Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 871
Ședința publică de la 26 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
*********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul SINDICATUL, C M, AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, împotriva sentinței civile nr.480C din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, în sensul că la dosar a fost depusă de către recurent o cerere prin care se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, este declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor de timbru.
Față de împrejurarea că prin cererea de la fila 15 dosar se solicită de recurent, judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 480/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului SINDICATUL, C M, AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva pârâților Primarul comunei și Comuna jud. N, reținându-se următoarele:
Reclamantul Sindicatul " cel M" al angajaților din Administrația Publică Locală Nas olicitat, în numele și pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei comunei, în contradictoriu cu pârâții comuna și Primarul comunei, acordarea și plata următoarelor drepturi bănești, începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, actualizate în raport de rata inflației:
- sporul de stabilitate și de fidelitate în procent de 20% din salariul de bază brut;
- sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază brut;
- sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres de 10% din salariul de bază brut;
- sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, precum și a tichetelor cadou începând cu 26.05.2006;
- indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază brut.
Prin încheierea de ședință din 10.03.2009 Secția Comercială și de contencios Administrativ a Tribunalului Neamța disjuns cererea cu privire la personalul contractual - membri de sindicat -, a dispus scoaterea ei de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Neamț.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Civile a Tribunalului Neamț sub nr. 1412/103 din 03.04.2009.
Prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat plata sporului de fidelitate și de stabilitate, în baza art. 17 din OG nr. 10/2007, iar a sporului de confidențialitate în baza art. 13 din OG nr. 10/2007, a Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, Ordinele MAI nr. 275/2002 și nr. 496/2003, OUG nr. 1/2007 și OUG nr. 31/2009, art.8 lit.b din HG nr.281/1993, Legea 193/2006, HG nr.1193/2006 și Legea 138/1999.
Sistemul de salarizare a personalului contractual din autoritățile publice locale, reglementat de Legea nr. 154/1998, nu prevede în favoarea acestora acordarea unui spor de fidelitate și de stabilitate și nici a celui de confidențialitate și, atât timp cât în lege nu sunt reglementări privind solicitările formulate, nici pârâții nu pot fi obligați să le plătească salariaților în numele cărora reclamantul a acționat.
În ce privește indemnizația de dispozitiv, aceasta a fost reglementată prin dispozițiile art. 3 din Legea nr. 138/1999 ca o componentă a soldei lunare cuvenită cadrelor militare și militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, al Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/05.06.2002 - prin care au fost adoptate Normele de aplicare a Legii nr. 138/1999 - a fost completat de Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 în sensul introducerii, după pct. 9.1, a pct. 9.2 ce prevede acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului civil din administrația publică. Însă atât dispozițiile pct. 31.1 din Normele de aplicare a Legii nr. 138/1999, ce definește personalul civil ca fiind constituit din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, cât și dispozițiile modificatoare ale Ordinului MAI nr. 496/28.07.2003 adaugă la lege, prin aceea că extind vocația privind acordarea indemnizației de dispozitiv și la alte categorii, în afara celor strict prevăzute de lege.
ormele date în aplicarea legii nu pot adăuga sau contraveni prevederilor legii, art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative dispunând că actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, fiind necesar să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise, fără a putea conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
În consecință, s-a reținut că personalul civil care beneficiază de indemnizația de dispozitiv este format numai din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor, includerea în rândul acestora și a altor categorii de personal civil fiind contrară Legii nr. 138/1999 și normelor ei de aplicare.
Membrii de sindicat în numele cărora a acționat reclamantul, fac parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că nu subzistă condițiile de egalitate salarială, iar statutul socio - profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile sunt diferite.
Nu există nicio legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
Reclamantul a invocat faptul că neacordarea tuturor sporurilor solicitate, inclusiv sporul de dispozitiv, ar reprezenta o discriminare în raport cu ceilalți angajați, încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României și a altor reglementări interne, care, toate statuează principiul egalității de șanse și tratament între toți cetățenii.
Nefiind o situație de egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar și o instituție publică cu reglementări legale diferite, prima instanță a constatat inexistența discriminării în prezenta cauză.
În ceea ce privește practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară, se constată, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului - Secția a II-a din 06.12.2007, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește art. 14 din Convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă, din prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 tribunalul a reținut că"Salariații din sectorul bugetar și din cadrul celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
În îndeplinirea acestor dispoziții, prin art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998, aprobate prin HG nr. 5/1999, s-a prevăzut că angajatorii, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite, stabilesc prin contractele colective de muncă numărul salariaților care pot primi lunar tichete de masă, criteriile de selecție a acestora, valoarea nominală a tichetelor și numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie acestea.
Rezultă că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă nu constituie o obligație legală pentru angajator, ci este condiționată pe de o parte de posibilitățile lui financiare, iar pe de altă parte de disponibilitatea sa de a le acorda.
În concret, tichetele de masă se acordă dacă: a) persoana beneficiară este angajată cu contract individual de muncă; b) angajatorul are capacitatea financiară de a suporta contravaloarea tichetelor; c) prin contractul colectiv de muncă s-a convenit asupra acordării acestora.
