Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1316/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1316
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 227 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în P,-,. 2..B,.23, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Prahova, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru SC SA, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pretenției privind obligarea societății pârâte la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, depunând concluzii scrise la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligata parata la plata diferenței neachitate cu titlu de indemnizație de concediere, plata compensatorie, suma ce va fi indexata cu dobânda legala de la data introducerii cererii si pana la plata efectiva a sumelor, la plata drepturilor bănești neacordate conform art. 176 din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze pe anul 2005-2006-2007 reprezentând aprovizionare de toamna - iarna in luna octombrie in cuantum de un salariu minim pe ramura pentru fiecare an in parte pentru perioada lucrata, drepturi actualizate la data plații, precum si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca fost angajata cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata la societatea parata, insa in anul 2008 i- încetat contractul de munca.
Reclamanta a mai susținut ca potrivit contractul colectiv de munca la nivel de ramura energie, termica petrol - gaze pe anul 2005-2006 si 2007, s-a prevăzut in mod expres ca salariații societăților semnatare ale contractului beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paste si si in luna octombrie pentru aprovizionarea toamna - iarna de cate o suplimentare salariala constând dintr-o suma fixa ce reprezintă salariul minim la nivel de ramura energie - termica, petrol si gaze iar in perioada 2005-2007 nu a beneficiat de aceste suplimentari salariale deși erau obligatorii pentru angajator.
S-a mai susținut in motivarea acțiunii de către reclamant ca potrivit Codului muncii, ca sunt nule clauzele contractuale care conțin renunțări salariale iar dispozițiile art. 99 alin.2 din Contractul colectiv la nivel național pe anii 2005-2008 prevăd ca drepturile stabilite in contractul colectiv sunt considerate minime la nivelul cărora începe negocierea celorlalte contracte colective la celelalte niveluri.
In dovedirea acțiunii, reclamatul a solicitat proba cu acte.
SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției acțiunii si lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond respingerea acțiunii susținând ca potrivit art. 176 din contractul colectiv pe ramura, capitolul 7 cuprinde dispoziții privind protecția sociala a salariaților distinct privind salarizarea
În ceea ce privește excepția prescripției, se susține de către parata ca cererea reprezintă o acțiune pentru plata unor venituri altele decât cele salariale, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 283 lit. e din codul muncii, referitor la modul de calcul al modului de prescripției, ca termenul de 6 luni începe sa curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin întâmpinare pârâta mai susținut ca reclamantul nu are calitate procesuala activă, precizându-și creanța prin invocarea art. 176 din contractul colectiv pe ramura care reprezintă însă premisele acordării unui drept patrimonial salariatului, constând în venitul anual din luna octombrie pentru aprovizionare toamna iarna si nu un drept cert al salariaților de a incasa o suma de bani.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 227 din 27 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune si excepția lipsei calității procesuale active invocate de parata.
Totodată, a admis în parte acțiunea și a obligat parata să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamna - iarna conform art. 176 din CCM la nivel de ramura pentru perioada 2005-2007, calculata la nivelul salariului minim pe ramura din fiecare an, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plătii efective cu ocazia executării silite, respingând capătul de cerere privind acordarea indemnizației de concediere ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit art.283 din codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune in situația in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiunii, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori unor clauze ale acestuia.
În speță se solicita de către reclamantă obligarea paratei la plata unor drepturi salariale si nu neexecutarea unor clauze salariale, fiind incidente dispozițiile art. 282 lit. c din codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, considerente fata de care in baza art. 137 cod pr. civila tribunalul va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei se retine ca este neîntemeiată deoarece potrivit art. 176 alin. 1-2 la nivel de ramura, condițiile și criteriile de acordare a drepturilor se stabilesc in contractele colective de munca încheiata la nivel de ramura.
Reiese că între reclamanți și titulara dreptului exista identitate, considerente față de care tribunalul respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pe fondul cauzei, analizând actele depuse s- constatat că acțiunea este întemeiată in parte după cum urmează:
Prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura pe anul 2005-2007 s-a prevăzut ca salariații societatilor semnatare beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paste si C si in luna octombrie de o suplimentare a drepturilor salariale constând intr-o suma fixa ce reprezintă salariul minim la nivel de ramura energie, termica, petrol si gaze, obligație pe care parata nu a îndeplinit-o in sensul ca nu a acordat aceste drepturi reclamanților.
Ca urmare, tribunalul a admis acțiunea si a obligat parata să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamna iarna reprezentând un salariu minim pe ramura pe anii 2005-2006-2007 sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadentei la data plații efective.
Cât privește cererea prin care s-a solicitat plata diferenței reprezentând indemnizație de concediere instanța a respins și această cerere ca neîntemeiată, având în vedere că urmare Decizia nr.190/18.01.2008, necontestată de reclamantă aceasta a primit valoarea netă a indemnizației de concediere conform art.50 din M, completate cu prevederile Planului Social.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala - unde a fost salariată reclamanta, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată - astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ - Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din carnetele de muncă ale reclamantei rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 227 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamanta domiciliată în P,-,. 2..B,.23, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința și, pe fond, respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
3 ex./2.07.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
