Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 908/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 908
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 130/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Ambulanță Județean A, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă, avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar note de ședință și concluzii scrise, împuternicire avocațială și chitanță reprezentând cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cererii de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22.07.2008, petenta a chemat în judecată cu intimatul Serviciul de Ambulanță Județean A, solicitând anularea deciziei nr. 157/04.07.2008, iar, în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu o altă sancțiune disciplinară.
În motivarea cererii, petenta a arătat că în timp ce se deplasau din A spre L, în data de 29.06.2008, ora 18,36, în sensul giratoriu de la, au fost anunțați prin stație de producerea unui accident rutier în loc.. era aglomerat la acea oră. Și-au calculat timpul de sosire la locul accidentului, luând în considerare faptul că pentru a ajunge la locul accidentului trebuiau să schimbe direcția, ceea ce ducea la dublarea timpului de sosire. Astfel, la ora 18,45 șoferul ambulanței a luat legătura cu cel al salvări aflate în stație pentru a se deplasa ei la locul accidentului, mai ales că între acesta și L sunt doar 10 km, astfel că se putea ajunge în câteva minute, în timp ce lor le trebuia aproape o oră. Această situație este o practică obișnuită la serviciul de ambulanță. Au anunțat în timp util imposibilitatea ajungerii la locul accidentului în timp minim, motiv pentru care au cerut schimbul de tură, știind că în substația de salvare L se afla o ambulanță pregătită pentru astfel de evenimente. Petenta nu a putut să întocmească fișa de solicitare nr. 35354/01 din moment ce nu a fost la locul accidentului. Nu este adevărat că petenta ar fi declarat cu ocazia cercetării disciplinare că nu a vrut să meargă la urgență. Cercetarea disciplinară a fost realizată cu încălcarea prevederilor
art. 267 din Codul muncii, întrucât nu a fost convocată în scris, abaterea nu a fost cercetată sub toate aspectele, în sensul că s-a luat în considerare doar sesizarea făcută de medicul coordonator, cu ignorarea celorlalte aspecte: faptul că a anunțat imposibilitatea ajungerii în timp util și că a luat legătura cu șoferul celeilalte ambulanțe; împrejurarea că nu a avut alte abateri disciplinare; comportarea generală în cadrul serviciului.
În drept, a invocat art. 268 alin. 5 din Codul muncii.
Intimatul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestației și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 157/04.07.2008, cu motivarea că a fost petenta angajata Serviciului de Ambulanță Județean A, L până la data de 15.08.2008 când i-a fost desfăcut contractul de muncă în baza deciziei contestate. Conform raportului de gardă, a fișei de solicitare nr. 35354/01 și a notei explicative a contestatoarei înregistrate sub nr. 2698/01.07.2008, aceasta, fiind de serviciu cu ambulanțierul, a primit în data de 29.06.2008, la ora 18,35 solicitarea pentru un accident rutier în localitatea. Nu a dat curs solicitării și fără a anunța medicul coordonator sau dispecerul a hotărât să treacă pe la substație și să predea cazul echipajului care urma să îi schimbe, încălcând astfel obligațiile care îi reveneau conform Regulamentului de ordine interioară, art. 7 alin. 1 și art. 8 alin. 53. Cu ocazia cercetării disciplinare, petenta a recunoscut că nu a vrut să se deplaseze la locul accidentului, astfel cum a arătat în nota explicativă. Întârzierea în preluarea cazului putea duce la pierderea vieții unui om, în cazul de față a unui copil de 12 ani. Din fișele de solicitare rezultă o întârziere de 24 de minute în preluarea cazului de către schimbul de noapte, la care se adaugă și timpul pierdut cu ocazia efectuării schimbului. Contestatoarea era obligată să informeze dispeceratul despre faptul că nu preia cazul pentru a se dispune înlocuirea cu un alt echipaj. Contestatoarea a încălcat prevederile art. 8 pct. 3 și 4 din Ordinul nr. 2011/2007. Petenta a fost convocată în vederea efectuării cercetării disciplinare, dovadă că s-a prezentat la data și locul întrevederii. Ținând cont de gravitatea abaterii, pentru celeritate, convocarea i-a fost înmânată înainte de începerea propriu-zisă a cercetării disciplinare. Aceasta a recunoscut prin contestația sa faptul că i s-a adus la cunoștință obiectul cercetării disciplinare. Aceasta nu a început înainte ca petenta să afle obiectul cercetării și faptul că putea fi însoțită de un reprezentant al sindicatului sau de un apărător. Art. 267 alin. 2 din Codul muncii nu prevede nicio sancțiune pentru neconvocarea în scris a salariatului. Se recomandă realizarea în scris a convocării ca o măsură de protecție a angajatorului, pentru ca în felul acesta salariatul să nu poată spune că nu știa unde și când să se prezinte. Sancțiunea este prevăzută pentru neefectuarea cercetării disciplinare, iar nu pentru absența convocării în scris. Referitor la susținerea petentei că nu a fost cercetată fapta sub toate aspectele ei și că nu s-a ținut cont de faptul că a fost anunțat șoferul celeilalte ambulanțe, intimata a arătat că petenta a predat cazul celuilalt echipaj nu pentru celeritatea soluționării situației, ci pentru că nu a vrut să se deplaseze la locul accidentului, fiind la sfârșit de tură, astfel cum a arătat în nota explicativă.
