Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.57/CM
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - pârâtMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN, cu sediul în C, str. -, nr.18, recurentMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1397/5.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în C,- și intimații - pârâți:TRIBUNALUL VASLUI, cu sediul în V, str. -.-, nr.13, județul V,CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I, str. -, nr.25, județul I,MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect conflicte de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru iar recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice solicită judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 al.2 pr.civ.
Instanța ia act că la acest termen de judecată părțile au lipsit dar au solicitat judecata cauzei în lipsă, fapt pentru care constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs la 30 noiembrie 2007 împotriva sentinței civile nr.1397/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, obligarea în solidar la plata diferențelor salariale echivalente cu sporul de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 01.12.2003 până la 25.04.2004 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și obligarea Curții de APEL IAȘI să înscrie în carnetul de muncă aplicarea sporului de 30 % și a majorării prevăzute în art.1 alin.2 din normele aprobate prin nr.HG403/2001.
În motivare reclamanta a arătat că a fost numită judecător stagiar la Judecătoria Vaslui de la 01.09.2003 până la 01.05,2004, dată la care a fost numită judecător la Judecătoria Constanța, iar pârâții au obligația legală de a aloca fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Se motivează acordarea acestui spor de necesitate a asigurării incoruptibilității tuturor magistraților și în toate cauzele și respectarea dreptului egal împotriva discriminării conform art.1 și 14 din CEDO, situație discriminatorie fiind constată prin Hotărârea nr.185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
TRIBUNALUL VASLUI prin sentința civilă nr.91/18.01.2007 a admis excepția necompetenței teritoriale derivată din dispozițiile art.284 alin.2, motiv pentru care a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR a invocat excepția lipsei calității procesual pasive motivat pe faptul că nr.HG208/2005 îi conferă atribuții în sensul administrării bugetului de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament, neavând nici un raport juridic direct cu reclamanta.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune motivat pe faptul că termenul de prescripție a început să curgă la data intrării în vigoare a nr.OUG43/2002, respectiv 04.04.2002, pe faptul că hotărârile nu au caracter obligatoriu, ci valoare de recomandare, iar termenul de 3 ani este prevăzut și în Legea nr.324/2006 de modificare a nr.OG137/2000.
Prin sentința civilă nr.1397/05.09.2007 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor -Direcția Finanțelor Publice C și excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției.
A admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL IAȘI, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE
A obligat pârâții către reclamantă la plata diferenței de drepturi salariale reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută aferente perioadei 01.12.2003-25.04.2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâta Curtea de APEL IAȘI să facă mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei referitoare la sporul de 30%.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor instanța a apreciat că, acest pârât are calitate procesuală în cauză, întrucât atribuțiile pe care le exercită prevăd și întocmirea proiectului de buget, în care se includ, conform propunerilor ordonatorilor principali de credite, sumele necesare plăților drepturilor salariale, ca prioritate.
De asemenea, pârâtul este în măsură să aloce acestor ordonatori principali de credite necesarul bănesc pentru plățile drepturilor salariale, astfel încât deși nu există un raport juridic direct de muncă între reclamantă și pârât, acestuia din urmă îi incumbă obligații în ceea ce privește asigurarea și virarea fondurilor destinate plăților salariale, chemarea sa în judecată fiind justificată cel puțin din motiv de opozabilitate.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, instanța a apreciat ca nefondată această excepție motivat pe faptul că hotărârea deși nu are caracter obligatoriu ci de recomandare, constată situația de discriminare între magistrații beneficiari ai acestui spor și cei care nu au participat în astfel de complete, recomandând Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ menit să elimine situația de inegalitate dintre cele două categorii de salariați.
Dreptul de acțiune al reclamantei s-a născut la data cunoașterii Hotărârii, astfel încât acțiunea se circumscrie termenului general de prescripție de 3 ani calculat de la această dată, excepția invocată fiind pentru aceste considerente, respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța a considerat că acțiunea reclamantei este întemeiată, întrucât fiind constatată existența unei discriminări directe prin neacordarea sporului, situație recunoscută de însuși pârâtul Ministerul Justiției ca inițiator de acte legislative în domeniul justiției, pentru evitarea menținerii situației de discriminare pentru perioada de referință, pârâții au obligația plății acestor despăgubiri reprezentând sporul cuvenit reclamantei, motivată ca și în celelalte cazuri de asigurarea incoruptibilității și pentru respectarea dreptului egal împotriva nediscriminării.
De asemenea, prin acordarea sporului se respectă prevederile art.14 din CEDO privind principiul egalității tuturor în fața legii și exercitării drepturilor și libertăților recunoscute de această convenție, fără nici o deosebire.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele.
Litigiul de față este un litigiu de muncă în care calitate de angajator are Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și angajați - reclamanții de față.
Din economia dispozițiilor art.35 și 36 din Legea nr.500/2002 rezultă indubitabil faptul că Ministerul Finanțelor Publice doar întocmește un proiect de buget, Parlamentul fiind cel care aprobă și nicidecum Ministerul Finanțelor Publice.
Mai mult, și proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite.
În cazul de față, propunerea trebuie să o facă Ministerul Public - ordonatorul principal de credite, conform nr.HG83/2006, cu modificările și completările ulterioare, art.4 alin. X pct.3.3.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a făcut dovada că Ministerul Finanțelor Publice a refuzat să cuprindă în bugetul de stat sumele pretinse de reclamanți.
Dimpotrivă, prin probatoriul administrat, a arătat că s-a opus și a refuzat să plătească sumele pretinse de reclamanți.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în garanție.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice nu a contestat natura litigiului, fiind de acord că acesta este un litigiu de muncă, însă nu datorează nici o sumă de bani întrucât Ministerul Justiției nu numai că nu le-a solicitat, dar s-a și opus la acordarea acestora.
Cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice este întemeiată deoarece plata către reclamanți a sumelor solicitate precum și, în general, a diferențelor de drepturi salariale se poate realiza numai după alimentarea cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor Publice.
În executarea hotărârii judecătorești, TRIBUNALUL VASLUI și Curtea de APEL IAȘI - în calitate de ordonator de credite - va întocmi necesarul sumelor de bani reprezentând drepturi salariale neacordate urmare discriminării, va înainta propunerea către Ministerul Finanțelor Publice care, în exercitarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002, va întocmi Proiectul de buget pe care îl va înainta, conform art.35 și 36, Parlamentului, organ care aprobă acest buget.
Obligația Ministerul Finanțelor Publice rezultă din interpretarea dispozițiilor Legii nr.500/2004, a Hotărârii Guvernului României nr.208/2005 și a Hotărârii din 24 martie 2005 Curții Europene a Drepturilor Omului, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1048/2005, dar și în raport de dispozițiile art. 282 Codul Muncii.
În consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul Ministerului Finanțelor Publice, fiind menținute în totalitate considerentele instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurentul - pârâtMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN, cu sediul în C, str. -, nr.18, recurentMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1397/5.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în C,- și intimații - pârâți:TRIBUNALUL VASLUI, cu sediul în V, str. -.-, nr.13, județul V,CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I, str. -, nr.25, județul I,MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond.;
Red.dec.-jud.-/07.02.2008
Tehnoredact.-gref.-
2 ex./08.02.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
