin hotrârile judectorești, la controlul actelor de executare, la lmurirea titlurilor ce se execut sub aspectul întinderii, al înțelesului și al aplicrii, la posibilitatea solicitrii și aplicrii unor sancțiuni civile (amenzi) sau a obținerii debitorului la plata unor daune-interes, etc, astfel încât Tribunalul nu putea analiza nici msura în care reclamanta a suferit un prejudiciu moral, personal nepatrimonial sau chiar un prejudiciu material din modul de executare al hotrârii judectorești în discuție.
În privința daunelor morale raportate la prejudiciul moral suferit de recurenta-reclamant în legtur cu emiterea fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale aferent anului 2007 și a deciziei contestate nr.840/04.08.2008, Tribunalul a reținut c acordarea unor daune morale în cazul dat este condiționat de producerea unui minimum de probe și de indicii din care s rezulte existența prejudiciului moral adus salariatului, prejudiciu a crui întindere, de o anumit gravitate, s fie probat întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însși emiterea unei fișe de evaluare a performanțelor profesionale, chiar dac aceast msur s-a dovedit a fi nelegal. Susținerile reclamantei în sensul existenței unor consecințe negative pe plan personal nepatrimonial și pe plan profesional, chiar plauzibile în astfel de situații, nu au fost primite de Tribunal, în condițiile în care, cu privire la existența și întinderea prejudiciului acesteia îi revenea sarcina probrii acestor aspecte, nefiind suficient simpla argumentare a lor.
Prin cererea de chemare în judecat reclamanta-recurent a solicitat obligarea pârâtului-intimat la plata sumei de 12.012 Ron reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru activitatea depus în cadrul proiectului de cercetare nr.13/2005, anularea art.2 și 3 din decizia nr.840/04.08.2008, obligarea la plata a 100.000 Ron cu titlu de daune morale și aplicarea coeficientului de salarizare 2 pentru funcțiile în care condiția de pregtire impune studii superioare.
În dezvoltarea cererii, reclamanta-recurent a solicitat acordarea daunelor morale ca urmare a situației create în urma refuzului de executare a unei hotrâri judectorești, a nerespectrii procedurii de evaluare și a neplții drepturilor salariale care rezult din activitatea desfșurat în baza contractului de cercetare nr.13/2005 și ca efect al schimbrii locului muncii de la Serviciul Financiar la Serviciul Administrativ.
Aserțiunile Tribunalului Bucure ști cu privire la imposibilitatea recurentei-reclamante de a solicita daune morale urmare unei neexecutri a unei hotrâri judectorești definitive sunt neîntemeiate în considerarea urmtoarelor argumente:
Este adevrat c exist mijloace prin care o hotrâre judectoreasc poate fi pus efectiv în executare prin intermediul declanșrii etapei procedurii executorii silite, dup cum este în egal msur de real faptul c persoanele prejudiciate ca efect al neîndeplinirii unei obligații de a face printr-o hotrâre judectoreasc pot cere acoperirea acestui prejudiciu recurgând la procedura prevzut de art.5803Cod pr.civil. Îns, aceste modalitți mai sus descrise urmresc, prin executarea silit, recuperarea debitului, iar prin procedura definit de art.5803Cod pr.civil, acoperirea unor prejudicii de ordin pecuniar cât vreme dispozițiile art.5803Cod pr.civil fac referire la obligarea debitorului la daune-interese.
Cu alte cuvinte, executarea silit are o cu totul alt finalitate, și anume aceea de recuperare efectiv a debitului și de acoperire a prejudiciului material cauzat ca urmare a refuzului îndeplinirii unei obligații care nu se constituie într-o sum de bani. În cazul de faț, obligația neîndeplinit este aceea de promovare în treapta superioar prin acordarea tuturor drepturilor (inclusiv majorarea salariului) corespunztoare treptei superioare funcției ocupate pân la momentul pronunțrii sentinței civile nr.1614/27.02.2008 dat de Tribunalul Bucure ști în dosarul nr-.
Aserțiunile instanței de fond par a sugera c recurenta datoreaz parcurgerea etapei executrii silite în privința sentinței mai sus menționate, neputând solicita, în absența îndeplinirii acestei veritabile <<obligații>> daune morale pentru neconformarea debitorului la dispozițiile instanței.
