Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1319
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 321 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii domiciliați în P,-,. 83,.A,.17, județul P, domiciliat în P, Intrarea, nr. 5, -.B,.2,. 30, județul P și domiciliat în P, str. -. -. nr. 3.. 2..B,.3,.27, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru SC SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pretenției privind obligarea societății pârâte la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, depunând concluzii scrise la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6688/105/21.10.2008 reclamanții U si,
au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligata parata sa le plătească drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamna iarna pentru perioada 2005-2006-2007, actualizate cu rata inflației de la data scadentei fiecărei sume pana la plata efectiva, in cuantum de un salariu minim pe ramura pentru fiecare an in parte, precum si a cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariații paratei SC SA Sucursala conform carnetelor de munca anexate, pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând in suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, drepturi ce nu i-au fost acordate.
La data de 25.11.2008 reclamanții si-au precizat acțiunea solicitând obligarea paratei la plata sumei de 1628 RON, respectiv 528 RON reprezentând aprovizionare toamna - iarna pentru anul 2005, 480 RON pentru anul 2006 si 620 pentru anul 2007, conform art.176 din contractele colective de munca pe anii 2005-2007
La data de 25.11.2008 parata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, in condițiile in care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi in funcție de negocierile dintre patronat si sindicat si ca, in speța, dreptul la acțiune este prescris in baza art.283 lit.e muncii, fiind prescris termenului de prescripție de 6 luni, solicitând si respingerea acțiunii, motivându-se ca drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 in salairul de baza.
In ședința publica din 10.02.2009, instanța a pus in discuția parților, excepțiile invocate.
In cauza s-a administrat proba cu acte.
După examinarea probatoriilor, prin sentința nr. 321 din 10 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune si excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocate de parata, a admis acțiunea și a fost obligată parata să plătească fiecărui reclamant in funcție de perioada efectiv lucrata 2005-2007, drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamna iarna conform art. 176 din CCM la nivel de ramura calculata la nivelul salariului minim pe ramura pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective cu ocazia executării silite, precum și la plata fiecărui reclamant cate 100 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Conform actelor existente la dosar (cărțile de munca) reclamanții sunt salariații paratei, însa in perioada 2005-2007 nu au incasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamna-iarna in perioada sus-menționata.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anii 2005- 2007 si anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol si gaze, energie, termica, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum si in luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa in cuantum minim de un salariu minim pe ramura, drepturi care se acorda in cazul in care nu s-a convenit in baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora in salariul de baza.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauza rezulta ca reclamanții sunt salariații paratei insa, in perioada 2005-2007 nu au incasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, astfel incât parata este obligata sa achite aceste drepturi reclamanților, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
Apararile paratei ca reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cat nu au avut loc negocieri intre patronat si sindicat si ca aceste drepturi ar fi fost incluse in salariul de baza nu pot fi avute in vedere întrucât din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese ca in realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentarilor pentru aprovizionare toamna-iarna, nu au fost incluse in salariul de baza, iar inexistenta unor negocieri intre patronat si sindicat privind emiterea unui contract colectiv de munca la nivel de societate, nu o exonerează pe parata de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute in CCM la nivel de societate si la nivel de ramura, mai ales ca inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamantului, ci, dimpotrivă a paratei.
Prin urmare instanța, in baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramura si a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea si a obligat pârâta să plătească reclamantului pentru perioada 2005-2007 drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna conform art.176 din CCM la nivel de ramura, calculate la nivelul salariului minim pe ramura, din fiecare an, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective cu ocazia executării silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
De asemenea, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece exista identitate intre persoana reclamantului si titularii dreptului dedus judecății, în condițiile in care reclamantul, in calitate de salariat al paratei, are dreptul sa solicite in instanța si deci, calitate procesuala activa, paratei, sa-i achite toate drepturile salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre parți.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parata, constatând ca in speța sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusa termenului de prescripție de 3 ani care a început sa curgă de la data scadentei drepturilor solicitate, respectiv noiembrie 2005, cu atât mai mult cu cat prezenta acțiune vizează un conflict de munca.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala - unde a fost salariată reclamanta, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată - astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ - Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din carnetele de muncă ale reclamanților rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 321 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, ambii domiciliați în P,-,. 83,.A,.17, județul P, domiciliat în P, Intrarea, nr. 5, -.B,.2,. 30, județul P și domiciliat în P, str. -. -. nr. 3.. 2..B,.3,.27, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința și, pe fond, respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./3.07.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