În drept, intimata a invocat și prevederile art. 115 - 118 din Codul d e procedură civilă, Codul muncii.
Prin răspuns la întâmpinare, petenta a arătat că a căzut de acord cu celălalt echipaj, care se afla în substație, referitor la preluarea cazului de către acesta din urmă, știind că avea posibilitatea de a ajunge mai repede la locul accidentului. Conform fișei de solicitare nr. 35357, din stația de salvare L s-a ajuns în 4 minute, în timp ce echipajul petentei ar fi avut nevoie de cel puțin 30 de minute. Contestatoarea a recunoscut că nu a vrut să meargă la urgență în condițiile în care a stabilit cu celălalt echipaj să preia cazul. Convocarea pentru cercetarea disciplinară nu s-a realizat conform art. 267 alin. 2 din Codul muncii întrucât s-a făcut prin stația de la locul de muncă, fără a i se spune pentru ce anume. Nu a semnat nici un convocator. Petentei nu i s-au adus la cunoștință atribuțiile de serviciu, aceasta nesemnând fișa postului.
În ședința publică din 11.12.2008, petenta și-a completat contestația cu cererile de reintegrare a sa în muncă și plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului individual de muncă până la cea a reintegrării sale la locul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 130 din data de 29.01.2009, Tribunalul Arada respins contestația. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 157/04.07.2008 a Serviciului de Ambulanță Județean A (depusă în copie la filele 5 - 8) s-a aplicat petentei - asistență medicală în cadrul serviciului de mai sus la substația L, începând cu data de 15.08.2008 sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, conform art. 264 alin. 1 lit. f din Legea nr. 53/2003 și art. 18 lit. f din Regulamentul de ordine interioară al Serviciului de Ambulanță Județean
S-a reținut în sarcina sa următoarea abatere: în data de 29.06.2008 era de serviciu pe ambulanța cu nr. de înmatriculare - în echipaj cu ambulanțierul, deplasându-se pe DN 1 de la A la a plecat din stația centrală la ora 18,20, iar la 18,35 dispeceratul a preluat un caz de accident rutier produs pe raza localității, victima fiind un copil minor de 12 ani. Acest caz a fost atribuit la ora 18,36, prin telefonul mobil, echipajului din care făcea parte petenta. D-na doctor a sesizat în jurul orelor 19,00 faptul (consemnat de medicul coordonator ) al întoarcerii echipajului în substația L și a solicitării acestuia de a pleca la caz celălalt echipaj. Decizia echipajului - a fost luată fără a anunța medicul coordonator sau dispeceratul din Serviciul de Ambulanță Județean A, deși aveau această obligație, precum și posibilitatea de aof ace, utilizând telefonul mobil, stația sau. A avut loc o întârziere în timpul de sosire la caz, ca urmare a schimbării direcției de mers a echipajului prin intrarea în substație, schimbului dintre echipajele de pe autospecială, telefonului dat de d-na doctor pentru anunțarea dispecerului și a medicului coordonator de schimbarea intervenită. Victima a avut diagnosticul de contuzie forte toraco - abdominală, ac. închis, fără comoție cerebrală, multiple escoriații la nivelul toracelui anterior și a membrelor. Petenta a recunoscut fapta. S-a reținut încălcarea următoarelor prevederi:
