Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 381/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6025/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.381/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții-pârâți Școala cu Clasele I-VIII S V, Consiliul Local al Comunei S și Primăria Comunei S V - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.1242 din data de 19.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, și și cu intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Județului - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat prin apărătorul său ales d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 23 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.35/2009, lipsind recurenții-pârâți Școala cu Clasele I-VIII S V, Consiliul Local al Comunei S și Primăria Comunei S V - Instituția Primarului și intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Județului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 22.01.2010 de către intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în trei exemplare.
Interpelat fiind apărătorul ales al intimatului-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză de către recurenții-pârâți.
Intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de către recurenții-pârâți Școala cu Clasele I-VIII S V, Consiliul Local al Comunei S V și Primăria Comunei S V - Instituția Primarului, ca nefondate, pentru considerentele expuse pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1242/19.06.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii săi de sindicat, și împotriva pârâților Școala cu Clasele I-VIII S V, județul T, Instituția Primarului Comunei S V și Consiliul Local al Comunei S V, județul; au fost obligați pârâții să plătească salariaților, membrii ai sindicatului reclamant diferențe salariale rezultate din acordarea tranșelor suplimentare de salarizare prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997 pentru perioada 27.02.2006-04.02.2008, cu actualizarea la data plății; a fost respinsă ca nefondată acțiunea pentru perioada 04.02.2008-19.06.2009; a fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală; au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 400.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul local comunei S V și Primarul comunei S V au fost găsite neîntemeiate, deoarece Primarul comunei S V, în calitate de autoritate executivă are obligația de a aduce la îndeplinire plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât acestea fac parte dintr-un capitol distinct din bugetul local, respectiv din cheltuielile de personal care beneficiază de prioritate în bugetul local.
Susține că Primarul este cel care poartă responsabilitatea întocmirii propunerii de buget local.
Ca urmare, nici împrejurarea că, aprobarea bugetului local este atributul consiliului local, în condițiile în care acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune nu justifică susținerea că n-ar dispune de calitate procesuală pasivă.
În consecință, având în vedere și faptul că primarul, în calitatea sa de ordonator de credite are sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare precum și dispozițiile art.63 al.1 lit.c) și alin.4 din Lg.215/2001, instanța a constatat excepția neîntemeiată și a respins-o ca atare.
Referitor la pârâtul Consiliul Local al comunei S V, instanța de fond, în raport de disp.art.15 și 19 din Lg.nr.273/2006 și art.167 al.3 din Lg.nr.84/1995, a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice.
Ca atare, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul local al com. S V și Instituția Primarului com.SVa fost respinsă.
Excepțiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității de reprezentant a reclamantului Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în raport de disp.art.112 pr.civilă și art.28 din Lg.54/2003, au fost respinse ca neîntemeiate.
Astfel s-a apreciat că, în condițiile în care în preambulul cererii de chemare în judecată s-a precizat calitatea de "reprezentant a Sindicatului care a promovat prezenta cerere, în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabelul anexat acesteia și cum tabelul cuprinde toate elementele pentru identificarea membrilor de sindicat, nume, prenume, domiciliu, semnătură, excepția nulității cererii de chemare în judecată pe considerentul că nu ar cuprinde numele, prenumele și domiciliile reclamanților este neîntemeiată, tabelul nominal făcând corp comun cu cererea de chemare în judecată.
De asemenea, referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în promovarea prezentei acțiuni s-a apreciat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de disp.art.28 din Legea nr.54/2003, Sindicatul putea să promoveze acțiunea în absența unui mandat special dat în acest sens.
Prin urmare, aceste excepții au fost respinse.
Însă, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, invocată din oficiu de instanță, s-a constatat că, aceasta este întemeiată, întrucât potrivit art.167 din Lg.nr.84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Instanța de fond a reținut din analiza acestui text de lege că ordonator de credite este Consiliul local în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, astfel încât pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată pentru considerentele că membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexă (6) sunt cadre didactice cu o vechime în învățământ cuprinsă între 30 și 44 ani, astfel cum rezultă din adeverințele existente la filele 7-21 din dosar.
Potrivit art.50 al.1 și 2 din Ig.nr.128/1997, modificată, personalul didactic din învățământul preuniversitar, beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ; acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare.
S-a constatat că din dispozițiile art.50 al.1 și 2, rezultă că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime; respectiv - tranșe de vechime la salarizare și tranșe de vechime suplimentare.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente în stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare care crește progresiv, și prin urmare diferă de la o tranșă de vechime la alta, precum și valoarea de referință sectorială.
