Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1217
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
-
Grefier - a
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, și de reclamanții, iu, a, G, G, G, G, C, și, prin reprezentant Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în T J, - din nr. 40, județul G, împotriva sentinței civile nr. 197 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA-Membru Grup, reprezentată de avocat din cadrul Baroului G, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenții reclamanți, iu, a, G, G, G, G, C, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului, avându-se în vedere criticile formulate în cuprinsul motivelor de recurs, în sensul că instanța de fond nu a specificat indicele de referință pentru salariul de bază.
În subsidiar, solicită modificarea sentinței, în sensul precizării salariului mediu.
Solicită respingerea recursului declarat de reclamanți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 18.11.2008 sub nr- reclamanții, iu, a, G, G, G, G, C, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, T-J,-, Jud. au chemat în judecată pe unitatea pârâtă SC SA - B cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, pentru a fi obligată să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentări salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, drepturi corespunzătoare sărbătorilor de C 2007 si Paști 2008, actualizate la data plătii efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, acordarea primelor pentru a de C 2007 si Paști 2008 fost prevăzută în articolul 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de Energie Electrică, petrol si gaze si în art.170 din Contractul Colectiv la nivel de unități din industria petrolieră.
Reclamanții au solicitat să se constate că prevederile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel pe anul 2008 prin care s-a stipulat că primele de Paști si C în 2008 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat nu sunt aplicabile primei de Paști 2008, întrucât acest contract a fost înregistrat la Ministerul Muncii ulterior acestei sărbători, respectiv la 25.05.2008, producând efecte juridice după data înregistrării.
Pârâta SC SA Bad epus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune reglementat prin art. 283 alin1 lit.c din Codul Muncii si excepția prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat să se constate că potrivit art.168 alin.1 si 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel SC SA începând cu anul 2003 primele de Paști si C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, acesta fiind motivul pentru care aceste prime nu au mai fost acordate separat, cu ocazia fiecărei sărbători.
S-a menționat prin întâmpinare că voința reală a părților semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul SC SA de includere a primelor în salariile de bază ale salariaților a fost confirmată si prin decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007.
Pârâtă a mai solicitat prin întâmpinare să se retină că primele de Paști si C indicate in art.168 alin 1 din se referă la "salariul de bază mediu si nu salariu mediu brut calculat la nivelul SC SA.
În susținerea întâmpinării, unitatea pârâtă a depus la dosar, în copie, actele adiționale ale la nivel SC pe anii 2005- 2008 ( filele 39-58 dosar).
Reclamanții au depus la dosar, în copie, carnetele lor de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă 197 din data de 16 februarie 2009, Tribunalul Buzău a respins excepția prescripției dreptului la acțiune si excepția prematurității acțiunii și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanților obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare reprezentând prima de C 2007, actualizate la data plății efective.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind acordarea Primei de Paște 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Acordarea primelor cu ocazia sărbătorilor de Paște si Caf ost prevăzută în art.168 alin. 1 din Contractul încheiat între SA și salariații reprezentați de care are următorul conținut: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
În actele adiționale la.M încheiat la nivelul SA s-a stipulat în art.168 alin.2 că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 ale prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune de 6 luni prevăzute în art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii invocată de unitatea pârâtă, instanța a constatat că această excepție este neîntemeiată întrucât primele de Paște si C reprezintă suplimentările salariale și fac parte potrivit art. 155 din Codul Muncii, din componentele salariului.
Prin urmare, litigiul de muncă având ca obiect drepturi salariale, dreptul la acțiune este prescriptibil în termenul de 3 ani prev. de art.283 alin 1 lit. c din Codul Muncii.
Nici excepția prematuritătii acțiunii invocată de unitatea pârâtă nu este întemeiată, întrucât dreptul la acțiune s-a născut pentru reclamanți după fiecare de C 2007 și Paști 2008, iar lipsa negocierilor dintre patronat și sindicat pentru modalitățile si criteriile de acordare a acestor prime, nu poate fi imputată reclamanților.
Excepția necompetentei teritoriale invocată de unitatea pârâtă a fost respinsă întrucât potrivit art. 2 pct. 1 lit. c cod procedură civilă, competenta revine Tribunalului.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că potrivit art.168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivelul SA, pârâta s-a obligat să plătească reclamanților, angajați ai acestei unități, pentru a de C 2007 o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, obligație pe care însă nu a onorat-
S-a respins apărarea unității pârâte în sensul că, începând cu anul 2003, primele pentru sărbătorile de Paști si C au fost incluse în salariile de bază ale fiecărui salariat, avându-se în vedere următoarele argumente:
Prin actele adiționale la CCM pe anii 2004, 2005, 2006 si 2007 s- prevăzut că numai pentru anul 2003 primele să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui salariat. În actul adițional la.M pe anul 2007 nu s-a prevăzut, așa cum s-a procedat pentru anul 2003, că în anul 2007 primele vor fi incluse în salariile de bază ale salariaților;
- unitatea pârâtă, potrivit căreia art.287 din Codul Muncii îi revine sarcina probei, nu a demonstrat structura salariului stabilit pentru fiecare salariat in care să se prevadă distinct componentele acestuia, respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile si alte adausuri din care instanța să tragă concluzia că în anul 2007 primele de Paști si C au fost incluse în salariu fiecărui salariat.
