Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 424/CM
Ședința publică din 30 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin mandatul său ales, cu sediul în C, Bd. - nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.382/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclaman, și intervenientul în nume propriu, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Mangalia,-, județul C, și intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, ambele cu sediul în C,-, județul C și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect drepturi bănești - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea principală înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-, astfel cum a fost precizată reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază, brută de încadrare începând cu 01.08.2008 până la zi, precum și pe viitor, în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, obligarea pârâților la actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâtei Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plăților.
In motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Asupra acestui aspect s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008, constatând că și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară.
In raport de această situație, reclamanții solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sumelor datorate cu acest titlu, sume ce vor fi actualizate la data plății.
Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul s-a solicitat obligarea pârâților la acordarea acelorași drepturi, în motivarea acțiunii fiind invocate aceleași apărări ca și în cererea principală.
Prin întâmpinare Ministerul Justiției a invocat în temeiul dispozițiilor Legii nr.303/2004 și HG nr.83/2005 excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârâta, pentru perioada în care reclamantul a fost auditor de justiție. Pe fondul cauzei s-a arătat că drepturile solicitate pentru perioada în care reclamantul a avut calitate de auditor de justiție.
Totodată s-a precizat că începând cu data de 01.08.2008 când reclamantul a dobândit calitatea de judecător stagiar, este îndrituit la plata sporului de risc și supra solicitare neuropsihică.
La rândul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, conform dispozițiilor art. 282 din Codul Muncii.
Pârâtul susține că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații și angajatorii, sindicatele sau patronatele, conform art. 282 din Codul Muncii, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind un terț.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a administra bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament conform art. 138 al. (2) din Constituție, art. 35 al. (1) și art. 36 din Legea 500/2002, iar proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor prin principali de credite, în speță această sarcină revenindu-i Ministerului Justiției.
Prin sentința civilă nr-,Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor ca nefondate.
A fost admisă acțiunea principală precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul Justiției B.
A fost admisă ca fondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Constanța, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției
Au fost obligați pârâții Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA la plata către reclamant și intervenient a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut, începând cu data de 01.08.2008 și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantului și intervenientului, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinului de salarizare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoare:
Conform art. 137 Cod procedură civilă vom analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor.
Excepția este nefondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.282 Codul Muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.
Potrivit art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 pct. 2 din nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului d e Justiție, se reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât:
Excepția a fost invocată doar pentru perioada de timp 01.10.2006 - 31.07.2008 când reclamantul a fost auditor de justiție.
Având în vedere că prin precizările formulate ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, reclamantul nu a mai insistat în soluționarea acestui capăt de cerere, astfel încât obiectul acțiunii deduse judecății se rezuma potrivit precizărilor doar la obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază brută de încadrare începând cu 01.08.2008 până la zi, precum și pe viitor, obligarea pârâților la actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâtei Curtea de APEL CONSTANȚA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plăților, excepția lipsei calității procesual pasive astfel cum a fost invocată de Ministerul Justiției, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Ulterior reclamantul a înțeles să renunțe la judecata capătului de cerere prin care se solicita obligarea pârâtului Ministerul d e Justiție la emiterea ordinului de salarizare, instanța urmând să ia act de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere, astfel cum dispune art.246 alin.1 pr.civ.
Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:
Reclamantul și intervenientul au funcția de judecători stagiari, desfășurându-și activitatea la Judecătoria Mangalia.
Aceștia au solicitat plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% astfel cum este prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, apreciind că acest text a rămas în vigoare și după abrogarea OUG nr. 177/2002 prin OUG nr. 27/2006.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001,
Insa, aceste dispoziții, fac parte dintr-o lege organică, ceea ce înseamnă că nu puteau fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanțe simple a Guvernului ( act normativ de inferior unei legi) nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României.
In acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia civila nr. 21/10.03.2008 cu ocazia soluționării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
In interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești această instanță, a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunara, respectiv salariul de baza brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
In conformitate cu dispozițiile art. 329 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, astfel că, instanța urmează a se conforma acestei decizii.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 161 al. 4 din Codul Muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese - pentru repararea prejudiciului produs salariatului, instanța va obliga pârâții la actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru considerentele expuse, se va admite atât acțiunea principală astfel cum a fost precizată cât și cererea de intervenție în interes propriu, urmând ca pârâții Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța să plătească reclamantului și intervenientului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din îndemnizația brută de încadrare începând cu 01.08.2008 până la zi, precum și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
De asemenea, în temeiul Decretului nr.92/1976 pârâta Curtea de APEL CONSTANȚA va fi obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Totodată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare plăților cuvenite.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o în esență pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic. Reclamantul fiind cel care pornește acțiune trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Instanța este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală a pârâtului, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Astfel, cauza dedusă judecății se referă la un litigiu de muncă între angajatori, Tribunalul Constanța, Curtea de APEL CONSTANȚA și angajați - reclamantul.
Or, după cum rezultă din dispozițiile art.135 din Constituția României, guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat pe care îl supune aprobării Parlamentului, urmând ca acesta să fie doar administrat de Ministerul Finanțelor Publice.
Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea dintre persoana chemată în judecată și persoana care este obligată în raportul juridic.
Față de situația că Ministerul Finanțelor Publice nu are în atribuții modificarea bugetului de stat, acesta fiind o prerogativă a Parlamentului, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Ministerul Finanțelor Publice doar administrează bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament, la propunerea guvernului, conform disp. art.138 alin.2 din Constituția României.
De asemeni, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
Prin urmare, elaborarea proiectului bugetului de stat este un act ce aparține puterii executive sub aprobarea puterii legislative și nu este un atribut al puterii judecătorești, așa cum s-a întâmplat în cauza de față. Puterea Judecătorească este aceea care poate obliga, în condițiile legii speciale un reprezentant al puterii executive să efectueze un act ce refuză a-l efectua.
Ori, în cazul de față, Ministerul Justiției nu a făcut dovada că Ministerul Finanțelor Publice a refuzat să cuprindă în bugetul de stat sumele pretinse.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 282 lit.d) din Codul Muncii pot fi părți în conflictele de muncă orice persoane fizice sau juridice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e pr. civilă.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu derivă din calitatea de angajatorul al reclamanților, ci din disp.art. 3 (1) din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivit cărora acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite, în cadrul fiecărui exercițiu financiar.
În conformitate cu art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Prin urmare, în exercitarea atribuției enunțate mai sus, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat să ia măsurile necesare executorii obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, în baza disp.art. 2 din OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor necesare prin titluri executorii. Această obligație ar fi lipsită de orice efect dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
În plus, se impune obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți pentru a asigura caracterul efectiv al dreptului a cărui realizare se urmărește prin acțiunea în justiție, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care consacră caracterul efectiv al drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care stabilește că, asigurarea executării hotărârii judecătorești constituie nu numai o condiție a respectării art. 1 din Primul Protocol la convenție, dar și o parte a dreptului de acces la o instanță garantat de art. 6 din Convenție.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp. art.312 cod pr.civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de către Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin mandatul său ales, cu sediul în C, Bd. - nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.382/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclaman, și intervenientul în nume propriu, ambii cu domiciliul ales la Judecătoria Mangalia,-, județul C, și intimații pârâți TRIBUNALUL CONSTANȚA, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, ambele cu sediul în C,-, județul C și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2009.
Pt.Președinte complet -, Judecători,
Aflată în semnează conform
Art.261 alin.1 Cod pr.civilă, - -
Președinte Instanță,
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud.-/16.07.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./17.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
