Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1221/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.1221
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.283 din data de 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, G G, G, toți cu domiciliul ales la cabinet de avocat în M,-, -. B,. 4,. 15, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă SC SA reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimații reclamanți, G G, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Apărătorul recurentei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii pretenției privind obligarea recurentei pârâte la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă ca neîntemeiată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, G G, G, în contradictoriu cu pârâta SC SA au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea paratei la plata contravalorii cotei de gaze prevăzută de art. 176 din CCM, precum și la plata sumelor ce se acordă pentru aprovizionarea de toamnă prevăzute de art. 170 alin.l si 2 din CCM la nivel de grup de unitate din industria petroliera, sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadentei la data plății efective, sa stabilească pentru fiecare reclamant si sa acorde gratuit acțiunile la care aveau dreptul ca urmare trecerii la o forma de privatizare, potrivit dispozițiilor art. 168 alin.6 din Contractul colectiv de munca 2004-2008, precum si la plata beneficiului conform Contractului colectiv de munca.
In motivarea acțiunii reclamanții au susținut ca sunt salariații paratei SC SA, iar de la data nașterii acestor drepturi si pana in prezent societatea nu s-a achitat de aceste obligații prevăzute in CCM pe anii 2005-2008.
Referitor la punctul 2 din acțiunea formulata se arata ca cererea este admisibila deoarece potrivit art. 168 alin. 6 din CCM la nivel de ramura pe anii 2004 -2008 "in situația trecerii la o forma de privatizare, salariații parte in prezentul contract vor beneficia de un număr de acțiuni negociat de cu SA - acordate gratuit - si de facilitate de participare directa la privatizare". In eventualitatea in care aceste negocieri nu au avut loc nu se poate invoca faptul ca dreptul reclamanților nu exista, neputând fi nesocotit, arata reclamanții, dreptul lor de a se adresa unei instanței atunci când, din cauze neimputabile lor, nu s-a determinat in concret dreptul de a primi aceste acțiuni acordate gratuit.
Referitor la punctul 3 din acțiune, se arată că art. 139 din CCM prevede că, in funcție de profitul net obținut de in anul precedent, in fiecare an negociază cu modalitatea concreta si condițiile de diferențiere la profit către salariați.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 38, 243, 269, 287 din Codul muncii, art. 139, 168 alin. 6, 170, 232 din Contractele colective de munca la nivel de ramura pe anii 2005 - 2008, OUG 98/1999.
Parata SC SA a formulat întâmpinare la data de 19.01.2009 prin care a solicitat respingerea pretenției privind obligarea sa la plata primei de aprovizionare toamna -iarna ca fiind prescrisa, introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa sau, pe fond, ca neîntemeiata deoarece aceasta a fost introdusa in salariile reclamanților începând cu anul 1997.
Referitor la pretenția privind obligarea sa la plata ajutorului material anual, egal cu valoarea unei cote de gaze naturale, se solicită respingerea acesteia fie pe cale de excepție, ca prescrisă, prematură, sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuala activă.
In ceea ce privește obligarea sa la plata unei cote parți din profitul anual al SC, in principal, se solicită respingerea cererii prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților sau a excepției prematuritatii formulării unei astfel de cereri.
S-a mai solicitat admiterea excepției prescriptiei capătului de cerere referitor la cota de participare la profit si respingerea acestuia, iar in subsidiar, respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată. Pârâta arată că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la capătul de cerere prin care aceștia au solicitat cota de participare la profitul societății rezultă din faptul că reclamanții nu sunt părți la negocierile colective privind orice drepturi izvorâte din CCM, legea recunoscând calitatea de parte doar sindicatului reprezentativ, iar dreptul subiectiv civil pretins de reclamanți nu există.
Pe fondul cauzei se arăta ca dreptul salariatului individual fata de profitul se naște in urma negocierii speciale patronat -sindicat, nu direct din contractul colectiv de muncă.
Parata a menționat că se impunea respingerea ca prematur introdus a primului capăt de cerere privind stabilirea cotei de participare la profit, întrucât modalitatea concretă de acordare si condițiile de diferențiere intre salariați trebuie să facă obiectul negocierii cu sindicatul, numai rezultatul eventual pozitiv pentru salariați al acestor negocieri putând reprezenta izvor de drept patrimonial..
