Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1336/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI DE ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1336
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, -, (), -, -, G, -, moștenitor al defunctului, toți reprezentați de, cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul, nr. 34, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1127 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul, nr. 34, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-au depus concluzii scrise din partea recurenților.
Curtea, având în vedere că recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2007 reclamanții, -, -, (), -, -, G, -, -., - toți reprezentați de, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, și Tribunalul Dâmbovița, și au solicitat obligarea pârâților să le plătească drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 30%, începând cu luna octombrie 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și în viitor, dobânzile aferente drepturilor cuvenite și indicele de inflație calculat de la data când se cuveneau drepturile menționate și până la plata efectivă.
Motivând cererea în fapt, reclamanții au arătat că în calitate de personal auxiliar la ribunalul Dâmbovița sunt gestionari de informații clasificate, conform HG nr. 585/2002 și Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, că dispozițiile art. 13 din acest act normativ prevăd acordarea unui spor de confidențialitate de până la 30% membrilor CNSAS, că acordarea sporului de confidențialitate este prevăzută pentru alte categorii profesionale și prin alte reglementări, printre care pct. 1 din Legea nr. 444/2006 pentru personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, de până la 15%, art. 15 al. 1 din OG nr. 6/2007 pentru funcționarii publici, de până la 15%, art. 20 al. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, pentru personalul din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combaterea Spălării Banilor, de până la 15%.
Reclamanții au mai precizat că obligația de confidențialitate pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești este prevăzută prin art. 78 din Legea nr. 567/9.12.2004 și prin art. 9 din Codul d eontologic din 26 aprilie 2005, că art. 231 al. 3 din OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede acordarea unui spor de confidențialitate de 15% și pentru personalul din aparatul, că există discriminare pentru că în două situații comparabile, așa cum au fost arătate anterior, s-a aplicat un tratament diferit care a avut ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Existența tratamentului discriminatoriu, conform susținerilor reclamanților, constituie și o încălcarea a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994, precum și a prevederilor art. 20 din Constituția României.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivând că prevederile art. 3 din OG nr. 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006, se referă la acordarea sporului de confidențialitate pentru 5 % din numărul total de posturi prevăzute în statul de organizare al Ministerului Apărării Naționale, iar prevederile art. 15 din OG nr. 6/2007 privește sporul de confidențialitate de până la 15% acordat unor anumite categorii de funcționari publici, enumerate expres, că din reglementările legale privind sporul de confidențialitate rezultă fără echivoc că legiuitorul a avut în vedere anumite categorii de personal pe care a limitat-o strict, că nu a existat nici un moment intenția legiuitorului de a acorda sporul unui număr mare de persoane ce activează în sectorul public, că nu există discriminare în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că cererea de chemare în judecată are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă, că nu este parte în raporturile de muncă ale reclamanților, că atribuțiile sale sunt prevăzute prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și se referă la întocmirea proiectului de buget și execuția bugetară.
Tribunalul Dâmbovițaa solicitat respingerea acțiunii susținând că acordarea sporului se referă doar la informații clasificate în condițiile prevăzute de Legea nr. 182/2002 și HG nr. 585/2002, că informațiile de la instanțele judecătorești nu întrunesc condițiile prevăzute de aceste acte normative pentru a fi clasificate, astfel că reclamanții deși au obligația păstrării confidențialității, nu au și calitatea de gestionari de informații clasificate.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii motivând că nu există discriminare în sensul Legii nr. 137/2000, că sporul pentru confidențialitate se acordă numai în condițiile strict reglementate de art. 3 al. 1 don OG nr. 19/2006, modificată și completată prin Legea nr. 444/2006, art. 30 al. 3 din OG nr. 137/2000, art. 15 din OG nr. 6/2007 și art. 20 al. 3 din Legea nr. 656/2002.
Prin sentința civilă nr.1127/16.11.2007 a Tribunalului Dâmbovițas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins cererea față de acesta, iar pe fond s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiată, pe de o parte pentru că acesta nu este parte în raporturile de muncă încheiate de reclamanți în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dâmbovița, așa cum se prevede prin art. 282 din Codul muncii, pe de altă parte pentru că în conformitate cu disp. art. 34, 48 și 55 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, are doar atribuții de a examina proiectele de buget întocmite de ordonatorii principali de credite, de a îndruma întocmirea acestora și de a monitoriza execuția bugetară.
