Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 421/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.421/CM
Ședința publică din 30 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, prin mandatarul său ales DGFP, cu sediul în- bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 326/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în T,-, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești - spor de risc și suprasolicitare neuropsihică 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, a chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sporului de stres prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 30 noiembrie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, la actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație la data plății efective a acestora cât și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivare, reclamanta a arătat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede că "pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
A mai arătat reclamanta că, acest text a fost într-adevăr abrogat, prin art.42 al OG nr.83/2000 însă abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât această ordonanță este un act de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Pe de altă parte, este adevărat că prin art.1 pct.42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres, însă, procedându-se astfel au fost încălcate atât normele Constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispoz. Legii 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 al.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Ori prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Un alt aspect ce trebuie invocat este prevederea art.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ce prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
La data de 11.01.2008, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a arătat că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Însă textul de lege sus-menționat a fost abrogat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 1.10.2000.
Pârâtul solicită totodată a se observa faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Potrivit art.56 din Legea nr.24/2000: "1.După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente".
Totodată, art.73 din Legea fundamentală configurează extrem de clar care este domeniul legii organice, fără ca legea care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești să fie inclusă în această categorie.
În conformitate cu art.115 din Constituție: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Abrogarea art.41 din Legea nr.50/1996, lege ordinară, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor constituționale care permit, în condițiile date, intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe. Mai mult, OG nr.83/2000, astfel cum s-a arătat anterior, a fost aprobată prin lege, act de același nivel cu Legea nr.50/1996.
La data de 9.01.2008, a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor arătând că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de îndemnizații și majorare drepturi salariale trebuie să fie făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat.
S-a mai arătat că, execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
Soluționând cauza, Tribunalul Tulceaa pronunțat sentința civilă nr. 326/LM din 6.02.2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL TULCEA, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamantei drepturi bănești reprezentând sporul de 50% din îndemnizația brută de încadrare, începând cu data de 30 noiembrie 2004 și până la 1 februarie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății la care au fost obligați pârâții.
A obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit disp. art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le dispune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art.15 din HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr. 304/2004.
Împotriva sentinței civile nr. 326/LM/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatarul său ales direcția Generală a Finanțelor Publice
1) În recursul formulat, pârâtul Ministerul Justiției critică soluția instanței de fond prin prisma motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 4 și 9 Cod pr. civilă.
Se arată în motivarea recursului că, acordându-se un drept abrogat și prin urmare neprevăzut de lege, Tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dându-și în acest fel atribuții de legiferare pe care legea le conferă puterii legiuitoare.
Într-adevăr, art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului autorității judecătorești a prevăzut că:"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Însă, textul de lege sus menționat a fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 1.09.2000, intrată în vigoare la 1.10.2000 și aprobată prin legea nr. 334/2001.
Astfel, urmează să se observe că art. I pct. 42 din actul normativ menționat prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18.11.1999, se modifică și se completează după cum urmează:
42. Articolul 47 se abrogă".
Mai arată pârâta că, față de susținerile reclamantei, a învederat instanței de fond că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a făcut cu respectarea principiilor constituționale și a normelor de tehnic legislativă. Astfel, OG nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul Legii de abilitare a Guvernului nr. 125/2000.
S-a mai învederat instanței de fond că prin modificările aduse prin OG nr. 83/2000 s-a realizat un nou sistem de salarizare bazat pe noi principii care au la bază grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial la momentul respectiv, astfel că deși s-a procedat la abrogarea unor sporuri calculate la salariul de bază, consecința fiind firesc aceea de a nu mai fi regăsite explicit în legea de salarizare, totuși cuantumul remunerației magistraților și personalului de specialitate s-a majorat.
De asemenea, urmează să se constate că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea Ministerului Justiției la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamant, actualizate în funcție de rata inflației la data plății, întrucât potrivit art. 1088 cod civil "la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate aceste daune interese nu sunt debite decât în ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că, reclamanta, pretins creditor al unei obligații având drept obiect o sumă de bani nu poate pretinde drept echivalent al presupusului "prejudiciu încercat prin întârziere la executare" decât dobânda stabilită de lege, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, dată de la care Ministerul Justiției a fost pus în întârziere cu privire la obligația de executat.
2) Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat în esență următoarele motive de recurs:
Critica hotărârii judecătorești se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500/2002, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general reprezintă un complet de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției, unde va trebui să se regăsească suma, proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite, așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Proiectul urmează a se depune până la data de 15 iulie ale fiecărei an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia, acesta neavând însă atributul deciziei asupra valorilor capitolelor din proiect.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției, conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului - cheltuieli bugetare aparține Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat în esență următoarele motive de recurs:
Critica hotărârii judecătorești se fondează pe dispozițiile Legii nr. 500/2002, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general reprezintă un complet de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției, unde va trebui să se regăsească suma, proiectul acestuia este elaborat de ordonatorul principal de credite, așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Proiectul urmează a se depune până la data de 15 iulie ale fiecărei an calendaristic la Ministerul Economiei și Finanțelor, unde se poartă discuții asupra fundamentării acestuia, acesta neavând însă atributul deciziei asupra valorilor capitolelor din proiect.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției, conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului - cheltuieli bugetare aparține Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
1) Cu privire la recursul Ministerului Justiției:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Tulcea.
Pentru personalul auxiliar de specialitate dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 3 din Constituția României din anul 1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită) și cu încălcarea limitelor delegării legislative fixate prin Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția din 1991, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale prin art. 1 lit. a pct. 1 din Legea nr. 125 din 13 iulie 2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, fără a se face vreo referire la abrogare.
Este de menționat și faptul că potrivit Legii nr. 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
În absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr. 50/1996 Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Abilitarea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex. art. 1 lit. a
pct. 3 din Legea nr. 125/2000 care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II, sau III de muncă).
În concluzie, abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 prin nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției privind abrogarea tuturor sporurilor din Legea nr. 50/1996, ca măsură legislativă interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare, nu poate fi primită câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate și sporul de toxicitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de vechime se aplică și în prezent.
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art. 1, dacă acest drept există în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției că această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți, nu poate fi reținută având în vedere faptul că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea nr.OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță al reclamanților există în patrimoniul acestora și poate fi ocrotit în temeiul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 331/2001.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile plenitudinii de jurisdicție.
Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate a dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, nu și a celor abrogate.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă, referitoare la recursul în interesul legii, dezlegarea problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației.
Potrivit art. 269 din Codul muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Este de notorietate deprecierea continuă a monedei naționale a urmare a intervenirii inflației.
Numai plata drepturilor bănești datorate actualizate cu rata inflației este în măsură să acopere integral prejudiciul încercat de reclamantă.
2) Cu privire la recursul Ministerul Economiei și Finanțelor:
Potrivit art. 282 lit.d) din Codul muncii pot fi părți în conflictele de muncă orice persoane fizice sau juridice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e pr. civilă.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu derivă din calitatea de angajatorul al reclamanților, ci din disp.art. 3 (1) din HG nr. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivit cărora acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite, în cadrul fiecărui exercițiu financiar.
În conformitate cu art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Prin urmare, în exercitarea atribuției enunțate mai sus, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat să ia măsurile necesare executorii obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, în baza disp.art. 2 din OG nr. 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor necesare prin titluri executorii. Această obligație ar fi lipsită de orice efect dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
În plus, se impune obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți pentru a asigura caracterul efectiv al dreptului a cărui realizare se urmărește prin acțiunea în justiție, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care consacră caracterul efectiv al drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care stabilește că, asigurarea executării hotărârii judecătorești constituie nu numai o condiție a respectării art. 1 din Primul Protocol la convenție, dar și o parte a dreptului de acces la o instanță garantat de art. 6 din Convenție.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate recursurile și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, prin mandatarul său ales DGFP, cu sediul în- bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 326/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în T,-, județul T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C și TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Pt. jud. - - - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2 - -
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond;
Red.dec.jud. -/15.07.2009
Dact.gref.
2 ex./ 20.07.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