Pe de altă parte, potrivit clasificării din contractul colectiv de muncă la nivel național, cota -parte din profit ce se poate repartiza salariaților reprezintă "alte venituri" decât cele din salarii, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii privind termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
In cuprinsul întâmpinării nu s-a făcut nicio solicitare cu privire la cererea reclamanților referitoare la obligarea paratei sa stabilească pentru fiecare dintre reclamanți si sa acorde gratuit acțiunile la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o forma de privatizare, solicitându-se instanței sa pună in vedere reclamanților sa indice temeiul de drept pentru aceasta pretenție întrucât nu se arata nici măcar estimativ suma la care patronul ar trebui sa fie obligat, cu titlu de echivalent, să acorde dividende pentru perioada solicitata.
Pârâta a mai susținut că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea toamna -iarna a fost introdus in salariul de baza al fiecărui salariat SA, efectiv din anul 1998, iar din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat in negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a venitului anual in luna octombrie pentru " aprovizionarea de toamna -iarna", ceea ce atrage inexistenta dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare in judecata si, pe plan procesual, reclamantul este lipsit de calitate procesuala activa in formularea prezentei cereri de chemare in judecată
Se arăta în legătură cu solicitarea de a se actualiza valoarea cotei de benzina, corespunzător creșterii litrului de benzina în economie, că aceasta nu este datorată de SC SA întrucât nu s-a prevăzut o asemenea actualizare în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SC SA.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.283 din data din 2 februarie 2009, respins excepția prescriptiei dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare și admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G G, G, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
De asemenea, a obligat parata sa plătească către fiecare reclamant drepturile bănești cuvenite si neacordate reprezentând aprovizionare toamna - iarna pentru anii 2005, 2006, 2007 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei la data plații efective, constând intr-un salariu minim pe ramura.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția prematurității capătului de cerere privind acordarea cotei de profit și a respins în rest acțiunea si celelalte excepții invocate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
In ceea ce priveșteexcepția prescrierii extinctive a dreptului material la acțiune, tribunalul a apreciat că, în raport de natura drepturile solicitate prin primele trei capete de cerere, respectiv cota de participare la profitul societarii, prima de aprovizionarea toamna -iarna ajutorul material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cauza este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 lit. c din Codul muncii.
Cum cererea a fost formulata la data de 19.11.2008, iar prin acțiune se pretindeau drepturi salariale suplimentare pentru anii 2005-2008 rezultat ca excepția prescriptiei dreptului la acțiune este neîntemeiată, cererea fiind promovata în cadrul termenului de 3 ani prevăzut in art. 283 lit. din Codul muncii.
Referitor laexcepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a reținut că reclamanții justifică legitimarea procesuală activă motivat de faptul că, potrivit art. 3 din Contractele colective de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada dedusă judecății, acesta are ca scop, în principal, stabilirea drepturilor minime ale salariaților și a obligațiilor corelative cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contactului individual de muncă, salarizarea, protecția socială a salariaților. Drepturile negociate prin contractul colectiv de muncă sunt stipulate în favoarea salariaților și nu a sindicatului, așa cum a susținut pârâta din prezenta cauză, astfel că aceștia sunt îndrituiți în formularea acțiunii, fiind creditori în cadrul raportului juridic obligational în raport de societatea pârâtă.
Pentru aceste considerente, prima instanță in baza disp. art. 137.pr.civ. a respins și aceasta excepție.
Cu privire laexcepția prematuritatii formulării acțiunii,întrucât sindicatul nu a demarat procedurile de negociere pentru stabilirea in concret a condițiilor si cuantumului drepturilor solicitate prima instanță a apreciat ca aceasta susținere este întemeiată in ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita obligarea paratei la plata către fiecare reclamant a uneicote din profitul societății, reglementata prin dispozițiile art. 139 din CCM. Astfel, textul prevede ca aceasta cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu in lipsa unei negocieri care să cuantifice drepturile solicitate, instanța apreciind cererea prematur formulată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, că reclamanții au sau au avut calitatea de salariați ai societății pârâte pentru perioada dedusa judecații.
Referitor la cererea prin care se solicita obligarea paratei sa stabilească si sa acorde gratuit pentru fiecare dintre reclamanți aacțiunilor la care aveau dreptul ca urmare a trecerii la o forma de privatizare, Tribunalul Prahovaa găsit-o neîntemeiată întrucât reclamanții nu au făcut dovada ca s-a negociat si cuantificat acest drept de către sindicat, neexistând decât un drept abstract in favoarea acestora, care nu s-a concretizat pana la aceasta data. Instanța a fost în imposibilitate obiectivă de a stabili, în lipsa oricărui criteriu de apreciere, numărul de acțiuni care s-ar cuveni salariaților.