O astfel de optic transform, fr temei, un drept într-o obligație. Creditorul nu are obligația de a cere executarea silit, ci el are acest drept pe care, dac nu și-l exercit, risc s îl piard intrând sub incidența dispozițiilor art.405 alin.1 Cod pr.civil.
Un argument în plus c opțiunea executrii silite reprezint un drept pentru creditor, iar nu o obligație a acestuia (indiferent de natura creanței recunoscute) este reprezentat chiar de dispozițiile art.405 alin.1 Cod pr.civil care reglementeazprescripția dreptului de a cere executarea silit. Prin urmare, executarea silit este un drept al creditorului, nicio dispoziție legal neobligând creditorul s declanșeze aceast etap. Dimpotriv, prevederile art.3711alin.1 Cod pr.civil stabilesc faptul c obligația ce rezult dintr-o hotrâre judectoreasc sau dintr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de ctre debitor de bun-voie.
, intimatul a adoptat o astfel de conduit, îns, utilizând un artificiu pe care instanța de fond l-a considerat nelegal, prin modalitatea de punere în executare reflectat de conținutul Deciziei nr.840/04.08.2008 emis de intimat, a atins substanțe dreptului recunoscut reclamantei prin sentința civil nr.1614/27.02.2008, diminuând cuantumul drepturilor salariale superioare de care trebuia s beneficieze în condiții normale un economist treapta II în comparație cu un economist treapta III.
folosit, pe larg analizat de Tribunal în considerentele sentinței recurate, a fost acela al realizrii unei evaluri a performanțelor profesionale neconforme cu procedura prevzut de lege și al stabilirii unui salariu între limite (evident ctre limita inferioar) ca rezultat direct al acestei evaluri nelegale.
Revenind la concepția instanței de fond referitoare la obligația creditorului de a cere declanșarea etapei executrii silite (doar drepturile putându-se prescrie), Curtea apreciaz c nimic nu împiedic pe creditor ca în cazul în care constat c pretențiile recunoscute printr-o hotrârea judectoreasc nu sunt aduse la îndeplinire de bun-voie de ctre debitor s sesizeze din nou instanța cu o acțiune având ca temei juridic rspunderea civil delictual. În speț, constatând c angajatorul nu ia msurile corespunztoare pentru a respecta sentința civil nr.1614/27.02.2008, reclamanta putea, fr a fi obligat s declanșeze etapa executrii silite, s cear instanței s sancționeze fapta ilicit a angajatorului reprezentat de refuzul de conformare, prin stabilirea unor daune morale ca urmare a prejudiciului moral suportat.
Pentru c aceast atitudine eman de la angajator, competența material de soluționare a unor astfel de litigii revine tot Tribunalului - Secția litigii de munc, iar nu judectoriei.
Neexecutarea de bun voie a unei hotrâri judectorești de ctre debitor poate crea un prejudiciu moral creditorului.
Acesta se poate simți descurajat, frustrat pentru c la captul unei acțiuni în justiție, tot ce a câștigat a rmas doar pe hârtie, neconcretinzându-se în recuperarea efectiv a debitului sau în executarea obligației o asemenea stare de spirit poate constitui imaginea prejudiciului moral și nu are nicio legtur cu dreptul de a declanșa executarea silit. Mai mult decât atât, spectrul declanșrii unei noi proceduri destul de anevoioase și costisitoare poate aduga un element în plus disconfortului psihic al creditorului.
Reținând c procedura executrii silite are o cu totul alt finalitate și anume recuperarea forțat a debitului sau executarea forțat a obligației în cazul în care nu exist o confirmare de bun voie a debitorului, Curtea apreciaz c nu subzist niciun temei ca creditorul s nu acționeze împotriva debitorului în temeiul rspunderii civile delictuale, neexecutarea unei hotrâri judectorești sau, în cazul de faț, aparenta sa executare, constituind faptul ilicit generator al unui prejudiciu moral care se poate contura ca efect al unei analize concrete a împrejurrilor faptice ale speței.
Curtea observ c instanța de fond a analizat posibilitatea existenței prejudiciului moral raportat la modalitatea de evaluare a cunoștințelor profesionale și la conținutul art.2 și art.3 al deciziei nr.840/04.08.2008 emis de intimat, reținând c recurenta-reclamant nu a probat întinderea și existența prejudiciului, deși îi revenea sub acest aspect sarcina probei, nefiind suficient simpla argumentare a prejudiciului.
