Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1031/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 1091,-
DECIZIA NR. 1031
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Vera Andreea
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.2 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, dul -, nr.34, județul D - la sediul Judecătoriei Târgoviște, și intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, prezenta cauză fiind venită pentru competentă soluționare acestei instanțe ca urmare a rezoluției din 25.03.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Reclamanții, G, au chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița solicitând plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de salariul de bază brut lunar începând cu 1.07.2004, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, plata dobânzilor legale.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că sunt aplicabile disp. rt.47 din Legea nr.50/1996, care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.07.2004 - iulie 2005, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii în rest ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.2 din 19 ianuarie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepția prescripției la acțiune pentru perioada 1.07-2004-22.10.2005 invocată de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
A admis acțiunea, în parte, față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița și a dispus obligarea în solidar a acestora la plata către reclamanți a drepturilor bănești, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 09.10.2007 la zi și în continuare până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Acțiunea a fost respinsă pentru perioada 22.10.2005 - 08.10.2007, ca neîntemeiată. La fel și cererea privind acordarea dobânzii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF, că această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamant și acest minister nu există niciun fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale. Pe cale de consecință, acțiunea față de MEF a fost introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.07.2004 - 8.10.2005, instanța de fond a reținut că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. De asemenea, art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Or, în speța de față, pentru perioada 1.07.2004 - 8.10.2005 dreptul la acțiune este prescris.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii, s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Reclamanții au calitatea de personal conex, care, potrivit OUG 100/2007, beneficiază de aceleași drepturi ca și personalul auxiliar de specialitate de la data de 9.10.2007.
Prin urmare, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița la plata către reclamanți a sporului de 50% în raport de salariul de bază începând cu 9.10.2007 și în viitor până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective. Curtea a respinge acțiunea pentru perioada 22.10.2005 - 8.10.2007, întrucât pentru această perioadă dreptul reclamanților nu exista, ei nefiind salarizați similar personalului auxiliar de specialitate. De asemenea, a respins și capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, această dispoziție legală nefiind aplicabilă drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel că este incident cazul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
În motivarea recursului Ministerul Justiției arată, în esență, că prima instanță a admis în mod greșit cererea prin care se solicită acordarea sporului de 50%, fiind vorba despre un drept de care nu beneficiază intimații reclamanți, care fac parte din categoria personal conex.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii, s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001. Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest spor a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001 și a fost emisă în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Întrucât reclamanții au calitatea de personal conex, potrivit OUG 100/2007, beneficiază de aceleași drepturi ca și personalul auxiliar de specialitate de la data de 9.10.2007.
Prin urmare, instanța de fond a admis corect în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de 50% în raport de salariul de bază începând cu 9.10.2007 și în viitor până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective. Pentru perioada 22.10.2005 - 8.10.2007, întrucât pentru această perioadă dreptul reclamanților nu exista, ei nefiind salarizați similar personalului auxiliar de specialitate, acțiunea a fost respinsă în mod corect.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.2 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, dul -, nr.34, județul D - la sediul Judecătoriei Târgoviște, și intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Violeta Dumitru Vera Andreea
- - - - - -
Grefier
-
Red.CL/CL
2 ex./16.06.2009
f-- Curtea de APEL PLOIEȘTI
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Vera Andreea