- din Regulamentul de ordine interioară al Serviciului de Ambulanță Județean A: art. 7 alin. 1 conform căruia "fiecare salariat are obligația de a-și îndeplini sarcinile de serviciu, conform fișei postului, de a respecta disciplina în muncă, de folosire integrală și eficientă a timpului de lucru"; art. 8 alin. 11 - "să respecte întocmai programul de lucru stabilit"; art. 8 alin. 12 - "să folosească integral și cu maximă eficiență timpul de lucru pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu și în condiții de calitate corespunzătoare"; art. 8 alin. 14 - "să execute întocmai și la timp obligațiile de serviciu ce le revin potrivit fișei postului, dispozițiile actelor normative, protocoalele, precum și sarcinile trasate de șefii ierarhici, răspunzând de respectarea ordinii și disciplinei în muncă"; art. 8 alin. 27 - "în exercitarea profesiunii lor, personalul de orice nivel și din orice compartiment al unității trebuie să aibă o atitudine profund umană, de respectare a regulilor de etică și deontologie profesională"; art. 8 alin. 45 - "sub sancțiunile prevăzute în normele reglementate de Codul muncii, nu se temporizează urgențele majore"; art. 8 alin. 53 - "personalul medico sanitar și ambulanțierii au obligația să plece urgent la cazul transmis. Refuzul de a pleca la caz constituie abatere gravă și se sancționează disciplinar"; art. 8 alin. 64 - "echipajele sunt obligate să finalizez cazurile primite în timpul programului de lucru, iar dacă acest lucru nu este posibil să anunțe medicul coordonator";
- Ordinul nr. 2011/2007 privind unele măsuri în asistența medicală de urgență prespitalicească: art. 8 pct. 3 - " de urgență aflate în activitate au obligația să răspundă solicitărilor, indiferente de distanța până la locul solicitării sau intervalul de timp necesar derulării intervenției, până în momentul în care se realizează schimbul echipajului respectiv"; art. 8 pct. 4 - "În cazul în care echipajul se află în afara stației, acesta este obligat să răspundă solicitărilor de cod roșu, chiar dacă este depășită ora schimbului";
- art. 44 și 45 din Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Medicali și din România;
- Codul d e etică și deontologie profesională al asistenților și al moaștelor din România: art. 10, potrivit căruia "asistentul medical trebuie să evite în exercitarea profesiei atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei și să evite tot ceea ce este incompatibil cu demnitatea și moralitatea individuală și profesională"; art. 26 - 32.
Conform art. 267 alin. 1 din Codul muncii, sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. b - f din Codul muncii (constând în suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăși 10 zile lucrătoare; retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile; reducerea salariului de bază pe o durată de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1 - 3 luni cu 5 - 10%; desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă) nu pot fi dispuse decât după efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sub sancțiunea nulității absolute.
2 al aceluiași text legal stabilește obligația angajatorului de a convoca în scris salariatul, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, cu precizarea obiectului, datei, orei și a locului întrevederii, fără a prevedea în mod expres vreo sancțiune, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestei norme procedural se sancționează cu nulitatea relativă, conform art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, caz în care nulitatea actului intervine doar atunci când s-a produs o vătămare a intereselor unei persoane, prejudiciu, ce nu poate fi altfel înlăturat și care trebuie dovedit de către aceasta.
Petenta a recunoscut, prin răspunsul la întâmpinare, faptul că a fost anunțată prin stația de la locul său de muncă - L din cadrul Serviciul de Ambulanță Județean A cu privire la convocarea sa la locul de muncă, susținând că nu i s-a adus la cunoștință motivul chemării sale. Cu ocazia interogatoriului (fila 63), a arătat că anterior zilei de 01.07.2008, când a început serviciul de gardă a fost sunată de d-l doctor Merea care i-a cerut să se prezinte în data de 01.07.2008, în cabinetul d-lui director, aceasta venind a doua zi în jurul orelor 11,00 - 11,30, când i s-a comunicat motivul invitației.