Motivarea instanței de fond nu a ținut seama de înscrisurile aflate la dosar și de faptul c era obligat s interpreteze conținutul acestor înscrisuri pentru a putea afirma c nu a fost dovedit prejudiciul.
Așa cum Curtea a artat în cele ce preced, prejudiciul moral este reprezentat de disconfortul psihic creat unei persoane ca efect sau în orice caz, în legtur direct cu acțiunea, respectiv inacțiunea altei persoane.
În speța de faț persoana acuzat de svârșirea unor fapte ilicite este angajatorul pârât, iar persoana care se pretinde prejudiciat este reclamanta în calitate de salariat.
Câteva observații se impun în legtur cu definirea expresiei disconfort psihic.
Astfel, este de subliniat c pentru a se putea analiza existența unui disconfort psihic nu este obligatoriu ca persoana care îl susține s produc acte medicale în dovedirea acestei stri.
Cu alte cuvinte, nu este obligatoriu ca o persoan s ajung pe un pat de spital sau sub supraveghere medical și tratament pentru a se constata existența sau, mai corect spus, efectul unui disconfort psihic.
Exist persoane mai rezistente în fața unor astfel de stri sufletești, îns aceast realitate nu poate însemna c asemenea persoane nu suport un stres cauzat de o fapt ilicit, stres care le marcheaz în sens negativ activitatea și viața cotidian.
Instanța de fond trebuia s analizeze în ce msur acțiunile sau inacțiunile angajatorului puteau cauza disconfort psihic reclamantei-recurente, în loc s se limiteze la constatri generice de ordin negativ, și s detalieze de ce înscrisurile aflate la dosar nu puteau contura un prejudiciu, respectiv un disconfort psihic reclamantei-recurente.
Enumerarea elementelor care compun rspunderea civil delictual și aprecierea general în sensul neîntrunirii acestora nu constituie un rspuns la pretențiile reclamantei, ci o mostr de cunoștințe juridice rmase neaplicate unei situații de fapt pe care instanța de fond a avut ocazia s o stabileasc atunci când a soluționat celelalte capete de cerere.
A rspunde pretențiilor nu înseamn a afirma c autorul pretențiilor nu are dreptate sau nu și-a probat susținerile, ci presupune o analiz a probelor ce au fost totuși administrate și o motivare a netemeiniciei pretențiilor în raport de dovezile administrate.
În cauz, o asemenea analiz nu a fost realizat în privința captului de cerere având ca obiect acordare de daune morale, aspect cu atât mai surprinztor cu cât în privința celorlalte capete de cerere instanța de fond a dat dovad de minuțiozitate și rigoare în analiza situației de fapt și a textelor de lege aplicabile.
absența acestei analize și constatând necesitatea unei astfel de analize pentru a rspunde concret pretenției având ca obiect acordarea de daune morale, Curtea reține urmtoarele:
Prin sentința civil nr.1614/27.02.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr- intimatul-pârât a fost obligat s o promoveze pe reclamant prin transformarea postului deținut de economist gradul III în economist gradul II și totodat s-i plteasc o despgubire egal cu diferența de salariu între salariile încasate corespunztor funcției de economist gradul III și salariul cuvenit corespunztor funcției de economist gradul II pentru intervalul 26.01.2006-07.05.2007.
Deși hotrârea instanței de fond era executorie, abia 6 luni mai târziu angajatorul-pârât a decis c este momentul punerii în aplicare efectiv a sentinței civile nr.1614/27.02.2008 într-o modalitate prin care o lipsea de efectul su cel mai important, respectiv plata unui salariu majorat.
Acest interval de 6 luni arat, la o prim vedere, c angajatorul nu s-a grbit s pun în executare hotrârea judectoreasc chiar dac în intervalul 01.05.2008-01.08.2008 i-a pltit reclamantei salariul în cuantum de 900 Ron (corespunztor funcției de economist gradul II).
Analiza înscrisurilor depuse la dosar demonstreaz, în opinia Curții, c în acest interval de 6 luni s-a cutat o metod aparent legal prin care efectul sentinței civile nr.1614/27.02.2008 s fie diminuat, acolo unde acest artificiu juridic se putea realiza cu respectarea, mcar în aparenț,a dispozițiilor legale ce vizau evaluarea activitții profesionale desfșurat de recurenta-reclamant.
