Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1220/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1220
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier - a
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și de reclamanții, -, G, G, și G, prin Cabinet de Avocatură, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 123 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, reprezentați de avocat, din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar și recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care:
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită obligarea intimatei pârâte să depună înscrisurile menționate în raportul de expertiză extrajudiciară, cu privire la primele de Paște și C, urmând a se acorda un nou termen de judecată.
Avocat pentru intimata pârâtă solicită respingerea cererii apărătorului recurenților reclamanți, având în vedere că înscrisurile sunt depuse la instanța de recurs și se cunosc aceste acte.
Instanța respinge cererea apărătorului recurenților reclamanți privind depunerea actelor menționate în raportul de expertiză extrajudiciară.
Apărătorii recurenților reclamanți și intimatei pârâte, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorilor părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii capătului de cerere privind acordarea cotei de gaza naturale, care a fost respins în mod greșit. Solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă.
Avocat, pentru intimata pârâtă solicită admiterea recursului declarat de pârâtă, arătând că a fost introdusă cota de gaze și compensată, conform actelor normative.
Solicită respingerea recursului reclamanților.
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită a se avea în vedere că reclamanții sunt salariați pentru care nu s-a făcut dovada suplimentării și a comunicării telexului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, G, HG, G, și G, au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC SA, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești cuvenite dar neacordate, respectiv: contravaloarea aprovizionării toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an in parte 2005, 2006, 2007, cât si contravaloarea unei cote de gaze naturale, toate aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație, începând cu data scadenței și pâna la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariați și foști salariați ai, conform contractelor colective de muncă.
Aceștia au susținut că prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2007 s-a prevăzut în mod expres că salariații societăților semnatare ale contractului beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paște și și în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă - iarnă, de câte o suplimentare salarială constând dintr-o sumă fixă ce reprezintă salariul minim la nivel de ramură energie electrică - termică, petrol și gaze iar în perioada 2005-2007 nu au beneficiat de aceste suplimentări salariale deși erau obligatorii pentru angajator.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că au suferit un prejudiciu ca urmare a neachitării, la scadență, a sumelor datorate, astfel că au pretins și actualizarea conform indicelui de inflație a drepturilor cuvenite.
In dovedirea acțiunii, reclamații a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza de specialitate.
Pârâta SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pretenției privind obligarea societății pârâte la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă -iarnă pe anii 2005 -2007, fie pe cale de excepție, ca prescrisă sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuala activă, fie pe fond, ca neîntemeiată. S-a solicitat, de asemenea respingerea pretenției privind obligarea pârâtei la plata ajutorului material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, pe cale de excepție ca fiind prescrisă, prematură sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond ca neîntemeiată.
In ceea ce privește prima de aprovizionare toamnă-iarnă, pârâta a afirmat că venitul anual în luna octombrie a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, efectiv, din anul 1998, astfel cum s-a prevăzut prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate SA din 1997, la art. 168 " Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract"
S-a susținut că adresele comune RA SA - sindicat nr. 2328/08.10.1997 și nr. 2412 /29.05.1998 atestau că din 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit s-a operat în mod efectiv în Contractul colectiv de muncă SA din perioada 1998 -2001, prevederea sus-citată îmbrăcând următoarea formă ". Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamna a fost introdusa în salariul de bazî ( conform telexului nr. 2412 /1998 )".
In ceea ce privește excepția prescripției extinctive, pârâta a menționat că venitul la care se referă art 176 alin.1 CCM pe ramură nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit reglementat ca măsură de protecție socială, drept pentru care acțiunea se încadrează pe deplin, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art. 283 lit. e muncii, fiind, deci, aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, s-a susținut de către pârâtă că art. 176 din contractul colectiv de munca stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului constând în venitul anual din luna octombrie pentru "aprovizionarea de toamnă -iarnă", însă nu dă naștere unui drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani cu acest titlu, iar faptul în sine al inexistentei negocierilor pentru acordarea distinctă (inclusiv condiții, cuantum) a venitului anual în luna octombrie pentru " aprovizionarea toamnă-iarnă" precum și inexistența unei clauze explicite în acest sens în CCM din anii 2004- 2007 atrage, în opinia pârâtei, inexistența dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Întrucât nu exista un drept al salariaților la un venit anual in luna octombrie pentru " aprovizionarea de toamna-iarna" care să fie acordat de pârâtă pentru aceasta perioadă, pârâta a susținut că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial - obligațional invocat și, în mod corespunzător, în plan procesual sunt lipsiți de calitate procesuală activă în formularea cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei s-a afirmat că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionarea toamnă -iarnă" nu se datorează în baza art. 1 si 2 din art. 176 CCM pe ramura întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
In ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, pârâta a susținut că dreptul de a incasa efectiv ajutorul social constând în contravaloarea unei cote determinate de gaze naturale, ar urma să ia naștere în urma unei negocieri speciale cu sindicatul.