Este adevărat că prin Decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007 părțile semnatare ale M au interpretat art.168 din în sensul că primele de Paște si C au fost incluse în salariile de bază ale fiecărui salariat, însă instanța consideră că această interpretare este contrară dispozițiilor art.168 din Contract care prevede în mod expres acordarea primelor.
Pe de altă parte, instanța, observat că această interpretare a art.168 din Maf ost dată după declanșarea litigiilor de muncă având ca obiect plata acestor prime, fiind făcută" pro cauză".
Prin urmare, acordarea primei pentru a de C 2007 fiind prevăzută în mod expres în art.168 alin1 din actul adițional la M pe anul 2007 instanța a admis acțiunea pentru acest capăt de cerere și a obligat unitatea pârâtă să le plătească reclamanților prima pentru a de C 2007 în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Cu privire la cererea reclamanților pentru obligarea unității pârâte la plata primei pentru a de Paști 2008 instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 la Contractul Colectiv de Muncă încheiat între SA și salariați, reprezentați de pentru anul 2008, în art.168 alin1, 2 si 3 s-a prevăzut că primele de Paști si C nu se acordă separat, făcându-se precizarea expresă că sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat încă din anul 2003.
S-a constatat că nici patronatul și nici sindicatul I, semnatare ale actului adițional pe 2008 ale CC. nu au contestat valabilitatea art.168 alin.1, 2 și 3, ceea ce conduce la concluzia că, prevederile acestui articol își produce efectele pentru toți salariații din unitate, inclusiv pentru reclamanți.
Actul adițional la pe anul 2008 fiind încheiat și înregistrat sub nr. 1090/22.02.2008 și nu la data de 25.05.2008 cum au susținut reclamanții prin acțiune, rezultă că dispozițiile art.168 alin1,2,si 3 din acest încheiat la nivel SA sunt aplicabile sărbătorii de Paște 2008.
Împrejurarea că prin M La nivel de, Energie Electrică, Petrol si Gaze prevede acordarea primelor de Paște si C, nu înlătură aplicarea art.168 alin1,2, si 3 din M încheiat la nivelul unității nu se înlătură acordarea primei pentru a de Paște 2008 ci se menționează că aceasta este inclusă în salariu de bază al fiecărui salariat.
Pentru aceste considerente cererea reclamanților prin care solicitau obligarea unității pârâte la plata Primei pentru a de Paște 2008 fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâta cât și reclamanții criticând-o ca netemeinică și nelegală în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Pârâta susține că soluția este netemeinică și nelegală în sensul că, în mod greșit, instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc u 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Recurenții-reclamanți au criticat sentința considerând că în mod greșit instanța de fond a respins capătul dec erere privind acordarea primei de Paști 2008 deoarece această primă nu a fost introdusă în salariul de bază al fiecărui salariat. Reclamanții au arătat că, dacă s-ar deduce val. primelor de Paști și C și a celorlalte drepturi prevăzute de art. 168 CCM din salariul de bază, atunci ar rezulta un salariu de bază mai mic decât salariul minim pe economie.
De asemenea, recurenta a susținut că sumele nu trebuia a fi reactualizate, iar dispozitivul sentinței trebuia să menționeze că acestea sunt brute.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate în recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs, pârâta își invocă, de fapt propria culpă deoarece, chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamantului ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta - pârâtă că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară. Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond a avut în vedere disp. art. 168 CCM dispunând plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate.
În ceea ce privește reactualizarea sumelor, Curtea constată că reclamanții nu pot fi prejudiciați prin devalorizarea sumelor atât timp cât nu sunt culpabili pentru neacordarea lor.
Referitor la recursul reclamanților, acesta este nefondat întrucât prin actul adițional 1090 din 22.02.2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat între SA și salariați reprezentați de pentru anul 2008, se stipulează în art. 168 alin.1, 2 și 3, că primele de Paști și C sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Cum acest act operează de la data înregistrării sale rezultă că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pentru acordarea primei de Paști 2008.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursurile declarat în cauză sunt nefondate și urmează să le respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, și de reclamanții, iu, a, G, G, G, G, C, și, prin reprezentant Cabinet avocatură, cu domiciliul ales în T J, - din nr. 40, județul G, împotriva sentinței civile nr. 197 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
a
red.PC/MI/SȘ
2 ex./29.06.2009
f- Tribunalul Buzău
a; G
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