Aceasta s-a prezentat în data de 01.07.2008, la sediul Serviciului de Ambulanță Județean A, unde a data nota explicativă (scrisă și semnată personal de aceasta) înregistrată sub nr. 2698/01.07.2008 în evidențele intimatului. În cadrul notei respective petenta a arătat că în data de 29.06.2008, ora 18,36 primit solicitarea prin telefonul mobil din ambulanță să meargă la intrarea în localitatea. Se afla în sensul giratoriu de la și, datorită traficului, a ajuns la L, la ora 19,00. Colegul său a sunat echipajul de noapte știind că sunt în stație la ora 19,00, dorind să îi întrebe dacă membrii acestuia sunt de acord să se deplaseze ei la locul accidentului. Au ajuns la un acord. Petenta recunoaște că nu a sunat la dispecerat, "crezând că există colegialitate". La ora 19,00, când a ajuns la stația de ambulanță din L, colegul din celălalt echipaj avea pregătit autovehiculul cu nr. de înmatriculare -. În finalul notei a făcut următoarea recunoaștere: "Nu m-am dus la urgență pentru că nu am vrut, am căzut de comun de acord cu colegii și fiind ora 1900am crezut că se poate face schimb de tură".
Din nota sa explicativă rezultă cu prisosință faptul că petenta a avut cunoștință, în data de 01.07.2008, când a avut loc cercetarea sa disciplinară, despre ora, locul și motivul chemării sale la sediul intimatului. De altfel, martorul Merea - -, medic la Serviciul de Ambulanță Județean A și membru al comisiei de cercetare prealabilă a cazurilor de indisciplină (desemnat prin dispoziția nr. 126/02.06.2008 a intimatului depusă în copie la fila 64 dosar) a arătat că nu își aduce aminte dacă petenta a dat nota explicativă în fața comisiei, luând în calcul posibilitatea de a o fi adus cu ea. De asemenea, a arătat că secretara intimatei i-a spus că i-a predat contestatoarei convocatorul scris (depus în copie la fila dosar, ce cuprinde data, ora, locul și motivul convocării contestatoarei) în ziua cercetării disciplinare a acesteia, după care petenta a avut la dispoziție o J de oră pentru a-l studia. Martorul nu știe cine l-a chemat pe numitul, care este membrul sindicatului la nivelul intimatului, dar acesta a participat la cercetarea disciplinară, fiind obiceiul chemării acestuia în astfel de cazuri pentru asistarea persoanei anchetate.
În consecință, contestatoarei i s-a adus la cunoștință data, ora, locul și motivul cercetării sale prealabile printr-o convocare telefonică, urmată, în ziua cercetării, de înmânarea convocatorului scris. Petenta a recunoscut cu ocazia interogatoriului și faptul că i s-a adus la cunoștință faptul că poate fi asistată de un reprezentant al sindicatului sau de un apărător, fiind prezent la cercetare liderul sindical. Împrejurarea că, prin concluziile finale, petenta a negat faptul că i s-a adus la cunoștință acest drept și a arătat nu este membră a sindicatului al cărui lider este domnul nu constituie apărări întemeiate față de recunoașterea realizată la interogatoriu. Având în vedere celeritatea ce caracterizează procedurile de cercetare disciplinară și recunoașterea acesteia și descrierea modului de derulare a evenimentelor din data de 29.06.2008 coroborate cu împrejurarea că însăși petenta nu a invocat existența vreunui prejudiciu, instanța constată că modalitatea de convocare a petentei nu i-a provocat acesteia nici o vătămare a drepturilor și intereselor sale, astfel că nu intervine nulitatea relativă a convocatorului și, pe cale de consecință, a decizie nr. 157/04.07.2008.