Dac în ceea ce privește despgubirile aferente intervalului 26.01.2006-07.05.2007 nu era posibil micșorarea drepturilor salariale, angajatorul a folosit procedura de evaluare a activitții profesionale aferente anului 2007 pentru a gsi mijlocul, aparent legal, de a diminua salariul recurentei-reclamante și de a-l menține în plat pe cel corespunztor funcției de pe care tocmai promovase reclamanta-recurent ca efect al sentinței civile nr.1614/27.02.2008.
Aceast evaluare s-a realizat pân la data de 01.05.2008, așa cum rezult din adresa nr.33189/30.07.2008 (fila 21 dosar fond), iar în privința reclamantei-recurente, așa cum a hotrât instanța de fond în sentința recurat, a fost rezultatul unui demers nelegal care a ignorat obligația de comunicare a rezultatului evalurii ctre salariatul evaluat, procedura evalurii putând fi considerat ca fiind finalizat doar în urma comunicrii acesteia salariatului în cauz și numai dup ce aceasta își manifest cu ocazia comunicrii opțiunea în privința dreptului su de a contesta fișa de evaluare potrivit procedurii prevzut în art.19 din.749/1998.
Așa cum și instanța de fond a reținut, abia dup ce evaluarea performanțelor profesionale ale angajatului devine definitiv, subzista posibilitatea pentru angajator s stabileasc un salariu de baz la limita inferioar prevzut pentru gradul profesional al salariatului.
situația faptic prezentat, Curtea reține c timp de 6 luni angajatorul nu a emis nicio decizie de punere în executare a sentinței civile nr.1614/27.02.2008, c angajatorul a pltit diferențe salariale pentru ca prin decizia contestat s dispun restituirea lor de ctre reclamant ca efect al reținerii din salariul pe care aceasta urma s-l primeasc în continuare și c același angajator, în perioada dintre sfârșitul lunii februarie și începutul lunii august 2008, evaluat-o profesional nelegal pe reclamant în scopul de a-i diminua, în urma unui demers aparent legal, drepturile salariale câștigate ca urmare a promovrii ce a format obiectul dosarului nr-.
Informarea reclamantei-recurente cu privire la evaluarea profesional ce o privea a avut loc la 31.07.2008, cu câteva zile înainte de emiterea deciziei contestate. La aceast dat reclamanta afla c urma s restituie o parte din banii primiți în urma câștigrii acțiunii ce a format obiectul dosarului nr- și c se afla la limita punctajului inferior în privința evalurii competențelor profesionale raportate la funcția de economist gradul II.
Cu alte cuvinte, dup 5 luni de la momentul la care pretențiile sale au fost gsite întemeiate, ca efect al unei acțiuni ilegale, respectiv realizarea procedurii evalurii profesionale fr respectarea prevederilor cuprinse în HG nr.749/1998, angajatorul realizeaz toate demersurile pentru ca punerea în executare a sentinței s fie doar una simbolic întrucât, ca urmare a rezultatului evalurii, drepturile bnești ce reprezentau salariul urmau s fie corespunztoare gradului profesional în raport de care se dispusese promovarea recurentei-reclamante.
Fapta ilicit a angajatorului o reprezint, faț de împrejurrile mai sus expuse, punerea necorespunztoare în executare a sentinței civile nr.1614/27.02.2008 coroborat cu realizarea nelegal a procedurii de evaluare. De fapt, punerea necorespunztoare în executare a sentinței este urmarea direct a faptei ilicite constând în modalitatea nelegal de evaluare profesional a competențelor recurentei-reclamante.
Prejudiciul suferit de aceasta din urm se constituie în disconfortul psihic ce a fost resimțit de reclamanta-recurent care a avut ocazia s constate c demersurile sale din justiție finalizate cu câștigarea procesului din dosarul nr- au fost în fapt invalidate de angajator prin decizia contestat.
Nerespectarea procedurii de evaluare în cazul recurentei-reclamante a urmrit realizarea acestei evaluri într-o manier de semiclandestinitate, cu ascunderea rezultatelor evalurii și cu unicul scop de a goli de conținut pecuniar, pentru viitor, promovarea reclamantei-recurente din gradul III în gradul II al funcției de economist pe care aceasta din urm o ocupa la data emiterii deciziei nr.40/04.08.2008.
