Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 750/R-CM
Ședința publică din 14 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.356/CM din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în baza delegației depuse la dosar, lipsind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, intimata-reclamantă și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante.
Având cuvântul asupra recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 04.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați primii doi pârâți să îi plătească diferențele de drepturi salariale rezultate în urma corectei aplicări a Legii nr.567/2004, actualizate cu indicele de inflație, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate după rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a funcționat în calitate de grefier -dactilograf la parchetul din circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
În aplicarea Legii nr.567/2004, parchetul a emis decizia nr.25/03.06.2005 prin care reclamanta a fost trecută din funcția de grefier - dactilograf în cea de grefier, dar cu menținerea salariului de încadrare avut.
În acest fel, apreciază reclamanta, a fost lipsită de diferențe de drepturi salariale, respectiv de 0,500 din coeficientul de multiplicare la care ar fi fost îndreptățită potrivit legii, în aceeași măsură cu grefierii.
Această situație s-a menținut până la apariția OG nr.8/2007, când salarizarea a fost stabilită la nivelul funcției de grefier.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în cauză nu există discriminare, iar principiul consacrat de dispozițiile art.16 din Constituție nu înseamnă uniformitate, cele două categorii profesionale, respectiv de grefier și grefier-dactilograf neexercitând aceeași muncă.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul în care se va admite acțiunea, să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
A motivat cererea prin aceea că potrivit art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, așa cum rezultă din prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
În situația în care acțiunea va fi admisă, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2008, în care să fie incluse sumele necesare plății acestor drepturi bănești.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, în baza dispozițiilor art. 25 din Decretul nr.31/1954, precum și a celor ale art.3 (56) din nr.HG208/2005. Legat de aceste dispoziții, a arătat că nu poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr. 500/2002- art. 19-35.
Ulterior a susținut că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă deoarece ministerul are atribuții doar în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și nu în adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului unui minister.
Precizând acțiunea sub aspectul obiectului, la data de 21.02.2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la plata diferenței de drepturi salariale rezultând din aplicarea coeficientului de multiplicare 4,500, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 01.01.2005- 31.08.2005 primul dintre pârâți, alături de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și pentru perioada 01.09.2005- 31.12.2006 cel de-al doilea pârât.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 09.04.2008.
Prin sentința civilă nr.356/CM/11.04.2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea precizată și a obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale conform coeficientului de multiplicare 4,500 prevăzut de Legea nr.567/2004 pentru perioada 01.01.2005 - 31.08.2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pe pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale conform coeficientului de multiplicare 4,500 prevăzut de Legea nr.567/2004 pentru perioada 31.08.205 - 31.12.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta a îndeplinit funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș începând cu data de 01.11.1995, iar la 01.09.2005 a fost transferată la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - T - Biroul Teritorial Argeș, în funcția de grefier.
Prin decizia nr.25 din data de 03.06.2005 emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reclamanta a fost încadrată începând cu data de 01.01.2005 în funcția de grefier conform tabelului anexă la decizia menționată. La emiterea acestei decizii, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa avut în vedere dispozițiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.
Anterior numirii în funcția de grefier reclamanta a îndeplinit funcția de grefier - dactilograf, fiind încadrată potrivit anexei nr.2 al legii de salarizare nr. 50/1996, în vigoare la acel moment.
Conform acestei anexe grefierului-dactilograf i se stabileau drepturile salariale avându-se în vedere coeficientul de multiplicare de 4,000.
Tot conform anexei nr.2 la Legea nr. 50/1996 grefierul era salarizat potrivit coeficientului de multiplicare de 4,500.
Potrivit dispozițiilor art.91 alin.2 din Legea nr.567/2004, grefierii - dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
În speță, reclamantei, începând cu data de 01.01.2005, din momentul în care postul acesteia a fost transformat în post de grefier, trebuia să i se stabilească drepturile salariale prin raportare la coeficientul de multiplicare de 4,500, prevăzut de anexa nr.2 la legea de salarizare pentru funcția de grefier.
Dimpotrivă, prin decizia nr. 25 din 03.06.2005 pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa dispus încadrarea reclamantei în funcția de grefier, dar cu menținerea salariului de încadrare avut.