In fapt, începând cu anul 1997, sindicatul nu a mai intrat in negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social constând in plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale ceea ce, in opinia pârâtei denotă faptul că aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a menționat că ajutorul social a fost deja acordat reclamanților prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestuia la nivelul anilor 1997, iar faptul că majorarea salarială s-a făcut având în vedere contravaloarea cotei de gaze naturale la nivelul anilor 1997 și că, această contravaloare a rămas nemodificată, nu reprezintă un fapt ilicit, ci rezultatul negocierii anuale a clauzelor contractului colectiv de muncă.
La data de 8 octombrie 2008, reclamanții au formulat cerere precizatoare obiectului acțiunii prin care au determinat cuantumul concret al drepturilor bănești pretinse și anume: suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă în cuantum de 528 lei pentru anul 2005, 480 lei pentru anul 2006, 620 lei pentru anul 2007 conform art.130 alin. 4 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, cu modificările și completările ulterioare și în baza CCM la nivelul ramurii nr. 53346/200 în vigoare în 2005, precum și în baza actului adițional nr. 430/20.02.2005.
În ceea ce privește ajutorul material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, s-a învederat că singura prevedere în CCM la nivelul ramurii - art.187 alin.3, este în sensul că acordarea unui drept se face în cuantumul și condițiile stabilite prin CCM la nivel de unitate. Unitatea nu a procedat la executarea obligației de negociere a cuantumului și condițiilor de acordare a acestui drept, ceea ce, în opinia reclamanților, nu afectează existența dreptului și obligația corelativă al unității de a-l respecta.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința nr.123 din data de 19 ianuarie 2009, respins excepțiile prescripției, lipsei calității procesuale active și a prematurității introducerii acțiunii invocate de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă în cuantum de câte un salariu minim pe anii 2005, 2006, 2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective și a respins capătul de cerere privind plata ajutorului material anual egal cu contravaloarea cotei de gaze naturale ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art.283 din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
In speță, s-a apreciat că este aplicabil art.283 lit.c din Codul muncii, deoarece reclamanții solicitau obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale suplimentare. Cum cererea a fost formulată la data de 22.10.2008, iar prin acțiune se pretinde contravaloarea aprovizionării de toamnă iarnă și cota de gaze naturale pentru anul 2005-2007, rezultat că excepția dreptului la acțiune este neîntemeiată, cererea fiind promovată în cadrul termenului de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c Codul muncii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a reținut că reclamanții au justificat legitimarea procesuală activă motivat de faptul că, potrivit art.3 din CCM la nivelul ramurii de energie electrică, termică, petrol și gaze naturale, pentru perioada dedusă judecății, acesta are ca scop, în principal, stabilirea drepturilor minime ale salariaților și obligațiilor corelative cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă, salarizarea, protecția socială a salariaților. Astfel, drepturile negociate prin contractul colectiv de muncă au fost stipulate în favoarea salariaților și nu a sindicatului, așa cum a susținut pârâta din prezenta cauză, astfel că aceștia au fost îndrituiți în formularea acțiunii, fiind creditori în cadrul raportului juridic obligațional cu societatea pârâtă. Pe cale de consecință, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte pentru perioada dedusă judecății.
Prima instanță a reținut că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 -2007, art. 176 alin. 1 si 2, încheiat la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol si gaze, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamna -iarnă, de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură.
Cum, potrivit disp. art. 969.civ. coroborat cu art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților si produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar în speță pârâta nu a făcut dovada acordării acestor drepturi salariale suplimentare, tribunalul a apreciat acțiunea formulată este întemeiată.
In consecință, în baza dispozițiilor art. 281 si urm. din Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților contravaloarea aprovizionării de toamnă - iarnă în cuantum de un salariu minim brut la nivel de ramură, reactualizat cu indicele de inflație.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită contravaloarea unei cote de gaze naturale, tribunalul a respins excepțiile prescripției extinctive și a lipsei calității procesuale active pentru considerente mai sus arătate. Prima instanță a găsit neîntemeiată și excepția prematurității formulării acestui capăt de cerere, deoarece considerentele pentru care pârâta a invocat această excepție privesc fondul cauzei deduse judecății și nu sunt de natură să justifice o acțiune viitoare a reclamanților pentru perioada dedusă judecății.