De asemenea, instanța reține că, sub aspect, formal, decizia respectivă întrunește toate cerințele prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, cuprinzând inclusiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile (conform lit. caa cestui text legal), și anume leziunile și vârsta victimei, refuzul anunțării dispeceratului deși avea obligație și posibilitatea de aof ace, întârzierea înregistrată în sosirea la caz, recunoașterea petentei realizată în cuprinsul notei explicative. Astfel, nu intervine sancțiunii nulității absolute pentru forma deciziei de sancționare, în condițiile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul deciziei, conform notei explicative dată de doamna (fila 20) cu ocazia cercetării disciplinare a petentei, aceasta a primit în data de 29.06.2008, ora 18,34 primit solicitarea privitoare la producerea unui accident rutier la intrarea în localitatea, iar la 18,35 transmis telefonic echipajului format din contestatoare și șoferul obligația deplasării la locul accidentului, fișa de solicitare având nr. 35344/01. plecase din stația centrală la ora 18,20.
Martorul (fila 59) a arătat că este șoferul pe cea de a doua ambulanță la L, urmând a începe programul de lucru în data de 29.06.2008 la ora 19,00. În ziua respectivă, la ora 18,42, pe când se afla într-un magazine alimentar a fost sunat la telefon de, care i-a certu să se prezinte mai repede la serviciu pentru a prelua un caz, cu motivarea că se afla în trafic în zona, iar al doilea echipaj putea să ajungă mai repede la locul accidentului aflat cam la 7 km de Martorul a fost de acord, a anunțat-o pe d-na doctor cu care forma echipaj, iar aceasta a acceptat propunerea celuilalt echipaj, trebuind să anunțe mai întâi dispeceratul.
Potrivit notei explicative a d-nei, d-na doctor a anunțat la ora 19,00 dispeceratul despre schimbul echipajelor și intrarea în stația de ambulanță Lac elui format din petentă și pentru a preda fișa de solicitare celui de al doilea echipaj. Acesta din urmă a ajuns la locul accidentului la ora 19,04.
Martorul a confirmat intrarea echipajului petentei în stația L la ora 19,00, faptul că predarea ambulanței celui de al doilea echipaj a durat aproximativ 2 minute. Numitul i-a spus că echipajul său a primit solicitarea deplasării la caz pe când de afla în zona a municipiului A, de unde sunt aproximativ 30 de km până în L, ce pot fi parcurși în 25 de minute în condiții de trafic normal. Martorul a mai arătat că schimbarea echipajelor nu este o regulă, apelându-se la aceasta doar în cazuri excepționale. Regulamentul nu permite unui echipaj să refuze preluarea unui caz, chiar dacă se află la sfârșitul turei de lucru. De asemenea, crede că dacă nu s-ar fi oprit în stație ar fi ajuns înaintea orelor 19,05 la locul accidentului.
Starea de fapt descrisă mai sus, astfel cum rezultă din probatoriul administrat contrazice argumentele petentei referitoare la oportunitatea schimbării echipajelor.
Astfel, localitatea este situată între municpiul A și orașul L pe ruta - - - L, astfel că din zona comercială aflată la marginea municipiului pe drumul către comuna, echipajul din căreia făcea parte petenta putea să ajungă la locul accidentului pe drumul județean ce leagă localitățile - - - -. În schimb, acest echipaj a ales să schimbe traseul și să se întoarcă în stația de ambulanță L, deși putea ajunge mai repede în localitatea.
Pe de altă parte, schimbarea echipajelor ar fi fost benefică rezolvării situației de urgență reclamantă de accidental la care trebuia să se deplaseze petenta, din perspectiva distanței, doar în cazul în care echipajul compus din d-na doctor și martorul s-ar fi aflat deja în stația L, la momentul în care l-a sunat pe martor, și ar fi fost pregătiți să plece cu ambulanța aflată în dotarea lor. Or, dimpotrivă, niciunul dintre membrii celui de al doilea echipaj nu se afla în stația Mai mult, petenta nu a anunțat dispeceratul intimatului despre schimbarea plănuită, anunțul fiind făcut de d-na doctor, iar echipajul acesteia s-a deplasat la locul accidentului cu ambulanța echipajului din care făcea parte petenta, plecarea acestuia având loc doar după sosirea în stația din Lae chipajului petentei.