Procedând în felul acesta, a creat reclamantei un prejudiciu constând în diferența dintre coeficientul de multiplicare de 4,500 corespunzător funcției de grefier și cel de 4,000 corespunzător funcției de grefier dactilograf, transpusă în drepturile salariale cuvenite fiecăreia potrivit mecanismului de calcul al salariilor prevăzut de Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că existența doar a distincției salariale, nu și între atribuțiile și sarcinile de serviciu ale grefierilor dactilografi deveniți grefieri constituie un tratament diferențiat.
Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat, în lumina prevederilor art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale că nu există un scop legitim și necesar, respectiv o justificare obiectivă și rezonabilă pentru care reclamantei i-au fost menținute aceleași drepturi salariale, deși funcția pe care o îndeplinește din data de 01.01.2005 este cea de grefier.
Așa fiind, instanța a considerat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate și a luat în considerare la stabilirea întinderii obligației de plată perioada în care reclamanta a lucrat la fiecare dintre pârâții chemați în judecată.
Față de cererea de chemare în garanție s-a făcut aplicarea prevederilor art.60, 63 Cod procedură civilă, precum și a prevederilor art.19 din Legea nr. 500/2002.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termen legal, pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice.
Primul dintre recurenți a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond a dispus nelegal plata drepturilor salariale cu coeficientul de multiplicare de 4,500 corespunzător grefierilor, în condițiile în care Legea nr. 567/2004 prevede că salarizarea grefierilor- dactilografi se efectuează conform dispozițiilor legii de salarizare ce urmează a fi adoptată.
Procedând în acest mod, instanța a adăugat la legea specială privind statutul personalului auxiliar de specialitate.
În același timp, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, respectiv a prevederilor art.91 alin.2 din Legea nr. 567/2004.
Legea specială de salarizare la care face referire acest text de lege a fost adoptată prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Este absurd să consideri discriminatoriu faptul că salarizarea grefierilor - dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri este diferită de cea a grefierilor, în condițiile în care este evident că nu se poate aplica principiul "la muncă egală, salarizare egală", atât timp cât cele două categorii profesionale, deși reunite, nu exercită aceeași muncă.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate efectua plata acestor drepturi salariale actualizate cu rata inflației deoarece nu o poate înscrie în bugetul său fără o bază legală.
Se argumentează această critică în sensul că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal, aprobate prin Legea nr. 388/2007 nu vizează și cheltuielile pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate prin hotărâre judecătorească.
Mai mult, apreciază recurentul-pârât, actualizarea cu indicele de inflație apare ca un mijloc de constrângere pentru debitor, spre a-l determina pe acesta să-și execute obligația asumată. În această situație, plata sumelor actualizate cu indicele de inflație apare ca fiind lipsită de cauză juridică.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 4 și pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Pârâtul -chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice critică sentința pentru nelegalitate, în sensul că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nu s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a acestei părți.
Nu s-a avut în vedere faptul că între Ministerul Finanțelor Publice și reclamanți nu există nicio obligație de garanție, că cel dintâi nu este ordonator principal de credite pentru aceștia.
Iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Mai mult, se arată, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la majorarea creditelor bugetare aprobate prin lege, în sensul asigurării fondurilor necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, este inadmisibilă. Suplimentarea cheltuielilor stabilite prin legea bugetului de stat este o problemă de legiferare.
Raportul de serviciu este creat între reclamanți și celelalte instituții pârâte și numai față de acestea din urmă se poate solicita plata drepturilor salariale.
În fine, se arată, ministerul nu are printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002 pe aceea a plății, virării sau alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu este fondat.
Trebuie observat că prin argumentele formulate se invocă de către recurent inexistența situației de comparabilitate dintre grefierii -dactilografi și grefieri, precum și inexistența criteriului de discriminare dintre cele enumerate expres de lege, ceea ce nu permite a se reține tratamentul discriminatoriu.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâților având atribuții în angajare și salarizare la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției pe care a fost încadrată la data intrării în vigoare a Legii nr.567/2004, respectiv funcției de grefier.
Cum în speță este vorba despre aceeași funcție - funcția de grefier pe care reclamanta a fost încadrată prin lege din data de 01.01.2005, independent de natura muncii prestate efectiv, aceasta are dreptul la salarizarea stabilită în raport cu nivelul parchetului, cu funcția deținută, ca principale criterii de salarizare prevăzute de dispozițiile art.60 pct.(1) din statut.
