Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1134/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr. 1092,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1134
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 22 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și intimatul-intervenient, domiciliat în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimata-reclamantă, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimatul-intervenient.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții în cuprinsul motivelor de recurs formulate au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr-, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca în contradictoriu șu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la plata drepturilor bănești actualizate, reprezentând:sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu luna noiembrie 2000 și în continuare, în funcție de perioada lucrată de fiecare, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul finanțelor Publice de a aloca fondurile necesare plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au susținut în esență că sporul solicitat a fost instituit prin art.47 din Legea nr.50/1996 pentru magistrați și personalul auxiliar din sistemul judiciar, fiind abrogat prin OG.83/2000, abrogarea nefiind constituțională, deoarece conform art.144 din legea fundamentală, o ordonanță ordinară neputând abroga o lege organică.
În condițiile în care art.47 din legea sus-arătată nu a fost legal abrogat, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% lunar li se cuvine în temeiul art.41 alin.2 din Constituția României potrivit cu care salariații au dreptul la măsuri de protecție socială și care privesc securitatea și sănătatea, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.
In dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus copia minutei deciziei nr.21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ.
La primul termen de judecată, a formulat cerere de intervenție în interes propriu (fila 14) prin care a revendicat de la pârâți aceleași drepturi bănești ca și reclamanții.
Legal citat, Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Finanțelor Publice a județului P, a invocat prin întâmpinarea depusă (filele 6-7) lipsa calității procesuale în sensul că nu trebuie confundat cu statul român și bugetul de stat al acestuia și că i se poate imputa politica salarială a magistraților și a personalului din sistemul judiciar precum și faptul că nu are raporturi de serviciu cu reclamanții al cărui angajator nu este.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare (filele 62-63) prin care a susținut, pe cale de excepție, că acțiunea reclamanților care revendică drepturi cu caracter salarial este prescrisă pentru perioada noiembrie 2000-septembrie 2005 pe de o parte, iar pe de alta, a solicitat ca reclamanții să facă dovada calității de salariați și funcțiile pe care le îndeplinesc, pentru a-și putea formula apărările în fondul cauzei.
În privința cererii de intervenție în interes propriu, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că aceasta nu este admisibilă în principiu, deoarece intervenția voluntară principală, așa cum este reglementată de art.49 alin.1 și 2 cod pr.civ.trebuie îndreptată de terț împotriva ambelor părți ale procesului, adică și împotriva reclamantului și împotriva pârâtului, terțul tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, ori în materia litigiilor de muncă, o terță persoană nu poate solicita pentru sine drepturi ce decurg dintr-un raport de muncă în care nu este parte.
Reclamanții au depus la dosar adeverința nr.13/13 ianuarie 2009 din care rezultă calitatea de salariați și funcția fiecăruia dintre ei (fila 98).
Prin încheierea pronunțată la 2 decembrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTI ca instanță de fond a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu și a dispus introducerea în cauză și citarea intervenientului (fila 65).
Urmare dezbaterilor ce au avut loc la 14 ianuarie 2009, aceeași instanță a pronunțat sentința civilă nr.22 din 20 ianuarie 2009 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea introdusă împotriva acestuia; a respins ca fiind prescrisă cererea de intervenție în interes propriu; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, și; a admis în parte acțiunea reclamantei obligând pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova să-i plătească acesteia drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 22 octombrie 2005 și în continuare până la încetarea dreptului, la valoarea actualizată în raport de inflație, respingând ca fiind prescrisă acțiunea pentru perioada noiembrie 2000-21 octombrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut sub aspectul excepțiilor invocate că pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor nu a avut și nu are raporturi de serviciu cu părțile din proces în sensul art.282 din codul muncii, iar în conformitate cu dispozițiile imperative ale art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002, în calitate de ordonator principal de credite nu poate vira și utiliza credite bugetare pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, astfel că excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât a fost admisă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a reținut că reclamanții au introdus acțiunea la data de 22 octombrie 2008, pentru drepturi salariale pretinse din luna noiembrie 2000, deși potrivit art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune este de 3 ani,astfel că pentru perioada anterioară acestui termen respectiv noiembrie 2000-21 octombrie 2005, acțiunea este prescrisă, urmând să fie respinsă, la fel ca și cererea de intervenție principală introdusă la data de 17 noiembrie 2008 prin care intervenientul a pretins aceleași drepturi ca și reclamanții și pentru aceeași perioadă.