Cu privire la fondul pretenției, tribunalul a reținut că prin disp.art.187 din CCM nr.288/2006 la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze, s-a prevăzut acordarea anuală a unui ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, urmând să fie stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare, cuantumul și condițiile de acordare a acesteia. Întrucât aceste negocieri nu au avut loc, reclamanții nefăcând dovada existenței unei acțiuni a sindicatului în acest sens, iar cuantumul și criteriile de acordarea cotei de gaze naturale nu sunt determinate, tribunalul a apreciat că obiectul acestui capăt de cerere este nedeterminat sau nedeterminabil, întrucât nu existau criterii suficiente de cuantificare a acestuia, motiv pentru care a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât pârâta SC SA, cât și reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
A precizat recurenta că drepturile bănești solicitate nu se încadrează în categoria drepturilor salariale, ci reprezintă un venit reglementat ca măsură de protecție socială, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 lit.e Codul muncii și nu cel prevăzut de art. 283 lit.c Codul muncii.
Recurenta consideră că reclamanții au fost lipsiți de calitate procesuală activă întrucât art. 176 CCM stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial salariaților și nu dă naștere la un drept și o obligație corelativă, certe.
Oricum, suplimentările salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă au fost incluse în salariile de bază ale angajaților și, ca atare, recurenta consideră că nu mai pot fi solicitate din nou de către aceștia.
În subsidiar, recurenta consideră că dreptul la acordarea primelor salariale de toamnă iarnă este afectat de o condiție mixtă, respectiv existența negocierilor părților, iar neîndeplinirea condiției suspensive atrage inexistența dreptului însuși sau imposibilitatea de exercitare.
Recurenta critică și motivarea instanței de fond, considerând că aceasta este contradictorie sub aspectul argumentelor care o susțin și solicită admiterea recursului său, respingerea acțiunii ca prescrisă sau neîntemeiată, cu întoarcerea executării în cazul în care aceasta a fost finalizată.
Reclamanții au criticat sentința primei instanțe în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, considerând că instanța a interpretat greșit dispoziția cuprinsă la alin.1 al art. 176 CCM la nivel de ramură petrol care prevede acordarea unui ajutor material egal cu val. unei cote de gaze naturale, considerând că acest criteriu este nedeterminat.
Recurenții-reclamanți consideră că unitatea nu și-a executat obligația de negociere, iar aceasta nu afectează existența dreptului și obligația corelativă a unității de a-l respecta. Ca atare, instanța trebuia să purceadă ea însăși la determinarea acestui drept.
Reclamanții consideră că instanța nu a motivat în drept soluția pronunțată, iar referirea la art. 112 pct.3 din Codul d e procedură civilă este eronată deoarece aceste dispoziții legale se referă la elementele cererii de chemare în judecată, respectiv obiectul cererii și valoarea lui.
În dosar nu au fost formulate probe noi.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul pârâtei, potrivit art. 176 CCM la nivel de ramură petrol, salariaților din acest sector li se cuvin suplimentări salariale reprezentând prime toamnă-iarnă, fără a se preciza cuantumul acestor sume.
Curtea consideră că regimul juridic al primelor menționate anterior este acela al unor drepturi salariale, fiind aplicabil în speță termenul de prescripție prevăzut de art. 283 lit.c Codul muncii și nu cel prevăzut de art. 283 lit.e Codul muncii, astfel cum susține recurenta.
De asemenea, Curtea consideră că articolul 176 CCM dă naștere numai la o vocație și nu la un drept cert privind acordarea acestor prime, întinderea lui urmând să fie stabilită doar prin negocieri între sindicate și patronat.
Conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA din 1997, suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă au fost introduse în salarii începând cu 1.06.1997.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond, aceasta este coerentă, însă interpretează în mod eronat că primele de toamnă-iarnă sunt certe și se pot acorda numai pe baza contractului colectiv de muncă.
Cu privire la recursul reclamanților, Curtea consideră că ajutorul material egal cu val. cotei de gaze naturale, nu a fost acordat în mod corect de instanța de fond, întrucât acesta reprezintă tot o vocație care nu poate fi transformată într-un drept cert în lipsa negocierii părților, întrucât nu există criterii de determinare. În ceea ce privește culpa faptului că nu au mai avut loc negocieri între patronat și sindicate, Curtea consideră că nu există dovezi la dosar care să ateste că una dintre părți a solicitat deschiderea negocierilor, iar cealaltă a refuzat; în consecință, culpa este comună.
Ca atare, văzând și disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va respinge și capătul de cerere privind acordarea primelor de toamnă-iarnă ca neîntemeiată.
Urmează să mențină restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților, -, G, G, și G, prin Cabinet de Avocat, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 123 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 ca nefondat.
Admite recursul pârâtei, modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind acordarea primelor toamnă - iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
a
RED.PC/MI/SȘ
3 ex./29.06.2009
f- Tribunalul Prahova
. ;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
