Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1337/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1337
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.18 pronunțată la 9 ianuarie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Magistrați în cadrul Tribunalului Buzău și Judecătoriile arondate, cu sediul în B,-, județul B, intimații-pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 2, Consiliul Național pentru Combaterea Dicriminării cu sediul în B,- - 3, sector 1, Tribunalul Buzău cu sediul în B,-, județul B, intimații-enienți, cu domiciliul ales în B,-, -orp D,.2, camera 63 - 64, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pct.2 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5243/114/14.09.2007 pe rolul Tribunalului, reclamanții, magistrați în cadrul Tribunalului Buzău și al judecătoriilor arondate, au chemat în judecată pârâții Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, enienți fiind, și prin reprezentant, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, în raport cu salariul din decembrie 2006, de 2% cu 01.04.2007 în raport cu salariul din martie 2007 și de 11% de la 01.10.2007 în raport cu salariul din septembrie 2007, obligarea la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 din OG 9/2000 și indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienților de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale cu efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în cărțile de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii, au solicitat ca instanța să constate că magistrații au fost discriminați în raport cu toți magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu magistrații Curții Constituționale și cu ceilalți funcționari publici și demnitari, chiar și cu personalul auxiliar de specialitate. Statul Român și ceilalți pârâți au refuzat să le recunoască acest drept salarial ca și celorlalți demnitari și funcționari publici și să le mărească indemnizațiile cu aceleași procente ca și celorlalți salariați începând cu 01.01.2007, încălcându-se disp.art.1 alin.2 cifra 2 pct.I din OG nr.137/2000 privitor la principiul egalității între cetățeni și excluderea discriminării, cât și dispozițiile Protocolului 12 CEDO.
Au mai arătat că în data de 31.01.2007 Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe prin care a dispus majorarea salariilor tuturor bugetarilor, cu excepția magistraților de la curți de apel, tribunale etc. deși o parte a magistraților respectiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii Curții Constituționale și Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și adjuncții săi au primit majorări salariale, la fel ca și ceilalți bugetari.
În drept, au invocat prevederile OG 137/2000 privind discriminarea, pe Protocolul nr.12 CEDO, Constituția României, OG 10/2007, 16/2007, 27/2007, Legii 232/2007, cât și scrisoarea nr.21/C/31.01.2007 adresată de Ministrului Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta DGFP s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că sunt greșite și lipsite de temei legal afirmațiile formulate, că prin OUG nr.27/2006 au fost stabilite salariile pentru magistrați care sunt plătiți în temeiul unei legi speciale, că din cuprinsul Ordonanței 137/2000 privind discriminarea nu rezultă cele susținute de reclamanți, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, iar magistrații au beneficiat de creșteri salariale substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007.
Prin punctul de vedere exprimat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării se reține că în speță se poate discuta de încălcarea drepturilor la remunerație egală, iar în analizarea speței trebuie avut în vedere dacă diferențierea care se face între reclamanți și categoriile de persoane enumerate de reclamanți în acțiune este justificată obiectiv.
Prin întâmpinarea formulată, Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat respingerea cererii întrucât, dacă s-ar admite acțiunea, ar fi obligați pârâții la plata unor drepturi care nu sunt prevăzute de lege și nu există nici o discriminare în sensul art.2 din OG 137/2000.
Întrucât toți judecătorii Tribunalului Buzăus -au abținut de la soluționarea cererii, prin încheierea din 16.10.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a dispus trimiterea cauzei ce formează obiectul dosarului - al Tribunalului Buzău spre competentă soluționare la ribunalul Dâmbovița.
La data de 06.11.2007 s-a formulat cerere de enție în interes propriu de către consilierii de probațiune, solicitând, ca și magistrații, aceleași drepturi salariale.
Prin întâmpinările formulate de către Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a solicitat respingerea cererii de enție.
