Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 900/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 900
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Florin Dogaru
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 2253/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și și pârâții intimați Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, în reprezentarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților prezenți solicită admiterea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.9168/30/14.12.2007, reclamanții, au chemat in judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la calcularea și plata de despăgubiri in favoarea fiecărui reclamant echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază; obligarea în solidar a pârâților la calcularea și la plata de despăgubiri echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază; obligarea în solidar a pârâților la calcularea și la plata actualizată a sumelor datorate, prin aplicarea coeficientului de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului reclamanților la despăgubire; obligarea angajatorului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la înscrierea în carnetele de muncă a reclamanților a mențiunilor privitoare la sporurile salariale menționate; obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate.
În motivarea se arată că reclamanții au un program de "permanență" ce presupune ca, periodic și consecutiv, timp de câteva zile/lună (conform planificărilor întocmite de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș ), după orele de program și în zilele nelucrătoare, să fie disponibili și, în caz că este necesar, să se prezinte la sediul parchetului pentru redactarea propunerilor de arestare preventivă în cauze penale ce presupun urgență, respectiv cauze penale ce au ca obiect luarea, prelungirea ori menținerea măsurilor preventive. Nu au fost recompensați pentru timpul în care, faptic, sunt obligați să nu părăsească localitatea, pentru ca, in situația in care sunt solicitați să se poată deplasa la instituție în cel mai scurt timp.
Prin această stare de fapt a fost restrâns dreptul reclamanților la libertatea de mișcare - drept fundamental garantat prin legislația internă și internațională, și totodată, se aduce atingere relațiilor sociale privind viața de familie și în societate - ocrotite de legiuitorul român, având in vedere că reclamanții nu au posibilitatea de a-și face un program normal pentru sfârșitul de săptămână sau de sărbători pentru că, indiferent dacă este zi lucrătoare sau de (1, C, Revelion sau Paști), indiferent de oră, trebuie să fie prezenți la locul de muncă.
În plus, sunt afectate grav relațiile de familie, precum și cele sociale. În cadrul relațiilor de familie reclamă faptul că sunt in imposibilitate de a acorda atenție, îngrijire și supraveghere copiilor minori, soților și bătrânilor pe care îi au în îngrijire, precum și de a-și achita obligațiile casnice și gospodărești.
În cadrul relațiilor sociale afectate, reclamanții subliniază nu numai impedimentele de participare la anumite evenimente sociale, dar și imposibilitatea susținerii unor relații interumane.
Deși potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor, de regulă, concediul de odihnă se efectuează în timpul vacanței judecătorești, pe perioada de vară, pentru asigurarea permanenței sunt nevoiți să fragmenteze concediul de odihnă.
Deoarece in Statutul grefierului și in Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și parchetelor "asigurarea permanenței este obligație", reclamanții cred că această obligație trebuie să aibă un corelativ și în obținerea unor drepturi corespunzătoare pentru asigurarea principiului egalității de șanse și a desfășurării normale a relațiilor de serviciu.
Întrucât activitatea de permanență în instrumentarea cauzelor penale este necesară, având în vedere prevederile Codului d e procedură penală și ale art.53 alin.1 din Constituția revizuită a României, reclamanții consideră cererea legitimă privind plata unor despăgubiri ca urmare a restrângerii unui drept fundamental.
Reclamanții invocă de asemenea faptul că sunt discriminați față de alte categorii de salariați, spre exemplu lucrătorii de poliție, care sunt remunerați pentru serviciul de permanență.
Astfel, potrivit disp.art.11 din OG nr.38/2003, republicată, potrivit căruia "polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații".
În drept sunt invocate dispozițiile art.25, 53 din Constituție, art.13 alin.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În baza art.242 cod proc.civilă, se solicită judecarea cauzei și în lipsa reclamanților și citarea reclamanților de la sediul DIICOT,-, jud.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocat lipsa calității procesuale pasive, potrivit art.27 din OG 137/2000.
În opinia pârâtei, Consiliul nu poate fi citat in calitate de pârât, lipsindu-i calitatea procesuală pasivă, ci in calitate de expert in domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației in materie de nediscriminare; fiind instituția abilitată și investită prin lege să se pronunțe cu privire la caracterul discriminatoriu al unei fapte.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, invocând si excepția necompetenței materiale instanței, raportat la prevederile art.36 alin.2 din OUG 27/29.03.2006.
Pârâta a formulat si cerere de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice in temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă.
În ce privește fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
În acest sens se face trimitere la prevederile OUG 27/2006 modificată cu Legea 45/2007.
Legiuitorul a avut in vedere in opinia pârâtei stabilirea unui sistem de salarizare pentru magistrați, prin care a exclus plata sporului pentru misiune permanentă datorită faptului că salarizarea judecătorilor și procurorilor are un caracter special, iar plata acestor drepturi este compensată prin multe alte sporuri de care nu beneficiază celelalte categorii profesionale.
Tot in opinia pârâtei, raportat la personalul auxiliar de specialitate, s-a exclus plata sporului de misiune permanentă, datorită faptului că salarizarea acestuia are un caracter special, iar plata acestor drepturi este compensată prin multe alte sporuri de care nu beneficiază celelalte categorii profesionale.