Ca atare, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "transă suplimentară", însoțit de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 % din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Apreciind că, în cauză transele de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 nu includ pentru perioada 2005-2007, în rezultanta finală - salariul acordat și transele de vechime reprezentând creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, deoarece actele normative în vigoare din perioada menționată, respectiv OUG nr.68/2009, OUG nr.18/2005, OG 4/2006, OG 11/2007, fac precizări numai cu privire la nivelul coeficienților de multiplicare și la valoarea de referință, instanța a constatat acțiunea întemeiată, însă numai în parte.
Astfel, întrucât prin OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, se precizează că în anul 2008 nu se mai aplică prevederile art.50 al.2 din Lg.nr.128/1997, creșterile de 1/25 fiind cuprinse în coeficientul de multiplicare al transei de vechime, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții - Școala cls. I-VIII S V, Consiliul local al Comuna S V și Instituția Primarului Comuna S V la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea transelor suplimentare de salarizare prev. de art.50 al.1 și 2 din Lg.nr.128/1997 doar pentru perioada 27.02.2006 - 04.02.2008, cu actualizare la data plății.
Pentru perioada 04.02.2008 - 19.06.2009, data pronunțării prezentei acțiuni, în raport de disp. OG nr. 15/2008, s-a reținut că acțiunea este neîntemeiată, și a fost respinsă ca atare.
S-a respins acțiunea față de pârâtuI T ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în temeiul disp.art.274 pr.civilă, pârâții au fost obligați la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat, la baza obligației stând culpa procesuală.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs comun motivatrecurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII S,precum șirecurenții-pârâți Consiliul Local al Comunei S V și Primăria Comunei S V - Instituția Primarului.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII S, arată că prin efectul sentinței Instanței de fond au fost obligați neîntemeiat si nelegal la plata transelor suplimentare pentru vechime in invatamant de 30,35,40 ani,după caz conform prevederilor art.50 alin.1 si 2 din Legea nr. 128/1 997, privind Statutul personalului didactic.
Obligarea acestora s-a dispus in condițiile in care plata drepturilor solicitate a fost efectuata, in cadrul salariului funcției de baza, astfel cum rezulta din actele administrate la dosarul cauzei.
Se învederează că prin aplicarea sentinței se înfăptuiește dubla plata a transelor de vechime mai sus menționate si se vor crea prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale învățământului.
Astfel arată:
1. conform art.48 si următoarele din Legea 128/1997, salariul funcției de baza al personalului didactic de predare, se stabilește ținând seama de nivelul de studii, grade didactice,transe de vechime in invatamant, inclusiv transele suplimentare pentru vechimea in invatamant de 30,35,40 de ani, salariu de baza care include si anumite sporuri nominalizate in lege.
transe de vechime ii corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere fata de transa anterioara.
suplimentare de vechime in invatamant de peste 30,35,40 ani reprezintă in succesiune o creștere cuprinsa in grilele progresive de salarizare înscrise in actele normative din perioada revendicata respectiv: Ordonanțele Guvernului României nr.68/2004, 138/2005, 4/2006, 11/2007, 15/2008.
Cuantumul bănesc cuprins in grilele ce corespunde tranșelor de vechime in invatamant de 30,35,40 ani, a fost determinat prin aplicarea procedeului de calcul unic prevăzut la art.50 alin.2. din Legea 128/1997, in sensul ca s-a aplicat procentul de 1/25 la coeficientul de erarhizare al transei anterioare. Se invocă dispozițiile art.50 alin.1 si 2 din Legea 128/1997, care stipulează că "(1)Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare,care se acorda la 30,35 si la peste 40 de ani de activitate in invatamant.
(2) pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de erarhizare de 1/25 din coeficientul de erarhizare corespunzător transei anterioare de vechime."
2. Se învederează că instanța de fond a eludat prevederile legale, inclusiv valoarea de adevăr a cuantumului bănesc corect determinat prin calcul, cuprins in grile ( anexe ale actului normativ) si a dispus plăți suplimentare necuvenite, nedatorate, cunoscut fiind ca actele administrative normative si anume Ordonanțele aprobate prin lege menționate la litera a, nu au fost anulate sau modificate pe calea procedurilor legale, in privința cuantumului grilelor corespunzătoare transelor de vechime. Se susține că nu s-au pronunțat decizii ale Curții Constituționale privind nelegalitatea ordonanțelor sau legilor adoptate,care sa vizeze greșita aplicare a legii in privința calculelor grilelor de salarizare.
