Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1440/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1440
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în,-, jud. P și de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, Sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2777 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 2-4, sector 1, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în municipiul P, cu sediul în municipiul P,-, județul P și Direcția de Muncă și Protecție Socială P, cu sediul în municipiul P,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P fosta Direcție de Muncă și Protecție Socială P, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta reclamantă și recurentul pârât Ministerul Justiției au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, înregistrate de compartimentul registratură sub nr. 9304/30.04.2009 respectiv 10569/25.-.
Curtea ia act că potrivit modificării și completării Hotărârii Guvernului nr. 381/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse fostele Direcții de Muncă și Protecție Socială au fost organizate în Direcții de Muncă și Protecție Socială și Agenții Județene pentru Prestații Sociale, motiv pentru care dispune introducerea în cauză a Agenției Județeane pentru Prestații Sociale P ca succesoare Direcției de Muncă și Protecție Socială
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic având din nou cuvântul pentru intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale solicită respingerea recursului formulat de reclamanta ca nefondat și admiterea recursului Ministerului Justiției așa cum fost formulat.
CURTEA
Reclamanta a chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei, Ministerul Muncii Familiei si Egalitatii de, Directia de munca si Protectie Sociala P, Curtea de Apel Ploiești si Tribunalul Prahova, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea in solidar a paratilor la plata diferentei dintre suma de 600 lei lunar incasata cu titlu de indemnizatie pentru cresterea copilului minor in varsta de pana la 2 ani conform OUG nr.148/2005 si suma de 5% din media veniturilor lunare nete cuvenita in baza dispozitiilor art.79 al.4 din Legea nr.303/2004, incepand de la data de 10.05.2007 (a incetarii concediului de maternitate) si pana la data revenirii in activitate, dar nu mai tarziu de 21.02.2009 (data implinirii varstei de 2 ani de catre copil), suma reactualizata in raport cu indicele de inflatie de la data platii.
A mai solicitat reclamanta obligarea in solidar a paratilor la plata pe viitor a sumei mentionate si obligarea ultimilor doi parati sa efectueze cuvenitele rectificari in carnetul său de munca.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca își desfasoara activitatea in calitate de grefier in cadrul Curtii de Apel Ploiești, iar la data de 21.02.2007 a dat nastere minorului - conform certificatului de nastere atasat si ca incepand cu data de 10.05.2007, a beneficiat de concediu pentru cresterea si ingrijirea copilului pana la 2 ani, beneficiind de indemnizatia in suma de 600 lei stabilita prin OUG nr.148/2005.
Se mai arata de reclamanta ca dupa expirarea perioadei legale de concediu prenatal si postnatal, a beneficiat de indemnizatia de 600 lei lunar acordata in baza disp.OUG nr.148/2005 aprobata prin Legea nr.7/2007 si ca, prevederile OUG nr.148/2005 au fost considerate discriminatorii de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (Hotararea nr.422/27.11.2007) tocmai avand in vedere necorelarea indemnizatiei cu intinderea contributiilor datorate statului de catre beneficiarul indemnizatiei.
Sustine reclamanta ca prin Ordonanta nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare s-a prevazut posibilitatea formularii unei cereri de acordare de despagubiri si restabilirea situatiei anterioara discriminarii, ori anularea situatiei creata prin discriminare, iar cererea sa reprezinta o aplicare a disp.art.269 din muncii ce garanteaza dreptul la despagubire, inclusiv pentru discriminarile in munca.
Paratii Ministerul Justitiei, Ministerul Muncii Familiei si Egalitatii de (), Tribunalul Prahova si Directia de Munca si Protectie Sociala ()P, au formulat intampinare si au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca in conformitate cu dispozitiile art.9 din OUG nr.148/2005, aprobata prin Legea 7/2000, cererile pentru acordarea drepturilor prevazute in ordonanta reprezentand indemnizatie, stimulent sau alocatie de stat pentru copii, impreuna cu documentele din care rezulta indeplinirea conditiilor legale se depun dupa caz, la Primaria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor Mun.B, in raza caruia solicitantul își are domiciliul sau resedinta si se solutioneaza de Directiile de Munca si Protectie Sociala () astfel incat in aceste cauze nu exista raport juridic intre reclamanta si acesti parati.
Tot prin intampinare, paratii, P au invocat exceptia necompetentei materiale a instantei, sustinand ca impotriva deciziei emisa de solicitantul are deschisa calea contestatiei potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 modificata si completata prin 262/2007, situatie in care competenta de solutionare apartine Curtii de Apel Ploiești - Sectia de contencios Administrativ, instanta care judeca in fond procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale.