Pe fondul cererii, tribunalul reține că reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Dâmbovița au solicitat acordarea sporului de confidențialitate prevăzut pentru alte categorii de gestionari de informații clasificate, prevăzute de Legea nr. 282/2002 și HG nr. 585/2002, pe motiv de încălcare a prevederilor OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform disp. art. 78 (1) din Legea nr. 567/9.12.2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate, cu modificările și completările ulterioare, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, o dispoziție similară fiind prevăzută și în art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar din 26 aprilie 2005.
Informațiile deținute de o autoritate publică pot fi clasificate prin dispoziția conducătorului dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 282/2002 și HG nr. 585/2002. Obligațiile de confidențialitate care revin personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești nu se încadrează prin ele însele în categoria informațiilor clasificate, astfel că nu se poate acorda sporul pentru calitatea de gestionar de informații clasificate.
Acordarea sporurilor de confidențialitate pentru anumite categorii de personal este expres reglementată prin diferite acte normative și este posibilă numai cu respectarea condițiilor cerute de reglementările respective.
Astfel, prin art. 3 (1) din OG nr. 19/2006 pricind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, modificată și completată prin Legea nr. 444/2006, s-a prevăzut că funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Prin art. 30 al. 3 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de sancționare, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul din aparatul consiliului primește un spor de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut, categoriile de personal care beneficiază de acest spor fiind stabilite prin Ordinul al președintelui Consiliului.
Și prin art. 15 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri pentru reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a stabilit că sporul de confidențialitate se acordă categoriilor de funcționari publici în cuantumul și condițiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Și disp. art. 20 al. 3 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenire ași sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut posibilitatea acordării sporului de 15% numai persoanelor care gestionează informații clasificate.
Din analiza reglementărilor menționate rezultă că legiuitorul a avut în vedere numai anumite categorii de personal și a limitat strict sfera acestuia la cel deținător de informații clasificate, conform prevederilor Legii nr. 282/2002 și HG 585/2002.
Prin urmare, situațiile de discriminare invocate de reclamanți nu sunt comparabile întrucât prin acordarea sporului de confidențialitate numai unei anumite categorii de personal nu se realizează un tratament diferențiat care are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii unor drepturi ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Susțin recurenții că obligația de confidențialitate pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești este prevăzută prin art. 78 din Legea nr. 567/9.12.2004 și prin art. 9 din Codul d eontologic din 26 aprilie 2005, că art. 231 al. 3 din OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede acordarea unui spor de confidențialitate de 15% și pentru personalul din aparatul, că există discriminare pentru că în două situații comparabile, așa cum au fost arătate anterior, s-a aplicat un tratament diferit care a avut ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Existența tratamentului discriminatoriu constituie și o încălcarea a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată prin Legea nr. 30/1994, precum și a prevederilor art. 20 din Constituția României.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 46/15.12.2008 a ICCJ admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Prin urmare, reclamanții au dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu octombrie 2004 la zi, și în continuare, până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății.
Față de aceste considerente, curtea văzând disp. art. 3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va odifica în parte sentința în sensul că, pe fond, va admite în parte acțiunea și va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentate de sporul de confidențialitate, de 15%, începând cu octombrie 2004 la zi, și în continuare, până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății.
Curtea va respinge în rest acțiunea, deoarece sporul de confidențialitate recunoscut prin recursul în interesul legii este în cuantum de 15% și nu de 30%.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, -, -, (), -, -, G, -, moștenitor al defunctului, toți reprezentați de, cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul, nr. 34, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 1127 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Bulevardul, nr. 34, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că, pe fond, admite în parte acțiunea și obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentate de sporul de confidențialitate, de 15%, începând cu octombrie 2004 la zi, și în continuare, până la încetarea dreptului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății.
Respinge în rest acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red./SȘ
2 ex/23.06.2009
f-
G
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