3. Instanța nu-si poate întemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de transe de vechime in invatamant de 30,35 si 40 de ani, pe mențiunea ca in Ordonanța Guvernului României nr.15/2008, art. 5 alin.2 citează: "11 in coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei transe de vechime recunoscuta de 30-35 ani, 35-40 ani si peste 40 de ani in invatamant, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 di coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin.2 din Legea nr.128/1997,cu modificările si completările ulterioare".
Aceasta mențiune este o norma precizatoare, clarificatoare, lămuritoare si nu trebuie înțeleasa ca in anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.
4. Norma juridica înscrisa la art.50 alin 2, nu poate întemeia convingerea instanței ca procentul de 1/25 se aplica de 2 ori si nici ca reprezintă un adaos special salarial, neacordat peste suma cuprinsa in grile, rezultata prin procedeul de calcul unic de aplicare a procentului de 1/25 la coeficientul de erarhizare al transei anterioare, procedeu care a aplicat, asigura o creștere a plății transei fata de cea anterioara cuprinsa in grile.
5. Se poate retine de instanța de control, pe lângă aplicarea greșita a legii,lipsa de obiect a acțiunii si faptul ca prima instanța nu a deslușit interesul corect al obiectului acțiunii, al modului de plata atâta timp cat face trimitere la prevederile Legii 24/2004 privind tehnica legislativa si la alte prevederi din codul muncii, care nu sunt incidente in cauza. Pe de alta parte instanța nu a interes ca grila de salarizare pentru transele premenționate reprezintă o suma de bani care se include in salariul funcției de baza,ci nu un adaos special, cum greșit retine, in afara sumelor cuprinse in grile calculate conform art. alin 2 din Legea 128/1997 si incluse in anexele ordonanțelor precizate. De menționat ca acest procedeu s-a aplicat de la intrare in vigoare a Legii 128/1997 achitându-se întocmai drepturile bănești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.1 și art.304 pct.8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, au fost depuse înscrisuri, respectiv înscrisuri.
Prin recursul comun motivat, recurenții-pârâțiConsiliul Local al Comunei Sși Primăria Comunei S V - Instituția Primarului, critică sentința civilă recurată pentru următoarele considerente:
În fapt, Sindicatul Învățământului Preuniversitar, T, in numele membrilor de sindicat inserați in tabelul nominal anexat si necomunicat paratei solicita obligarea paratei la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acorda la 30,35 si peste 40 de ani de activitate in invatamant pe o perioada de 3 ani anteriori introducerii acțiunii, si pana la data pronunțării sentinței, respectiv pentru perioada: 27.02.2006-04.02.2008, si perioada 04.02.2008- 19.06.2009, actualizata in funcție de coeficientul de inflație, invocându-se prevederile art. 50, alin.1 si 2 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, dar si la plata cheltuielilor de judecata.
Susține că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului privind obligarea paratului la plata drepturilor salariale pentru perioada 04.02.2008-19.06.2009, argumentând ca OG nr.15/2008 face referire la faptul ca nu se mai aplica prevederile art.50, alin.2 din legea nr.128/1997, in consecința, instanța de fond a reținut apoi că, de fapt, creșterea de 1/25 este cuprinsa in coeficientul de multiplicare a transei de vechime si a admis acțiunea numai in parte, adică la obligarea paratului la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea transelor suplimentare de salarizare, pentru perioada 27.02.2006-04.02.2008.
Învederează că, potrivit art.48 si urmat. din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, salariul de baza al personalului didactic de predare, se stabilește ținând seama de nivelul de studii, grade didactice, transe de vechime în învățământ, inclusiv transele suplimentare pentru vechime in învățământ de 30, 35, 40 de ani, salariul de baza care include si anumite sporuri nominalizate in lege.
suplimentare de vechime in învățământ de peste 30,35, 40 ani reprezintă in succesiune o creștere cuprinsa in grilele progresive de salarizare înscrise in actele normative din perioada revendicata respective Ordonanțele Guvernului României, calcul unic prevăzut la art.50, alin.2 din legea nr.128/1997: in sensul ca s-a aplicat procentul de 1125 la coeficientul de ierarhizare al transei anterioare, astfel: " Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30,35 si la peste 40 de ani de activitate in invatamant. Pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime." (art.50, alin.1 si 2 din legea nr.128/1997).
Invocă faptul că norma juridica înscrisa la art. 50, alin.2 nu poate întemeia convingerea instanței ca procentul de 1/25 se aplica de doua ori sau ca reprezintă un adaos salarial, neacordat peste suma cuprinsa in grile, respectiv o diferența salariala neacordata, rezultata prin procedeul de calcul unic de aplicare a procentului de 1/25 a coeficientul de ierarhizare al transei anterioare, procedeu care aplicat, asigura o creștere a plații transei fata de cea anterioara cuprinsa in grile.