Prin sentința civilă nr.18/09.01.2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Înaltei Curți de Casație și Justiție și a respins cererea față de acești pârâți.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții magistrați în cadrul Tribunalului Buzău și al judecătoriilor arondate și cererea de enție în interes propriu formulată de enienții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Buzău și numai pentru opozabilitate față de NC.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Buzău la plata către reclamanți și enienți a majorărilor salariale aferente drepturilor salariale ale acestora cu 5% începând cu 01.01.2007 (față de decembrie 2006), 2% începând cu 01.04.2007 (față de martie 2007) și 11% începând cu 1.10.2007 (față de septembrie 2007), indexate cu indicele de inflație de la data plăților cuvenite și până la data plății efective.
A fost respins capătul de cerere privind dobânda.
De asemenea, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și enienților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Înaltei Curți de Casație și Justiție, că acestea sunt întemeiate, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.282 din Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele sau alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau a Codului d e procedură civilă.
În speță, cele două pârâte nu au nici un raport juridic cu reclamanții sau enienții și în mod greșit aceștia au fost chemați în judecată, iar CNCD nu poate fi parte proces pentru aceleași motive, însă poate fi consultat în calitate de expert pentru a-și exprima punctul de vedere asupra situației în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 31 ianuarie 2007 Guvernul României a emis un număr de 3 Ordonanțe simple, prin care a dispus majorarea salariului începând cu 01 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici si salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor si asistenților judiciari, asimilați magistratilor si din punct de vedere salarial, de la Curtile de Apel, Tribunale si Judecătorii si a procurorilor de la Parchetul de pe lânga Inalta C de Casație si Justiție si de la Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, Tribunale si Judecatorii.
Singurii magistrati care au benficiat de majorarile salariale, ca toți salariatii statului, de la 01 ianuarie 2007, sunt judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecătorii Curtii Constitutionale, Procurorul General al Parchetului de pe lânga Inalta C de Casatie si Justitie si adjunctii.
Prin OG nr.10 din 31 ianuarie 2007, articolele 1-4, au fost majorate salariile tuturor salariatilor statului: demnitari, functionari publici, salariati contractuali, inclusiv judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu 5% începand cu data de 01 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % incepand cu data de 01 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007, si cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
Pentru majorarea indemnizațiilor demnitarilor, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație si Justiție, de la Curtea Constituționala si Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si adjuncților săi, art.1 al OG 10 face trimitere la anexele II si III din Legea nr. 154/1998, anexe in care sunt menționați aceștia.
Prin OG 16/31.01.2007, Guvernul a dispus si majorarea drepturilor banesti cu incepere de la 01 ianuarie 2007 personalului.
Tot la 31 ianuarie 2007, Guvernul a emis si Ordonanta nr.27/2007, prin care se majoreaza si salariile controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi, cu aceleasi procente, in aceleasi transe si tot cu incepere de la 01 ianuarie 2007.
Legea nr.232/06 iulie 2007 publicata in Monitorul Oficial nr.171/16.07.2007, pentru aprobarea OG 6/2007, modificând art.39 alin.2, prevede majorări salariale in cota de 7% aplicate la salariul din 2006 si de 11% începând de la 01 octombrie, aplicata la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici, exceptând însă și de aceasta data magistrații.
Prin faptul că, în cursul anului 2007, categoriei socio-profesionale a magistraților nu i s-a acordat indexările salariale prevăzute pentru toate celelalte categorii de personal bugetar, chiar acordându-se și unor categorii de magistrați, aceștia au fost discriminați.
Analizând modul de acordare a indexărilor și calitatea de magistrat a reclamanților și enienților, instanța de fond a reținut că este vorba de o discriminare legală prin omisiune prevăzută de art.2 alin.3 și alin.4 din OUG nr.137/2000 care prevăd că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, fata de alte persoane și că orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane.