Prin sentința civilă nr. 2253 din 22.05.2008, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public, și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamanților, și a obligat pârâții la calcularea si plata de despăgubiri in favoarea fiecărui reclamant echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, actualizat la data plății, raportat la timpul efectiv lucrat conform planificării, începând cu 14.12.2004 pentru reclamanții, și, începând cu 15.08.2006 pentru reclamantul, începând cu 01.09.2006 pentru reclamantul, începând cu 11.10.2005 pentru reclamanta, începând cu 01.03.2006 pentru reclamantul și începând cu 01.09.2005 pentru reclamanta, începând cu 01.02.2006 pentru reclamanta .
De asemenea a fost admisă cererea de chemare în garanție introdusă de către Ministerul Public, împotriva chematului in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, și obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate de către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Reclamanții in calitate de procurori, cât și grefieri in cadrul Biroului de Investigație a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, județul T, desfășoară un program de permanență ce presupune periodic si consecutiv timp de câteva zile pe lună după orele de program si in zilele nelucrătoare să fie disponibili in caz de necesitate, precum și a se prezenta la sediul Parchetului pentru redactarea propunerilor de arestare preventivă, audieri, anchete penale, in cauzele penale ce presupun urgență.
Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești cât și al Statutului grefierilor, precum si a Ordinului Procurorului General nr.144/27.10.2005, la art.4 se prevede obligația de a efectua serviciul revine tuturor procurorilor și celuilalt personal in consecință, asigurarea permanenței este obligație.
Polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații.
Raportat la acest act normativ, instanța apreciază că există discriminare între diferite categorii socio-profesionale, respectiv între polițiști pe de o parte, precum și între procurori și personalul auxiliar pe de altă parte.
Acest aspect a fost relevat si de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin adresa intitulată "punct de vedere" din 21.04.2008, unde printre altele a menționat că în cazul de față, un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat reclamanților, poate fi considerată categoria profesională.
Opinia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a raportat la dosarul în speță -.
Tratamentul diferențiat în opinia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării are drept scop cât și efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Potrivit art.2 alin.4 din OG 137/2000, in speță există discriminare, și ca atare, instanța apreciază că reclamanții sunt beneficiari a unui spor de 25% din valoarea salariului de bază, raportat la timpul efectiv lucrat in cadrul programului de permanență, așa cum el este întocmit la nivel de parchet, prin ordinul procurorului ierarhic.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a arătat că hotărârea dată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în legea 500/2002.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a mai arătat că salarizarea magistraților este potrivit art. 2 din OUG 27/2006, stabilită ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege. De asemenea a mai arătat că aceste dispoziții legale fixează cadrul special al salarizării magistraților, excluzând în mod evident această categorie profesională de la plata sporului pentru misiune permanentă, și statuează fără dubiu că raportul de muncă al magistraților este un raport atipic, așa încât acordarea unor astfel de drepturi salariale judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților asistenți, ar însemna că puterea judecătorească prin hotărârile pronunțate ar putea intervenii, schimba și impune legi fără ca acestea să-și urmeze cursul firesc prin adoptarea lor de către puterea legislativă.
Hotărârea a mai fost criticată și sub aspectul obligării la plata drepturilor bănești actualizate și plata în continuare a sporului.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1, art. 312 alin.1 și art. 304 pct.9/pr.civ. Curtea reține următoarele.
În cazul diferitelor categorii de salariați bugetari, ce își desfășoară activitatea in domenii în care, prin natura atribuțiilor pe care le îndeplinesc, se află in permanență la dispoziția angajatorului - instituție publică, efortul suplimentar depus de aceștia este recompensat material, de regulă printr-un spor aplicat la salariul de bază.
, nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede in al său art. 11 că " polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații."
De un spor de dispozitiv in același cuantum ca și cel al polițiștilor beneficiază și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, dar și cei din Ministerul Justiției, care au atribuții de coordonare și control ale activității din sistemul administrației penitenciare sau alte atribuții în legătură cu activitatea sistemului penitenciar. Drepturile salariale în discuție le sunt acordate categoriei de angajați menționată mai sus in temeiul art. 11 și art. 57 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Art. 13 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții instituie in favoarea cadrelor militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili dreptul la o"indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Curtea reține că nu este întemeiată susținerea reclamanților referitoare la existența unei discriminări intre ei și celelalte categorii socio-profesionale, precum polițiștii și funcționarii publici din cadrul MIRA. Se constată că nu devin incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 și nici nu sunt încălcate normele dreptului comunitar în materie de nediscriminare în raporturile de muncă.
Cu toate acestea Curtea observă că titularii cererii nu se găsesc intr-o situație comparabilă cu cea a polițiștilor, ori a personalului din cadrul MIRA,care beneficiază de drepturi salariale suplimentare reprezentând sporul de dispozitiv, in considerarea efectuării unormisiuni permanente, care presupun că ei se află permanent (iar nu sporadic ca și reclamanții) la dispoziția angajatorului, această stare de fapt fiind de esența exercitării atribuțiilor lor de serviciu.
Reclamanții, pe de altă parte, sunt salariați în baza altor acte normative față de persoanele la care se raportează, având un statut diferit, alte atribuții și competențe. Este adevărat că salarizarea lor trebuie să fie stabilită ținând seama de responsabilitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal, insă acest lucru nu poate servi drept temei pentru a se conchide că ei ar fi discriminați prin acordarea sporului pentru misiune permanentă polițiștilor, pentru că, din motivele de fapt și de drept mai sus expuse, nu se află in situații comparabile cu aceștia.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți și va admite recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 2253 din 22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va modifica sentința sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Având în vedere soluția dată acțiunii, Curtea va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 2253/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 29.06.2009
Tehnored. /2 ex/ 29.06.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Raluca Panaitescu, Florin Dogaru