Aceste aspecte sunt suficiente pentru a contura premisele nașterii unui sentiment de frustrare și de suferinț din partea reclamantei-recurente, fr a fi nevoie ca aceasta s ajung în situația de a apela la terapii medicamentoase sau la alte tratamente pentru redobândirea echilibrului psihic (înțeles ca stare de normalitate a unei persoane clinic sntoase, iar nu ca rezultat terapeutic în cazul unei persoane cu afecțiuni psihice).
Corespondența asidu pe care reclamanta-recurent a purtat-o cu angajatorul su în perioada ulterioar sentinței civile nr.1614/27.02.2008 arat preocuparea acesteia de a-și vedea realizate drepturile câștigate, iar atitudinea angajatorului nu putea avea alt rezultat decât exasperarea și epuizarea psihic a reclamantei-recurente care constata c, în realitate, în raport de decizia contestat, nimic nu se schimb în privința salariului. Cum acesta este foarte mic, respectiv 700 Ron, creșterea acestuia la valoarea de 900 Ron, deși nu este o creștere spectaculoas, reprezenta o surs de venit cu atât mai important pentru reclamant.
Nicio persoan cu un grad mediu de rezistenț la stres nu poate rmâne neafectat în cazul în care se vede lipsit de mijloacele elementare de subzistenț, în cazul reclamantei de un salariu care, chiar și în cuantumul majorat, este la limita satisfacerii nevoilor cotidiene.
La toate aceste împrejurri, care rezult din înscrisurile aflate la dosarul de fond, se adaug modul în care angajatorul, ulterior datei la care reclamanta a câștigat în instanț dreptul la promovare, a înțeles s coordoneze activitatea profesional a recurentei.
Curtea subliniaz c în conformitate cu dispozițiile art.40 din Legea nr.53/2003 angajatorul are dreptul de a coordona și îndruma activitatea salariaților si în scopul de a asigura o cât mai bun funcționare a instituției, îns aceast prerogativ trebuie exercitat cu bun-credinț și exclusiv pentru realizarea optimizrii desfșurrii activitții în respectiva instituție.
În cauz, începând cu luna martie 2008 recurenta-reclamant a fost transferat de la Serviciul Financiar în cadrul Serviciului Administrativ.
Potrivit fișei postului, o parte însemnat a atribuțiilor sale, ca urmare a mutrii la acest Serviciu Administrativ, priveau îndeplinirea unor activitți curente de bun gospodrire și evidenț primar a unor contracte încheiate cu diferiți furnizori de servicii pentru care pregtirea medie a unui merceolog sau a unui administrator erau suficiente.
Pentru a supraveghea funcționarea lifturilor sau depozitarea corespunztoare a deșeurilor nu erau necesare cunoștințe superioare de economie.
S-ar putea susține c buna funcționare a intimatei depinde și de acești factori, susținere pe deplin întemeiat, îns este de discutat dac asemenea atribuții trebuia neaprat stabilite în sarcina reclamantei în scopul optimizrii activitții spitalului sau reprezint o form mascat de sancționare a recurentului pentru perseverența acesteia de a formula și susține pretenții pe care angajatorul nu le-a agreat.
În acest context este relevant proiectul științific în al crui colectiv a fost desemnat s participe recurenta-reclamant alturi de alte trei persoane.
Participarea la asemenea activitți cu caracter științific implic o pregtire profesional de mare ținut a persoanelor desemnate în acest sens.
Angajatorul a considerat c reclamanta-recurent are o pregtire profesional corespunztoare desfșurrii în bune condiții a unui asemenea proiect de cercetare și a desemnat-o în aceast calitate.
Curtea nu deceleaz elemente de natur a-i crea convingerea c aceast pregtire profesional a avut o curb descendent care s justifice o transformare radical dintr-un membru al unei echipe de cercetare într-un membru al unui serviciu care se ocup în principal de chestiuni de ordin administrativ care sunt, fr îndoial, foarte importante, dar nu necesit o pregtire profesional de anvergur.