De la data de 01.01.2005 funcția de grefier- dactilograf nu mai este reglementată de lege.
Prin urmare, între reclamantă și ceilalți grefieri există comparabilitate, chiar identitate, fiind vorba despre una și aceeași funcție.
Contradicția dintre forma inițială a textului art.91 alin.2 din Legea nr.567/2004, care se referea la menținerea vechilor salarii și art.60 pct.(1) din același act normativ, trebuie lămurită în sensul respectării principiului salarizării după funcții și a principiului nediscriminării consacrat de dispozițiile art.5 din Codul muncii, potrivit căruia pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriile menționate expres sau pe acele criterii care produc efectele unei discriminări directe.
Sesizând inegalitatea nejustificată de tratament, legiuitorul a modificat din ianuarie 2006 textul art.91 alin.(2) din statut astfel: grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii de salarizare speciale.
Până la apariția acesteia s-a stabilit în art.60 alin.(5) din statut că rămân aplicabile prevederile referitoare la salarizare aflate în vigoare.
Or, potrivit Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare la care face trimitere textul de lege de mai sus, coeficientul de multiplicare corespunzător funcției de grefier este de 4,500.
-l pe criteriul aparent al prestației concrete, angajatorul a exercitat un tratament discriminatoriu în sensul art. 5 alin.(4) Codul muncii și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În interpretarea dispozițiilor art.14 din Convenție referitor la interzicerea discriminării, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Protecția egală a legii consacrată de Constituția României din 2003 - art.16 - se concretizează în următoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminării.
Această din urmă obligație pozitivă a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațională menționată anterior trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin Hotărârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
În speța de față, dreptul protejat prin interzicerea discriminării este recunoscut de normele interne și internaționale, respectiv de art. 5 și 6 din Codul muncii, potrivit cărora în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, iar orice salariat are dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Nu este dovedit, așa cum corect a reținut tribunalul, scopul legitim pentru aplicarea tratamentului diferențiat.
Actualizarea cu indicele de inflație constituie o corectă aplicare a prevederilor art. 161 pct. 4 din Codul muncii, o reparație a prejudiciului suferit ca urmare a neplății drepturilor salariale cuvenite.
Rezultă că nu se regăsesc în privința hotărârii criticate motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 pr.civ. invocate de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, urmând ca în baza art. 312 pr.civ. recursul acestei părți să fie respins.
Recursul pârâtului-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice este fondat.
În ceea ce privește cererea de obligare a acestei părți la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Angajarea cheltuielilor se realizează în limita bugetelor aprobate prin lege, iar monitorizarea execuției bugetare vizează tocmai respectarea acestor limite și a destinațiilor fondurilor bugetare.
Rezultă că în atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice nu intră aprobarea propriu-zisă a proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 pr.civ. va fi admis recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și va fi modificată în parte sentința în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât și a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.356/CM din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și cererea de chemare în garanție.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./Tehnored./4 ex./23.04.2009/Jud.fond: /
OPINIE SEPARATĂ,
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă, a art.304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a le respinge.
Astfel, în ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice, critica potrivit cu care acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, este nefondată.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al Legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul rectificării bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea și virarea fondurilor necesare ce urmează a fi plătite reclamantei, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Soluția se impune chiar dacă în cauză este vorba de solicitarea reclamantei de a fi obligat angajatorul să-i plătească sume de bani în directă legătură cu executarea contractului individual de muncă încheiat cu părțile în litigiu și mai ales cu referire la unul din elementele esențiale ale acestui contract, salariul/indemnizație datorată de angajator, premisa acțiunii reclamantei fiind încălcarea de către angajator a unui principiu fundamental al dreptului muncii care conferă tuturor salariaților ce prestează o muncă, dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest context, Ministerul Finanțelor Publice, având calitatea de ordonator principal de credite, are obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virarea de credite bugetare pentru asigurarea în bugetele proprii sau ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, impunându-se respingerea și a recursului declarat de acest pârât-chemat în garanție.
Red./4ex/23.04.2009
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Paula Andrada Coțovanu, Nicoleta