În aceste condiții, la care se adaugă recunoașterea clară, realizată cu ocazia cercetării disciplinare. a refuzului petentei de a se deplasa la locul accidentului, deși primise cazul în timpul programului său de lucru, iar conform art. 8 alin. 11, 12, 64 din Regulamentul de ordine interioară, salariații serviciului de ambulanță au obligația de a respecta programul de muncă și de folosi integral și eficient timpul de lucru pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu, iar echipajele de ambulanță au obligația de a finaliza cazurile primite în timpul programului chiar dacă acest fapt ar conduce la depășirea programului, iar dacă acest lucru nu este posibil trebuie să anunțe medical coordonator.
Fișa postului petentei (depusă în copie la filele 24 - 26) cuprinde următoarele obligații ce îi revin acesteia în calitate de asistentă: respectarea programului de muncă; acordarea asistenței medicale în condiții de urgență prespitalicească; evitarea oricărei atitudini ce poate aduce atingere onoarei profesiei, precum și a celor incompatibile cu moralitatea individuală și profesională; trebuie să finalizeze cazul primit chiar dacă depășește programul de lucru (art. 6). De asemenea, prevede faptul că în cazul echipajelor compuse din asistent și șofer, cel dintâi este șeful echipajului.
Atât, regulamentul de ordine interioară (art. 8 alin. 53), cât și fișa postului (art. 6 alin. 14) determină ca fiind abatere gravă, ce se sancționează disciplinar refuzul de a pleca la un caz de urgență.
Obligații similare celor de mai sus sunt prevăzute și de art. 45 din Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Medicali și din România (abrogată prin art. 76 din OUG nr. 144/28.10.2008), și anume să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei (lit. a); să respecte și să aplice prevederile Codului d e etică și deontologie al asistentului medical, manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei (lit. c); să se abțină de la orice faptă menită a aduce prejudicii prestigiului profesiei de asistent medical (lit. d).
Astfel, petenta nu poate invoca necunoașterea obligațiilor de serviciu prin nesemnarea fișei postului, atâta timp cât avea obligația legală de a le cunoaște.
Art. 263 alin. 2 din Legea nr. 307/2004 determină abaterea disciplinară, ca fiind "o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
Pentru aceste considerente, instanța constată că sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al petentei este pe deplin justificată, ținând cont de faptul că fapta sa constând în refuzul său de a prelua efectiv cazul, săvârșită cu vinovăție (sub forma intenției indirecte) constituie o abatere gravă, ce putea pune în pericol viața unui copil, chiar și doar prin întârzierea pricinuită în acordarea primului ajutor persoanei rănite.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs contestatoarea, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost precizate.
În motivarea recursului, recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 267 din Codul d e procedură civilă, care arată că punctul de pornire în efectuarea cercetării, îl constituie convocarea în scris a salariatului, cu arătarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii, pentru ca în cursul cercetării acesta să aibă cunoștință despre faptele ce i se impută și să se poată apăra corespunzător, ori în cazul de față, a fost chemată telefonic la orele 19 seara pentru ca a doua zi îndată ce i se va termina să se prezinte la biroul directorului, fără să i se spună de ce. A mai arătat că nu i s-a comunicat motivul și nici nu a fost convocată în formă scrisă.
S-a mai invocat și art. 75 al. 2 și 3 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național, precum și art. 267 al. 4 din Codul Muncii, arătând faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1, Curtea reține următoarele.
Conform art. 75 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, rezultă obligativitatea pentru comisia de cercetare disciplinară de convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Curtea constată că această dispoziție are caracter dispozitiv, iar contestatoarea prin prezentarea la cercetarea disciplinară a renunțat la cele 5 zile prevăzute, neputând invoca drept motiv de nulitate al deciziei de concediere neconvocarea în scris cu 5 zile înainte. De asemenea prin prezența în fața comisie și a reprezentantului sindical, deși nu este membră a sindicatului, aceasta a beneficiat de asistență în vederea formulării apărării.
Pentru motivele expuse, Curtea constată recursul neîntemeiat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să îl respingă.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 130/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 29.06.2009
Tehnored. /2 ex/ 29.06.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Raluca Panaitescu, Florin Dogaru