Învederează că, în concluzie, instanța nu a înțeles ca grila de salarizare pentru transele menționate mai sus reprezintă o suma de bani, care se include in salariul funcției de baza, ci nu o diferență salariala neacordata, cum greșit retine. Tot instanța de fond i-a obligat in mod greșit si nelegal pe o perioada de 2 ani,respectiv perioada de 27.02.2006-04.02.2008, cu actualizare de la data plății, la plata către salariați, membrii ai sindicatului reclamant, de diferențe salariale rezultate din acordarea transelor suplimentare de salarizare precum si la plata cheltuielilor de judecata către reclamanți, in suma de 400 lei.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea acțiunii introdusa de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, ce are ca obiect: revendicare drepturi salariale,precum si neobligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, iar pe cale de consecința, admiterea recursului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.302-304 din Codul d e Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
La data de 22.01.2010, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat din tabelul anexat în dosarul de fond, răspunzând criticilor din cererile de recurs și aducând argumente în combaterea motivelor de recurs invocate de recurenți.
În motivarea întâmpinării, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
În drept, nu a fost invocată nicio dispoziție legală.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu conform art.3041și art. 304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au determinat apariția litigiului dedus prezentei judecăți.
Astfel, noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994, personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare crește progresiv de la o tranșă de vechime la alta. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la altafără a include, așa cum greșit susțin recurenții, majorările aferente transelor suplimentare de vechime.
Prin urmare, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile recurenților pârâți potrivit cărora noile tranșe de vechime includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Din analiza modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă de vechime la altul nu se evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ".
În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit. e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului propriu și, deci, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ de la nivelul sectorului.
Într-adevăr, recurenții nu au prerogative legale de a calcula sau recalcula drepturile salariale ale personalului didactic din învățământ și nici nu au obligația de plată a drepturilor bănești. În schimb, Consiliul Local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ de pe raza comunei S, ori plata drepturilor salariale pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile legale invocate.
Instanța de fond a obligat Consiliul Local al Comunei S la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de finanțator al unităților de învățământ.
Mai concret, plata drepturilor legale școlilor nu se poate realiza decât prin intermediul recurenților.
Recurenții-pârâți urmează a răspunde față de intimații-reclamanți, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al membrilor de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - învățământ; angajator, care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată, precum și în calitatea de finanțator a acestor drepturi, deoarece potrivit OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 38 alin.2 lit. d din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, care reglementează atribuția consiliului local de a aproba bugetul local și de a repartiza fondurile pe unități de învățământ preuniversitar, iar potrivit art. 68 alin.1 lit. "f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Curtea reține că Consiliul Local și Primăria Comunei S au calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere atribuțiile acestora de ordonatori principali de credite privind instituțiile de învățământ preuniversitar, finanțarea acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea acestor fonduri se realizează pe baza hotărârilor Consiliilor Locale conform art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995- Legea Învățământului.
Cu privire la cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că sancțiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Astfel, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câștigă litigiul are dreptul de a obține de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșită de cel care a pierdut procesul constând în declanșarea litigiului ).
Curtea reține că recurenții-intimați se află în culpă procesuală privind declanșarea prezentului litigiu, deoarece nu au aplicat corect dispozițiile legale menționate și, pe cale de consecință, trebuie să suporte cheltuielile reprezentând onorariul de avocat avansate de către reclamanții prin reprezentantul lor.
Având în vedere că recurenții-intimați se află în culpă procesuală prin declanșarea prezentului litigiu, deoarece nu au calculat în mod corect drepturile salariale ale intimaților-reclamanți, Curtea reține că aceasta datorează, în temeiul art.274 din Codul d e Procedură Civilă, cheltuieli de judecată în favoarea reprezentantului legal al intimaților-reclamanți, respectiv Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în cuantum de 400 Ron, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr.583 /20.01.2010.
Pentru considerentele menționate, Curtea, în baza art. 304 pct.9 și 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-pârâți Școala cu Clasele I-VIII S V, Consiliul Local al Comunei S V și Primăria Comunei S V - Instituția Primarului împotriva sentinței civile nr.1242 din data de 19.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, și și intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți Școala cu Clasele I-VIII S V, Consiliul Local al Comunei S și Primăria Comunei S V - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.1242 din data de 19.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, și și cu intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Județului
Obligă recurenții în solidar la plata sumei de 400 ron către intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red:
Tehnored: NV/2 EX./01.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Zeca Dorina, Farmathy Amelia