Pentru ca persoanele în numele căruia s-a acționat în speța de față - ce fac parte din personalul contractual din administrația publică locală salarizat în baza Legii nr. 154/1998 - să fi beneficiat de tichete de masă, trebuia îndeplinită cerința din art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, ce condiționează acordarea lor de prevederea în bugetul local a sumei necesare pentru suportarea contravalorii acestora, care să permită, în urma negocierii cu sindicatul reprezentant, negocierea condițiilor concrete de acordare a tichetelor de masă.
Prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2006 și ale pct. 2.3 din Normele de aplicare a acestui act normativ aprobate prin HG nr. 1317/2006, permit instituțiilor din sectorul bugetar să acorde salariaților lor bilete de valoare sub forma tichetelor cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită"Tichete cadou"pentru cheltuieli sociale.
Nici aco rdarea tichetelor cadou nu constituie, așadar, o obligație legală pentru angajatori, ci este condiționată tot de posibilitățile lor financiare și de disponibilitatea lor de a le acorda.
Cum tatutul juridic al personalului contractual din autoritățile publice locale se circumscrie principiului prevederii în lege a drepturilor de natură salarială ce i se cuvine iar în bugetul comunei nu a fost prevăzut un capitol special de cheltuieli având ca destinație suportarea contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou, cererea reclamantului de acordare a acestor tichete pentru membrii săi de sindicat a fost apreciată ca nefondată.
Având în vedere aceleași considerente nicisporul de suprasolicitare neuropsihică și de stresnu poate fi acordat persoanelor reprezentate de reclamant, cu atât mai mult cu cât temeiul legal invocat - art. 8 lit. b din HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare - prevede că de el poate beneficia personalul de specialitate din unele activități medicale, din unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătății, personalul medico - sanitar de intervenție din stațiile de salvare, precum și șoferii de pe autosalvări, cel care lucrează în compartimentele de pediatrie, obstetrică - ginecologie și în unități de asistență socială și de ocrotire, din instituțiile care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea specială a copiilor, calificarea și ocrotirea invalizilor și deficienților și îngrijirea bătrânilor, personalul didactic care asigură predarea simultană la două - patru clase de elevi în învățământul primar, care îndrumă practica psihopedagogică și cel care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor, personalul navigant din Centrul de a Personalului din Civilă care execută misiuni de instruire în zbor, personalul de pe navele școală pe perioada cât se află în larg și personalul de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu.
În alin. 3 al art. 8 din HG nr. 281/1993 se prevede că e sporul de până la 15% din salariul de bază poate beneficia și personalul din cadrul Corpurilor gardienilor publici, precum și personalul de pază din unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, care își desfășoară activitatea în condiții specifice personalului militarizat.
De asemenea, alin. 3 al art. 8 din hotărâre prevede cămărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor, condiție ce nu este îndeplinită în cauză deoarece salariații reprezentați de reclamant nu se încadrează în categoriile de personal enumerate mai sus și de aceea s-a reținut că nu a fost posibilă stabilirea în concret, printr-un act al consiliului local al unității administrativ - teritoriale pârâte avizat de minister, a cuantumului sporului și al condițiilor de acordare a sporului.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, prin care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca nefondată, având în vedere dispozițiile art.II pct.1 din Ordinul 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, de modificare a Ordinului Ministrului de Interne nr.275/2002. Față de aceste prevederi normative, recurentul a susținut că personalul civil din administrația publică beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, recurentul a susținut că pârâții dispun de surse proprii de finanțare din care pot să asigure acordarea sporurilor salariale solicitate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recurentul a susținut că cererea de chemare în judecată formulată la prima instanță cuprinde în ce privește sporurile solicitate, temeiuri juridice pe care prima instanță nu le-a avut în vedere, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Această susținere a recurentului-reclamant este neîntemeiată. Astfel, în ce privește sporurile de fidelitate, de stabilitate și de confidențialitate, acestea nu sunt prevăzute în Legea nr.154/1998, lege specială care reglementează salarizarea personalului contractual din unitățile publice locale. Faptul că aceste categorii de sporuri sunt prevăzute în alte acte normative nu poate justifica acordarea lor către categorii de personal salarial distincte și a căror salarizare este reglementată special, prin dispoziții legale speciale.
Referitor la indemnizația de dispozitiv, având în vedere dispozițiile art.3 din Legea 138/1999, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că aceasta nu poate fi acordată personalului contractual din cadrul autorităților publice locale. Prevederile legale menționate nu pot fi modificate sau completate prin ordine emise ulterior pentru adoptarea normelor de aplicare a acestor dispoziții legale.
Recurentul-reclamant a solicitat și acordarea tichetelor de masă, însă, astfel cum este reglementată de art. 1 din Legea 142/1998, aceasta este stabilită doar ca posibilitate, acordarea efectivă fiind condiționată de includerea în contractele colective de muncă încheiate între angajatori și salariați și de cuprinderea sumelor necesare în bugetele alocate plății drepturilor salariale, aceeași condiție existând și în ce privește acordarea tichetelor-cadou, conform art.1 din Legea 193/2006.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, promovat de reclamantul SINDICATUL, C M, AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N, împotriva sentinței civile nr.480C din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comuna prin Primar și Primarul Comunei, jud. N,ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red..
Tehn.5 ex.AA 14.09.09
Com. la părți la.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