În fondul dreptului dedus judecății, s-a constatat că reclamanții sunt salariați ai Curții de APEL PLOIEȘTI în calitate de funcționari publici sau personal contractual, așa cum rezultă din adeverința nr.13/2009 depusă la dosar, cu excepția reclamantei, care ocupă postul de grefier.
În aceste circumstanțe, prima instanță a reținut că reclamanții, -, și nu sunt îndreptățiți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică fiindcă un asemenea drept nu are suport legal, nefiind instituit prin lege în favoarea acestor categorii profesionale, iar coreclamantei i-a fost recunoscut și acordat dreptul solicitat în conformitate cu dispozițiile obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr.21/2008, pentru perioada nesupusă prescripției extinctive, așa cum s-a arătat, suma rezultată urmând a fi actualizată cu indicele de inflație, până la data plății efective.
În termen legal, împotriva sentinței au exercitat recursuri reclamanții:, -, și precum și pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-reclamanți au susținut (filele 4-7) că în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea, pronunțându-se astfel o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea art.41 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 precum și a dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr.21/2008 a ICCJ.
Invocând cazul de recurs prev.de art.304, pct.7 și 9 cod pr.civ.pe de o parte, pentru reclamanții care sunt funcționari publici, s-a arătat că potrivit art. 41 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, fiind astfel îndreptățiți, fără vreo distincție la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiază magistrații și personalul auxiliar de specialitate.
Pe de altă parte, reiterând susținerile făcute la instanța de fond reclamanții au arătat că dreptul la plata acestui spor este stabilit prin art. 41 alin.2 din Constituția României potrivit cu care salariații au dreptul la măsuri de protecție socială și care privesc securitatea și sănătatea, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.
În mod greșit, prima instanță a ignorat prevederile legii fundamentale dar și Decizia în interesul legii nr.21/2008 și a respins acțiunea care în realitate trebuia admisă deoarece restrângerea exercițiului unui drept poate fi făcută numai prin lege, iar măsura să fie proporțională cu situația care a generat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului.
Pentru aceste motive, recurenții-reclamanți au cerut admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat cazul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civ. în ceea ce privește greșita admitere a acțiunii reclamantei pentru o perioadă anterioară datei de 1 februarie 2007, în condițiile în care prin OG.8/2007 s-a abrogat Legea nr.50/1996, la această dată intrând în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar de specialitate care nu mai prevede sporul de 50% acordat de prima instanță pentru perioada octombrie 2007 la zi și în continuare.
Curtea,ca instanță de recurs, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Prin decizia nr.XXI/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În considerentele deciziei, s-a argumentat că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă.
În condițiile în care dreptul reclamantei-intimate la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% nu mai poate fi contestat, fiind stabilit cu putere de lege, în principiu în favoarea tuturor magistraților judecători și procurori și a personalului auxiliar de specialitate, prin Decizia în interesul legii nr.XXI din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale, susținerea recurentului-pârât Ministerul Justiției că urmare noii legi de salarizare a personalului auxiliar din instanțele judecătorești, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai există, este neîntemeiată.
În realitate, acest spor se cuvine intimatei-reclamante, grefier la Curtea de APEL PLOIEȘTI tocmai prin efectul Deciziei în interesul legii nr.XXI din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale astfel cum în mod corect s-a reținut prin sentința recurată.
Nu aceeași este situația celorlalți reclamanți, recurenți în cauza de față care fiind funcționari publici sau personal angajat pe bază de contract ( manager economic, experți, consilier, psiholog, administrator, muncitor) nu fac parte din categoriile profesionale la care se referă Decizia în interesul legii nr.21/2008 și din acest motiv, nu sunt îndreptățiți la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, fiindcă actul normativ în temeiul căruia sunt salarizați nu prevede un asemenea spor.
Critica recurenților-reclamanți privind încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.41 din OG.6/2007 este nejustificată, întrucât prin Decizia în interesul legii nr.23/12 mai 2008, în Secțiile Unite a statuat că între altele, aceste prevederi se interpretează în sensul că "funcționarii publici nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea".
Și această decizie în interesul legii are efectul prevăzut de art.329 alin.3 cod pr.civ. fiind obligatorie pentru instanțe, așa încât în mod legal și temeinic, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților care ocupă alte posturi sau funcții decât cele ce intră în categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând ca legală și temeinică în totalitate sentința civilă nr. 22 pronunțată la data de 20 ianuarie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 22 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1 și intimatul-intervenient, domiciliat în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
]
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored.
2 ex/22.06.2009
dosar fond - al Curții de APEL PLOIEȘTI
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