Față de cele arătate mai sus instanța de fond a reținut existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii de tip bugetar în ceea ce privește salarizarea, conform OUG.137/2000 și, având în vedere și prevederile art.1- 4 din OG 10/2007, ale art.1 din OG 16/2007, ale art.2 alin.2 din OG 27/2007 și ale Legii nr.232/2007 a admis cererea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, Curtea de APEL PLOIEȘTIa arătat, în esență, că prima instanță a admis în mod greșit acțiunea, având în vedere că Guvernul României a emis un număr de 3 rdonanțe prin care a dispus majorarea salariului pentru anumite categorii de bugetari - demnitari și funcționari publici - fiind în mod expres excluși magistrații judecători și procurori, precum și celelalte categorii de personal care lucrează în justiție și care nu au statut de demnitar.
De asemenea, faptul că s-au acordat majorări salariale numai pentru anumite categorii de bugetari reprezintă o opțiune a legiuitorului, justificată de elementele specifice activității acelor categorii.
Ministerul Justiției a arătat în motivarea recursului său, în esență, că instanța de fond a depășit atribuțiile judecătorești, având în vedere că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale ale acestora și alte drepturi de care beneficiază. Atunci când legiuitorul a dorit ca magistrații să beneficieze și de alte drepturi, a reglementat această situație cu caracter excepțional, în acest sens fiind dispozițiile OUG nr.27/2006.
A mai arătat că hotărârea primei instanțe este și lipsită de temei legal, întrucât situația din cauza de față nu se regăsește între cele menționate în OG nr.137/2000. Astfel, reglementarea sau nereglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 și nici nu intră în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile declarate sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt magistrați în cadrul Tribunalului Buzău și al judecătoriilor arondate, fiind salarizați în temeiul unei legi speciale, respectiv OUG nr.27/2006 care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
Anterior acestei reglementări au existat și alte acte normative privind salarizarea magistraților, care au fost modificate ori abrogate, în funcție de dinamica societății și de politicile guvernamentale, fiind o problemă de legiferare.
Aceeași situație se regăsește și în cazul consilierilor de probațiune, enienții din cauză, ale căror drepturi sunt prevăzute de Legea nr.327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune.
Potrivit art.2 din OG nr.137/2000,prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
De asemenea, potrivit art.1 paragrafele 1 și 2 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale 1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație. 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1.
Ambele texte arătate mai sus se referă la drepturi recunoscute sau prevăzute de lege. Reglementarea sau nu a anumitor drepturi, salariale sau de altă natură, este în afara cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 și nici nu intră în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Acordarea de majorări salariale sau de alte drepturi pentru anumite categorii de bugetari, la un moment dat, reprezintă o opțiune a legiuitorului, justificată de elementele specifice activității acelor categorii de bugetari la acel moment.
Se poate discuta despre încălcarea dreptului la remunerație egală în condițiile în care diferențierea se face între persoane din aceeași categorie socială, care au aceleași atribuții, aceeași pregătire profesională, aceeași vechime în profesie etc. și care desfășoară aceeași activitate la un anumit moment.
Prin urmare, Curtea apreciază că situația din cauza de față nu se regăsește între cele menționate în OG nr.137/2000, neexistând o discriminare în sensul stabilit de legiuitor.
De asemenea, potrivit deciziei nr.1325/04.12.2008 a Curții Constituționale,dispozițiileOG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursurile declarate și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge în totalitate acțiunea, pentru ambele capete de cerere.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.18 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți magistrați în cadrul Tribunalului Buzău și al judecătoriilor arondate, cu sediul în B,-, județul B, intimații-pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 2, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B,- - 3, sector 1, Tribunalul Buzău cu sediul în B,-, județul B, intimații-enienți, cu domiciliul ales în B,-, -orp D,.2, camera 63 - 64, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge în totalitate acțiunea pentru ambele capete de cerere.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red.CL/CL
2 ex./16.06.2009
---Curtea de APEL PLOIEȘTI
f- /
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Lucian