Tribunalul a constatat că în baza art.178 din CCM pe anul 2004, salariații agenților economici din industria petrolieră aveau dreptul sa primească anual un ajutor material egal cu c/valoarea a 2500-4000. de gaze naturale.
Or, cât timp din probele administrate, nu a rezultat dacă s-au încheiat sau nu CCM- uri la nivele inferioare în care să se prevadă condițiile și criteriile de acordare a ajutorului în gaze, daca s-a solicitat sau nu valoarea concretă ce se acorda pe baza de negocieri, pretenția reclamanților de a li se acorda asemenea adaosuri, a fost găsită ca neîntemeiată.
Prin urmare, atât timp cat nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 178 din CCM (2004) la nivel de ramura, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Tribunalul a mai reținut ca in Contractul colectiv de munca pe anii 2005 -2007, art. 176 alin. 1 si 2 încheiat la nivel de ramura energie, termica, petrol și gaze, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamna -iarna, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură.
Cum, potrivit disp. art. 969.civ. coroborat cu art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, iar în speță pârâta nu a făcut dovada acordării acestor drepturi salariale suplimentare care sunt cuantificate la nivelul unui salariu minim la nivel de ramură, tribunalul a apreciat ca solicitarea formulată este întemeiată.
In consecință, în baza dispozițiilor art. 281 si urm. din Codul muncii, prima instanță a obligat pârâta să plătească către reclamanți contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă in cuantum de un salariu minim la nivel de ramură, reactualizat cu indicele de inflație, pentru perioada 2005 -2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
A precizat recurenta că drepturile bănești solicitate nu se încadrează în categoria drepturilor salariale, ci reprezintă un venit reglementat ca măsură de protecție socială, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 lit.e Codul muncii și nu cel prevăzut de art. 283 lit.c Codul muncii.
Recurenta consideră că reclamanții au fost lipsiți de calitate procesuală activă întrucât art. 176 CCM stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial salariaților și nu dă naștere la un drept și o obligație corelativă, certe.
Oricum, suplimentările salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă au fost incluse în salariile de bază ale angajaților și, ca atare, recurenta consideră că nu mai pot fi solicitate din nou de către aceștia.
În subsidiar recurenta consideră dreptul la acordarea primelor salariale de toamnă iarnă ca fiind afectat de o condiție, respectiv negocierile părților, iar neîndeplinirea condiției suspensive atrage inexistența dreptului însuși sau imposibilitatea de exercitare.
Recurenta critică și motivarea instanței de fond, considerând că aceasta este contradictorie sub aspectul argumentelor care o susțin și solicită admiterea recursului său, respingerea acțiunii ca prescrisă sau neîntemeiată, cu întoarcerea executării în cazul în care aceasta a fost finalizată.
În dosar nu au fost formulate probe noi.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 176 CCM la nivel de ramură petrol, salariaților din acest sector li se cuvin suplimentări salariale reprezentând prime toamnă-iarnă, fără a se preciza cuantumul acestor sume.
Curtea consideră că regimul juridic al primelor menționate anterior este acela al unor drepturi salariale, fiind aplicabil în speță termenul de prescripție prevăzut de art. 283 lit.c Codul muncii și nu cel prevăzut de art. 283 lit.e Codul muncii, astfel cum susține recurenta.
De asemenea, Curtea consideră că articolul 176 CCM dă naștere numai la o vocație și nu la un drept cert privind acordarea acestor prime, întinderea lui urmând să fie stabilită doar prin negocieri între sindicate și patronat.
Conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA din 1997, suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă au fost introduse în salarii începând cu 1.06.1997.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond, aceasta este coerentă, însă interpretează în mod eronat că primele de toamnă-iarnă sunt certe și se pot acorda numai pe baza contractului colectiv de muncă.
În consecință, văzând și disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă ca neîntemeiat.
Urmează să mențină restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.283 din data de 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, G G, G, toți cu domiciliul ales la cabinet de avocat în M,-, -. B,. 4,. 15, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere formulat de reclamanți privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Tehnored.PC/IM/SȘ
3 ex./29.06.2009
f- Tribunalul Prahova
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