Pe fondul cauzei paratii au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata aratand ca prin modul de stabilire prin lege a unor drepturi nu se poate pune problema unei discriminari in sensul sustinerilor reclamantei, stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar fiind un drept si o obligatie a legiuitorului.
Prin sentința civilă nr.2777/3.11.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepțiile necompetentei materiale, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii Familiei si Egalitatii de, a netimbrării invocate de, a respins excepțiile necompetentei materiale, a lipsei calității procesuale pasive a Direcției si Protecției Sociale P, a netimbrării invocate de parata P și a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei. Tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Tribunalului Prahova si a respins actiunea reclamantei ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. Pe fond, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale, a lipsei procedurii prealabile, a lipsei calitatii procesuale pasive si a netimbrarii invocata de, actiunea dedusa judecatii este un litigiu de munca intre angajator si angajat, pentru plata unor drepturi salariale, fapt ce atrage competenta de solutionare a tribunalului in a carei circumscriptie teritoriala își are domiciliul sau sediul reclamanta.
In cauza de fata, tribunalul a apreciat ca are calitate procesuala pasiva Curtea de Apel Ploiești in cadrul careia reclamanta își desfasoara activitatea ca grefier, Ministerul Justitiei ca ordonator de credit, si.
Ca urmare a acestui fapt, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celorlalti parati, urmand a respinge actiunea fata de acestia ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Hotararea nr.422/27.11.2007 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) invocata de reclamanta, s-a recomandat promovarea unuiu proiect de act normativ care sa reglementeze diferit cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, in functie de latura contributiva a beneficiarilor de indemnizatie.
Reglementarea ori nereglementarea prin lege printr-un alt act normativ a unor drepturi, excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, disp.art.27 din OG 137/2000 neatribuind instantei competenta acordarii unor drepturi neprevazute de lege si numai posibilitatea restabilirii situatiei anterioare discriminarii constatate in aplicarea in mod diferit a unor dispozitii legale pentru situatii egale, fara ca prin acest tratament sa existe vreo justificare.
In situatia analizata, instanta a apreciat ca nu poate fi vorba de o discriminare asa cum pretinde reclamanta, intrucat stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept si o obligatie a legiuitorului ce nu poate fi cenzurat pe calea dreptului comun, iar modul de stabilire prin lege a unor drepturi este o problema ce nu poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii, depasind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În recursul reclamantei se susține, în esență, că tribunalul a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Susține recurenta că prevederile OUG nr.148/2005 au fost considerate discriminatorii de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (Hotararea nr.422/27.11.2007) tocmai avand in vedere necorelarea indemnizatiei cu intinderea contributiilor datorate statului de catre beneficiarul indemnizatiei.
Mai arată că în perioada în care se afla în concediul pentru creșterea copilului a fost modificată legea și s-a înlăturat discriminare constatată, ceea ce constituie un argument în plus pentru admiterea acțiunii.
În recursul declarat de Ministerul Justiție se susține că în mod greșit tribunalul a reținut cauza spre judecare în condițiile în care competența revenea instanței de contencios administrativ, fiind aplicabile disp. OUG 148/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, curtea va constata că în mod corect instanța de fond a constatat că este competentă să soluționeze cauza.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie o prestație de asigurări sociale, situație în care competența aparține tribunalului - complete specializate de litigii de muncă și asigurări sociale - potrivit Legii 19/2000, iar nu instanței de contencios administrativ, deoarece nu se contestă a decizie de acordarea a unei indemnizații.
Reclamanta a solicitat plata unei diferențe între indemnizația de asigurări sociale încasată și cea de care pretinde că ar fi trebuit să beneficieze.
Prin urmare, curtea va constata că recursul declarat de pârât este nefundat și urmează a-l respinge ca atare.
Referitor la recursul declarat de reclamantă, curtea va constata că și acesta este nefondat.
Recurenta solicită acordarea unor drepturi care, în perioada de referință menționată în acțiune nu erau reglementate legal, solicită a se face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unei prestații de asigurări sociale fără luarea în considerare a principiului contributivității.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Faptul că legiuitorul a înțeles între timp să modifice modalitatea de calcul a indemnizațiilor pentru creșterea copilului nu fundamentează acordarea retroactivă a acestor indemnizații în forma nouă, reglementată de lege.
Prin urmare, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate declarate de reclamanta, domiciliată în,-, jud. P și de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, Sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2777 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 2-4, sector 1, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în municipiul P, cu sediul în municipiul P,-, județul P și Direcția de Muncă și Protecție Socială P, cu sediul în municipiul P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red./MD
2 ex/23.06.2009
f-
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
