Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1317/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1317
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 244 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în comuna, sat, nr. 117, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru SC SA, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de experți contabili și, arătând că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimata-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii pretenției privind obligarea societății pârâte la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă, depunând concluzii scrise la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata la nr- reclamanții si au chemat în judecata pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant un salariu minim pe ramură energie electrică, termică, petrol si gaze, ce trebuia plătit în luna octombrie în anul 2005 si care reprezintă o suplimentare a drepturilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, conform art.176 al.1 si 2 din si CCM pe 2005, respectiv 927 lei, actualizarea cu indicele de inflație a fiecărei sume de la data scadenței, 31.10.2005 pana la data plății efective; drepturile bănești neacordate conf.art.187 al.1 si 2 din reprezentând diferența dintre prețul unui litru de benzină de la data compensării-1997 și prețul unui litru de benzină de la data de 31.12.2005, calculat la cota de 40 benzină/an, respectiv 1000 lei fiecare, actualizarea cu indicele de inflație a fiecărei sume de la data scadenței, respectiv 31.12.2005 până la data plătii efective; la plata diferenței dintre salariul brut și salariul net din cadrul societății, avut în vedere la calcularea indemnizației de concediere, în raport de numărul de salarii acordate, sume reactualizate în raport cu rata inflației de la data scadentei până la plata efectivă, precum si a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, a cotei de benzina care nu a mai fost luata in calcul la valoarea drepturilor salariale, drepturi ce nu le-au fost acordate in perioadele sus-menționate, iar parata, în mod nelegal le-au calculat eronat indemnizațiile de concediere, fără să țină seama de majorările de salarii intervenite de-a lungul timpului.
La data de 17.12.2008 pârâta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat si că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind prescris termenului de prescripție de 6 luni, solicitând si respingerea acțiunii, motivându-se ca drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de baza, iar reclamanților li s-au achitat drepturile solicitate cu ocazia concedierii, ținându-se seama de vechimea fiecăruia în cadrul societății și de condițiile prevăzute de CCM si Planul Social.
La data de 30.01.2009 reclamanții și-au precizat acțiunea prin care au înțeles să-și micșoreze câtimea obiectului cererii în sensul că solicita obligarea paratei la plata câtre fiecare a unui salariu de baza minim pe ramura energie, termica, petrol si gaze pe anul 2005, ce reprezintă o suplimentare a drepturilor salariale pentru aprovizionare toamna-iarna conf.art.176 al.1 si 2 si CCM pe anul 2005 si actualizarea cu indicele de inflație de la data scadentei, respectiv 31.10.2005 pana la data platii efective.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr.244 din 30 ianuarie 2009, a respins excepțiile invocate de pârâtă ca neîntemeiate, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant un salariu de bază pe ramura energie electrică, termică, petrol și gaze ce reprezintă o suplimentare a drepturilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă conf.art.176 al.1 și 2 și CCM pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată, către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit actelor existente la dosar (cărțile de muncă) reclamanții și, au fost salariații pârâtei, însă în anul 2005 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd ca salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acorda în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, în baza art.187 din, salariații din cadrul industriei petroliere, au dreptul la un ajutor material reprezentând c/valoarea unei cantități de 4000. de gaze naturale, anual.
Potrivit art.50 din CCM și din Planul Social, în cazul concedierii salariaților pentru motive care nu țin de persoana acestora, salariații au dreptul la încasarea unei indemnizații minime de concediere în raport de vechimea în cadrul societății, ținându-se seama de salariile medii nete încasate anterior.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că reclamanții și, au fost salariații pârâtei fiind disponibilizați, ocazie cu care, la data încetării raporturilor de muncă, au încasat indemnizații de concediere în raport de vechimea fiecăruia în cadrul societății, însă, în anul 2005 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta era obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu a existat nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Apărările pârâtei că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de baza nu au fost avute în vedere întrucât din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, a reieșit că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistența unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales că inexistența unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a pârâtei.
Prin urmare instanța, în baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramura și a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant un salariu de bază pe ramura energie electrică, termică, petrol și gaze ce reprezintă o suplimentare a drepturilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă conf.art.176 al.1 și 2 și CCM pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
De asemenea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și deci, calitate procesuala activă, pârâtei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a constatat că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii în baza cărora acțiunea de față este supusă termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune a vizat un conflict de muncă.
Tribunalul,a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata diferenței dintre un litru de benzină și a diferenței indemnizației de concediere, întrucât la data disponibilizării, fiecare reclamant a încasat indemnizațiile de concediere în raport de vechimea fiecăruia în cadrul societății, decizii pe care nu le-au contestat, caz în care, în speță, nu s-a justificat acordarea unor alte sume de bani, invocându-se diferite recalculări, diferențe și nu a existat nicio dispoziție în CCM, care să stabilească în favoarea reclamanților, acordarea unor diferențe în raport de prețul unui litru de benzină, în condițiile în care aceste drepturi salariale au fost incluse, începând cu anul 1997 în salariul de bază.
In baza art.274, 277 pr.civ. a fost obligată pârâta la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
A precizat recurenta că drepturile bănești solicitate nu se încadrează în categoria drepturilor salariale, ci reprezintă un venit reglementat ca măsură de protecție socială, astfel încât termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 lit.e Codul muncii și nu cel prevăzut de art. 283 lit.c Codul muncii.
Recurenta consideră că reclamanții au fost lipsiți de calitate procesuală activă întrucât art. 176 CCM stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial salariaților și nu dă naștere la un drept și o obligație corelativă, certe.
Oricum, suplimentările salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă au fost incluse în salariile de bază ale angajaților și, ca atare, recurenta consideră că nu mai pot fi solicitate din nou de către aceștia.
În subsidiar recurenta consideră dreptul la acordarea primelor salariale de toamnă iarnă ca fiind afectat de o condiție, respectiv negocierile părților, iar neîndeplinirea condiției suspensive atrage inexistența dreptului însuși sau imposibilitatea de exercitare.
Recurenta critică și motivarea instanței de fond, considerând că aceasta este contradictorie sub aspectul argumentelor care o susțin și solicită admiterea recursului său, respingerea acțiunii ca prescrisă sau neîntemeiată, cu întoarcerea executării în cazul în care aceasta a fost finalizată.
În dosar nu au fost formulate probe noi.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 176 CCM la nivel de ramură petrol, salariaților din acest sector li se cuvin suplimentări salariale reprezentând prime toamnă-iarnă, fără a se preciza cuantumul acestor sume.
Curtea consideră că regimul juridic al primelor menționate anterior este acela al unor drepturi salariale, fiind aplicabil în speță termenul de prescripție prevăzut de art. 283 lit.c Codul muncii și nu cel prevăzut de art. 283 lit.e Codul muncii, astfel cum susține recurenta.
De asemenea, Curtea consideră că articolul 176 CCM dă naștere numai la o vocație și nu la un drept cert privind acordarea acestor prime, întinderea lui urmând să fie stabilită doar prin negocieri între sindicate și patronat.
Conform art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA din 1997, suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă au fost introduse în salarii începând cu 1.06.1997.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond, aceasta este coerentă, însă interpretează în mod eronat că primele de toamnă-iarnă sunt certe și se pot acorda numai pe baza contractului colectiv de muncă.
În consecință, văzând și disp.art. 312 alin.1 Cod pr.civilă urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă ca neîntemeiat.
Urmează să mențină restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 244 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în comuna, sat, nr. 117, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința și, pe fond, respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
--- - - - -
GREFIER,
Fiind în se semnează de
Grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. CP/SȘ/
3 ex./10.07.2009
f- Tribunalul Prahova
R -
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