Mutarea reclamantei în martie 2008, la mai puțin de o lun dup ce aceasta a câștigat procesul ce a format obiectul dosarului nr-, fr a exista o motivație de ordin profesional sau o cercetare prealabil care s probeze necorespunderea profesional, demonstreaz c angajatorul și-a exercitat cu rea-credinț prerogativa de îndrumare a activitții reclamantei și nu a urmrit altceva decât s încerce s o descurajeze și s o descalifice profesional încredințându-i atribuții cu mult sub posibilitțile și aptitudinile sale. salariatului, încredințarea unor sarcini de serviciu inferioare pregtirii acestuia reprezint metode mascate de sancționare, care devin cu atât mai relevante cu cât se adaug altor acțiuni ilegale ale angajatorului. În speța dedus judecții aceast mutare intempestiv dintr-un compartiment cu un profil de activitate care corespundea pe deplin pregtirii reclamantei într-un compartiment în care, doar marginal, se regsesc activitți cu conținut de evidenț financiar-contabil, se adaug faptei ilicite constând în realizarea nelegal a procedurii de evaluare și demonstreaz, odat în plus, atitudinea refractar a angajatorului faț de salariatul care a înțeles s conteste refuzul de acordare a unor drepturi.
Vinovția angajatorului în contextul mai sus detaliat reiese cu pregnanț, angajatorul neputând invoca faptul c nu a cunoscut dispozițiile HG nr.749/1998 la momentul la care a evaluat activitatea profesional a reclamantei-recurente.
Așa cum Curtea a subliniat, prejudiciul moral este reprezentat de disconfortul psihic resimțit de reclamanta-recurent ca urmare a neacordrii unor drepturi salariale și a încredințrii unor sarcini de serviciu cu mult sub posibilitțile sale profesionale, cu unicul scop de a reprima o conduit care a deranjat angajatorul prin persuasiune și rezultate concrete, respectiv câștigarea litigiului ce a format obiectul dosarului nr-.
Dac dorea s dea dovad de bun-credinț în relația sa cu un salariat faț de care avea o calitate procesual contrar într-un proces privind raporturile de munc, angajatorul intimat trebuia s manifeste maxim atenție și grij în privința modalitții în care a evaluat performanțele profesionale ale respectivului salariat pentru a evita și elimina, ab initio, orice urm de suspiciune și neîncredere în corectitudinea și imparțialitatea demersului întreprins.
de cauzalitate între nelegalitatea procedurii de evaluare, a punctelor 2 și 3 din decizia nr.840/04.08.2008 emis de intimat și disconfortul psihic suportat de reclamant este una direct, cât vreme nu sunt elemente de natur a convinge Curtea c dezechilibrul emoțional pe care l-a încercat recurenta ar putea avea alte cauze de ordin social sau psihologic.
În ceea ce privește cuantificarea în bani a prejudiciului moral pe care Curtea îl recunoaște reclamantei, se constat c a fost cerut cu acest titlu suma de 100.000 Ron. Curtea apreciaz c aceast sum este disproporționat de mare faț de natura și intensitatea prejudiciului. Fiind vorba despre un disconfort psihic, este rezonabil a se presupune c reclamanta a avut posibilitatea de a continua s își desfșoare activitțile cotidiene în condiții relativ bune, fr o vtmare de substanț a relațiilor sale sociale sau de orice alt natur. Disconfortul psihic este treapta incipient de recunoaștere a gravitții prejudiciului moral constând în alterarea strii psihice și fizice a organismului unei persoane confruntat cu o problem creat de o acțiune sau inacțiune ilegal.
Aceast alterare poate însemna agravri mult mai serioase ale sntții fizice sau psihice ale unei persoane, cu consecințe mai greu sau chiar imposibil de tratat pe termen mediu sau.
Din fericire, aceasta nu pare a fi și situația personal a reclamantei-recurente. Fr îndoial c aceasta a fost profund marcat de evenimentele care s-au derulat ulterior soluționrii dosarului nr-, dar aceast împrejurare nu a depșit etapa disconfortului psihic, ceea ce înseamn c, în cauz, compensarea pecuniar a acestei neplcute stri psihice trebuie s țin seama de gravitatea efectiv a alterrii strii de bine pe care trebuie s o resimt, în general, orice om normal.
O astfel de compensare rmâne întotdeauna o chestiune delicat, fiind de altfel motivul principal pentru care subzist retincenț în privința unor asemenea cuantificri.
În speț, dac, din nefericire, reclamanta s-ar fi îmbolnvit grav în urma stresului generat de msurile dispuse de angajator sau ar fi suferit pierderi însemnate în plan social care ar fi putut fi relaționate cu atitudinea angajatorului (cu titlu de exemplu: pierderea unor examene din pricina imposibilitții de concentrare, divorț sau pierdere a unei sarcini ca urmare a stresului cauzat de problemele de serviciu) un cuantum al daunelor morale ctre maximul solicitat ar fi fost pe deplin justificat. Cum toate aceste împrejurri nu par a se fi petrecut, ele nerezultând din înscrisurile depuse ca probe în dosarul de fond, Curtea apreciaz c stabilirea unei despgubiri în procent de aproximativ o ptrime din suma solicitat de reclamanta-recurent cu acest titlu este suficient pentru a compensa, în singura modalitate posibil, afectarea echilibrului emoțional al recurentei-reclamante.
Curtea înltur susținerile intimatului din întâmpinare cu privire la inadmisibilitatea daunelor morale și la inexistența prejudiciului moral.
Dac în scopul înlturrii susținerii inexistenței prejudiciului moral argumentele care preced sunt suficiente pentru a motiva aceast soluție a Curții, în privința inadmisibilitții daunelor morale sunt necesare urmtoarele precizri:
A existat într-adevr o decizie în interesul legii pronunțat de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat c daunele morale nu pot fi acordate decât dac legea le prevede sau au fost inserate în contractul colectiv de munc sau, dup caz, în contractul individual de munc.
Ceea ce omite intimata este faptul c, între timp, dup data de 07.05.2007 (data pronunțrii deciziei nr.XL), legea a fost modificat, ceea ce conduce în mod inevitabil la caducitatea interpretrii date de Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceast interpretare a vizat unificarea practicii în litigiile de munc, înainte de modificarea art.269 alin.1 din Legea nr.53/2003, litigii în care instanțele au pronunțat soluții diferite în ceea ce privește problema acordrii daunelor morale.
Dup modificarea art.269 alin.1 din Legea nr.53/2003 care, în forma în vigoare la data promovrii acțiunii din prezentul dosar, permitea acordarea daunelor morale, decizia nr.XL/07.05.2007 nu mai prezint relevanț practic decât din perspectiva unui demers doctrinar de apreciere asupra evoluției jurisprudenței în privința pretențiilor având ca obiect daune morale.
Curtea calific susținerile intimatului referitoare la inadmisibilitatea acordrii daunelor morale ca fiind o veritabil aprare de fond, iar nu ca o excepție, pe care, din considerentele mai sus expuse, o înltur ca nefondat.
În privința susținerii intimatului potrivit creia o sentinț ulterioar prin care s-a respins pretenția reclamantei-recurente de promovare în funcția de economist gradul I demonstreaz netemeinicia sentinței civile ce a constituit titlul executoriu nerespectat de angajator, Curtea subliniaz c singura instituție abilitat s constate netemeinicia hotrârii pronunțat în dosarul nr- era instanța de control judiciar. Atât timp cât o asemenea netemeinicie nu a fost constatat de instanța de control judiciar, sentința prin care s-a dispus promovarea reclamantei-recurente din gradul III în gradul II al funcției de economist a intrat în puterea lucrului judecat, are forț executorie și trebuie respectat întocmai, indiferent de orice alte împrejurri care, juridic, nu pot avea relevanț sau întâietate de aplicare faț de o hotrâre judectoreasc definitiv și irevocabil.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea apreciaz recursul întemeiat și în consecinț, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civil, îl va admite, modificând în parte sentința recurat în sensul acordrii daunelor morale în cuantum de 24.000 Ron și respingerii pretențiilor cu același titlu pân la concurența sumei de 100.000 Ron.
În baza art.274 Cod pr.civil, va obliga intimata la plata sumei de 500 Ron ctre recurent cu titlu de cheltuieli de judecat, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamant, împotriva sentinței civile nr.4881 din data de 04.06.2009, pronunțat de ctre Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, în dosarul nr.32622/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât Spitalul Universitar de Urgenț .
Modific în parte sentința recurat în sensul c:
Oblig pârâta la plata sumei de 24.000 Ron ctre reclamant cu titlu de daune morale.
Respinge restul pretențiilor având ca obiect daunele morale pân la concurența sumei de 10.000 Ron.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Oblig pe intimat la plata sumei de 500 Ron ctre recurent cu titlu de cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./18.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Zeca Dorina, Farmathy Amelia
